R O M Â N I A

TRIBUNALUL T________

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 32

A P E L

Ședința publică din data de 19.09.2013

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE – T_____ I____

JUDECĂTOR – R_____ G_______

GREFIER – B__________ – Z________ C_______ – A______

Pe rol, judecarea apelului civil având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției declarat de apelant petent A_______ S_____ cu domiciliul în București, sector 5, __________________ – 15, ___________ împotriva sentinței civile nr.3035 din 17 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________ – Poliția Municipiului A_________, jud.T________.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________ – Poliția Municipiului A_________, lipsind apelant petent A_______ S_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art.131 - Noul Cod de Procedură Civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că obiectul cauzei îl reprezintă anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, după care:

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de solicitat și probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________ – Poliția Municipiului A_________ depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare a intereselor instituției și având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului promovat în cauza de față de partea adversă cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.

T R I B U N A L U L :

Asupra apelului, de față:

Prin sentința civilă nr. 3035 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A_______ S_____ C_________, cu domiciliul în București, ____________________-15, ______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata I__ T________- BIROUL RUTIER, cu sediul în A_________, ____________________.71-73, județul T________, ca neîntemeiată și în temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 lei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 11.03.2013, întocmit de un agent constatator din cadrul I__ T________ - Biroul Rutier, s-a reținut în sarcina petentului A_______ S_____ săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 alin. 1 din RAOUG 195/2002 potrivit căruia conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, precum și a faptei prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 potrivit căruia conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.

Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 11.03.2013, ora 12:01, petentul a condus autoturismul marca Peugeot nr. 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, fără a purta centura de siguranță în timpul mersului. De asemenea, la controlul efectuat nu a avut asupra sa cartea de identitate. Pentru aceste motive, în temeiul art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 600 lei.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța nu a reținut susținerile petentului în sensul că temeiul juridic indicat de agentul constatator este greșit, acesta indicând art. 147 pct. 1 din OUG 195/2002 și art. 99 alin. 2, art. 101 alin. 1 din OUG 195/2002. Aceasta întrucât agentul constatator a indicat în mod corect că obligația de a avea asupra sa actul de identitate, reprezintă contravenție și este prevăzută de art. 147 RAOUG 195/2002, și nu de art. 147 din OUG 195/2002, cum a susținut petentul. Totodată, instanța reține că agentul constatator a indicat în mod corect textele care sancționează contravențiile, respectiv art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

În privința motivului de nulitate a procesului-verbal de contravenție invocat de petent, respectiv faptul că agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale și a împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, instanța a reținut următoarele:

Acest aspect privitor la faptul că nu s-au descris toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite se încadrează în dispozițiile art. 16 din O.U.G. 2/2001, a căror nerespectare ar putea atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai în măsura în care s-ar produce o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel. Această vătămare ar consta în faptul că petentul ar putea fi sancționat contravențional pentru o faptă și el nu ar putea să dovedească împrejurările corecte în care s-ar fi produs această faptă. Având în vedere că petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, se constată faptul că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului verbal.

Instanța a mai constatat că fapta contravențională a fost descrisă în mod corespunzător, menționându-se că la data de 11.03.2013, ora 12:01, petentul a condus autoturismul marca Peugeot nr. 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, fără a purta centura de siguranță în timpul mersului, iar la controlul efectuat de agentul de poliție nu a avut asupra sa cartea de identitate.

Sub aspectul temeiniciei, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A_____ c. României), dreptul unei persoane de a fi considerată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Instanța a reținut că la data de 11.03.2013, ora 12:0, petentul a condus autoturismul marca Peugeot 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, fără a purta centura de siguranță în timpul mersului.

Astfel, dat fiind faptul că în cauză este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Mai mult decât atât, instanța a considerat că nu există niciun motiv pentru a se ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.

Declarațiile martorului asistent C_____ P____ audiat în cauză nu pot conduce instanța la o altă concluzie, întrucât acesta nu a fost prezent la momentul în care petentul a fost oprit de agenții de poliție și nici pe parcursul discuțiilor purtate între aceștia, martorul fiind oprit de agenții de poliție pentru a semna procesul-verbal întrucât petentul a refuzat să-l semneze.

Ca atare, instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa întrucât la data de 11.03.2013, a condus autoturismul marca Peugeot 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, fără a purta centura de siguranță în timpul mersului.

Sub aspectul temeiniciei, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din RAOUG 195/2002, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A_____ c. României), dreptul unei persoane de a fi considerată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Instanța a reținut că la data 11.03.2013, ora 12:01, petentul a condus autoturismul marca Peugeot nr. 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, iar la controlul efectuat de agenții de poliție nu a avut asupra sa cartea de identitate.

Astfel, dat fiind faptul că în cauză este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Mai mult decât atât, instanța a considerat că nu există niciun motiv pentru a se ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.

Declarațiile martorului asistent C_____ P____ audiat în cauză nu pot conduce instanța la o altă concluzie, întrucât acesta nu a fost prezent la momentul în care petentul a fost oprit de agenții de poliție și nici pe parcursul discuțiilor purtate între aceștia, martorul fiind oprit de agenții de polție pentru a semna procesul-verbal întrucât petentul a refuzat să-l semneze.

Ca atare, instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât la data 11.03.2013, ora 12:01 a condus autoturismul marca Peugeot nr. 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, iar la controlul efectuat de agenții de poliție nu a avut asupra sa cartea de identitate.

Prin urmare, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată, având în vedere că procesul-verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit.

În ceea ce privește obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, instanța a reținut că potrivit art. 36 alin. 2 din O.G. 2/2001 „În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.” Prin urmare, având în vedere că plângerea formulată de petent a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța a obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.

În motivarea apelului, apelantul petent a arătat următoarele:

1. încălcarea prevederilor Og.2/2001 art.21 alin 3

La aplicarea masurilor agentul constatator nu a ținut cont de prevederile OG 2/2001 ART. 21 alin. (3) care dispun: "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Astfel, sancțiunea aplicată de agentul constatator nu a fost corect individualizată, aplicarea sancțiunii avertismentului este o măsură care să asigure o protecție adecvată valorilor sociale protejate.

Sancțiunea aplicată este excesivă față de gradul de pericol social concret al faptei și de circumstanțele personale deoarece prin săvârșirea contravenției nu s-a cauzat o paguba.

2. Veridicitatea a faptelor constatate de agent si consemnate în procesul-verbal nu a putut fi dovedită.

În cursul derulării fondului cauzei I__ - T________ nu a putut face dovada nici cu mijloace tehnice deoarece faptele au fost constatate doar de agentul constatator si nici martorul asistent nu a putu confirma susținerile agentului constatator acesta afirmând ca a fost oprit doar sa semneze procesul verbal pentru ca a refuzat, aceste aspecte sunt consemnate in cuprinsul sentinței apelate la fila 4 paragraful 2.

în drept, față de dispozițiile art.34 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională este supus verificării atât sub aspectul legalității cat și al temeiniciei.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată. În materie contravențională se bucură de prezumția de nevinovăție, agentul constatator trebuie să facă dovada celor consemnate în procesul-verbal întocmit.

Consideră că în cauză este aplicabil principiul conform căruia dubiul profită celui învinovățit, iar conform dispozițiilor CEDO, petiționarul beneficiază de prezumția de nevinovăție și prin urmare nu este obligat să și-o dovedească, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator. Cu atât mai mult, din examinarea procesului-verbal, s-a constatat că acesta nu este confirmat nici de cel puțin un martor asistent care sa poată confirma conținutul acestuia, pentru ca martorul asistent audiat a mărturisit ca a fost oprit după comiterea faptei doar pentru semnarea procesului verbal, și acesta nici nu este semnat de către subsemnatul

În situația sancționării unor contravenții ce constau în fapte comisive de nerespectare a unei prevederi legale, procesul-verbal constituie un mijloc de probă, fără însă a se putea stabili și vinovăția persoanei sancționate. Procesul-verbal dovedește doar o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la formularea unei acuzații pe împrejurări de fapt ce necesită existența unor probe în susținerea acestuia, în cazul de față neputându­-se reține prezumția simplă a confirmării conținutului procesului-verbal de contravenție, întrucât acesta nu este susținut de nici un fel de dovadă.

În consecință, față de considerentele expuse și având în vedere faptul că procesul-verbal contestat nu a fost confirmat de cel puțin un martor asistent, prezumția prevăzută de O.G nr.2/2011 privind forța sa probantă este afectată, astfel că, nefiind făcută dovada certă a vinovăției subsemnatului solicită să se constate nulitatea absolută a procesului verbal.

Nulitatea absolută este nulitatea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, în cazul de față procesul verbal de constatare a contravenției, a unei norme care ocrotește un interes general, obștesc.

Procesul verbal de constatare a contravenției reprezintă atât un act administrativ, cât și un act procedural prin care se constată săvârșirea contravenției, astfel că atât ad validitatem, cât și ad probationem trebuie întocmit în formă scrisă.

România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului), de unde rezultă că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care si prezumția de nevinovăție - care protejează cetățenii împotriva unor posibile abuzuri din partea autorităților, reprezintă un aspect ce trebuie examinat în temeiul articolului 6 din Convenție. Reiterând importanța, în cadrul unei proceduri a unei astfel de garanții, destinată să restabilească echilibrul dintre presupușii autori ai faptelor ilegale si autoritățile chemate să îi urmărească si pedepsească, solicită să se constatate că nu a fost judecat echitabil, astfel cum prevede articolul 6 din convenția Europeana a Drepturilor Omului. Sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală ci și în cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil" nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale.

Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și a egalității armelor impuse de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă.

Prin urmare, prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut deoarece din probele administrate de „acuzare" instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului", dincolo de orice îndoiala rezonabilă

Organul constatator nu a putut să probeze în fata instanței săvârșirea faptei de către subsemnatul.

3. Procesul-verbal de contravenție nu este legal întocmit deoarece încadrarea juridică a faptelor este greșită

Solicită să se constate că procesul-verbal de contravenție nu este legal întocmit deoarece încadrarea juridică a faptelor este greșită, anulând posibilitatea instanței de a verifica temeinicia procesului-verbal și a sancțiunilor cuprinse în acesta. Față de aceste considerente, solicită anularea procesului-verbal de contravenție, în baza prevederilor O.G. nr. 2/2001, precizând că prejudiciul suferit ar consta în aplicarea unor sancțiuni nelegale, atât în ceea ce privește punctele de penalizare, cât și referitor la aplicarea punctelor-amendă în cuantum de 600 lei.

Consider ca indicarea temeiului legal în baza căruia s-a aplicat o sancțiune contravențională trebuie să fie completă. O indicare generică a unui articol din lege, cu indicarea eronată a textelor de lege sancționatorii, produce o vătămare părții căreia i s-a aplicat sancțiunea respectivă, în condițiile în care nu pot fi verificate aspecte precum limitele legale între care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Apreciază că procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece temeiul juridic indicat de agentul constatator este greșit, indicând art. 99 alin. 2 , art. 108 alin. 1 lit.a din OUG nr. 195/2002.

Mai mult decât atât, pentru ca instanța sa poată aprecia corectitudinea încadrării juridice este necesar ca organul constatator sa indice corect articolul si aliniatul sau litera corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția.

În cauză, indicarea greșita a temeiului legal conduce la anularea procesului verbal de contravenție atacat, având in vedere si modul incomplet în care este descrisă fapta pe lângă faptul ca scrisul este greu descifrabil ceea ce echivalează cu un scris ilizibil conducând și sub aspectul formei la anularea procesului verbal de contravenție în întregime.

4. Agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului verbal faptul că a refuzat să prezinte documentele, situație neconformă cu realitatea.

A prezentat permisul auto și nu a putut prezenta cartea de identitate pentru că nu o aveam asupra sa, în situația de față dacă existau dubii agentul constatator avea posibilitatea conform ART. 18 din Og.2/2001 de a apela la ofițeri și subofițeri de poliție, jandarmi sau gardieni publici in vederea legitimării.

Analizând apelul sub aspectul motivelor de apel invocate în condițiile art. 476 - 478 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 11.03.2013, întocmit de un agent constatator din cadrul I__ T________ - Biroul Rutier, s-a reținut în sarcina petentului A_______ S_____ săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 alin. 1 din RAOUG 195/2002 potrivit căruia conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, precum și a faptei prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 potrivit căruia conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament. Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 11.03.2013, ora 12:01, petentul a condus autoturismul marca Peugeot nr. 307 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, în care se afla singur, fără a purta centura de siguranță în timpul mersului. De asemenea, la controlul efectuat nu a avut asupra sa cartea de identitate. Pentru aceste motive, în temeiul art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum total de 600 lei (150 lei + 450 lei) .

Împotriva procesului verbal a formulat plângere apelantul petent iar prin sentința civilă nr. 3035 din 17.06.2013 a Judecătoriei A_________ a fost respinsă plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și a fost menținut procesul verbal contestat.

Constată tribunalul că în mod corect a apreciat instanța de fond că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, respingând plângerea recurentului petent.

Astfel, sub aspectul legalității tribunalul apreciază că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, constatând că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar apelantul petent nu a invocat niciun astfel de motiv de nulitate.

Sub aspectul temeiniciei instanța de fond corect a reținut că situația de fapt menționată în procesul verbal corespunde realității. Astfel, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în cauză petentul, prin probele administrate nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în sarcina sa prin procesul verbal și nu există niciun alt element de fapt care să conducă la concluzia că modul de desfășurare a faptei reținute în procesul-verbal nu corespunde realității.

În consecință, se apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că apelantul petent se face vinovat de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. de art. 147 alin. 1 din RAOUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, sancționate de art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

Motivul de recurs invocat de apelantul petent, în sensul că procesul verbal contestat nu este întocmit legal deoarece încadrarea juridică a faptelor este greșită, se apreciază ca neîntemeiat având în vedere că din examinarea procesului verbal rezultă că acesta a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor în raport de situația de fapt reținută și a indicat în mod corect că obligația de a avea asupra sa actul de identitate, reprezintă contravenție și este prevăzută de art. 147 RAOUG 195/2002, și nu de art. 147 din OUG 195/2002, cum a susținut petentul prin plângere. Totodată, instanța reține că agentul constatator a indicat în mod corect și complet textele care sancționează contravențiile, respectiv art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

Tribunalul constată, totodată, că sub aspectul individualizării sancțiunilor contravenționale aplicate apelantului petent, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, amenzile contravenționale aplicate și măsura complementară prevăzută de lege sunt legale, în limitele prevăzute de lege și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Pentru considerentele invocate, apelul declarat în cauză de apelantul petent A_______ S_____ - C_________ împotriva sentinței civile nr. 3035 din 17 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________ se apreciază ca nefondat, urmând ca în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent A_______ S_____ - C_________ împotriva sentinței civile nr. 3035 din 17 Iunie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

T.I. R.G. B-Z.C-A.

Red./Tehnored.T.I./30.09.2013

Exemplare: 2

Df.XXXXXXXXXXXXX/L.D.F.