Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Recurs -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din data de 03 noiembrie 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE - H________ G___ - A____

JUDECĂTOR - T________ C_______

JUDECĂTOR - S_______ D____

GREFIER - A____ E____

DECIZIA NR. 861 - R

Pe rol judecarea cererii de recurs formulate de recurentul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______, în contradictoriu cu intimatul-petent V______ V_____-P____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx din 11.12.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal realizat în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru recurentul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______ și intimatul-petent V______ V_____-P____.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Se procedează la legitimarea intimatului-petent V______ V_____-P____.

Văzând că nu sunt de formulat alte cereri, respectiv de invocat eventuale excepții, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente cu privire la fondul cererii de recurs.

Consilier juridic G____ G______ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării în tot a sentinței recurate și al respingerii plângerii; în subsidiar, se arată de acord cu măsura înlocuirii amenzii contravenționale cu „avertisment.

Intimatul-petent V______ V_____-P____ solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.10.2012 pe rolul Judecătoriei B_______, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul V______ V_____ P____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 30.05.2012.

În motivarea acțiunii, petentul a menționat că în data de 30.05.2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul XXXXXXXXX pe DN 29, a fost oprit de un echipaj de poliție, fără a i se comunica vreun motiv. A prezentat documentele solicitate de agentul de poliție și, după aproximativ un sfert de oră, i s-a înmânat un proces verbal de contravenție, pentru că ar fi circulat cu luminile de ceață aprinse. Mai arată petentul că a încercat să convingă agentul constatator că nu a circulat cu luminile de ceață, deoarece era ziua și nu îi erau necesare, însă nu a fost înțeles. În final, petentul a precizat că nu a dorit să semneze procesul verbal de contravenție deoarece sancțiunea a fost aplicată pe nedrept.

Intimatul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal.

În motivare, intimatul a arătat că, în ziua de 30.05.2012, ora 16⁴⁷, agentul constatator a observat în mod direct autoturismul XXXXXXXXX, condus de petent pe DN 29, din direcția Săveni către B_______, pe raza _____________________________ luminile de ceață deși condițiile meteo nu impuneau acest lucru. În urma constatării abaterii, agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului respectiv, conducătorul acestuia fiind identificat în persoana petentului, căruia i s-a adus la cunoștință despre abaterea săvârșită și măsurile ce urmează a fi dispuse.

Pentru justa soluționare a cauzei instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar.

Prin Sentința nr. xxxxx/11.12.2013, Judecătoria B_______ a admis plângerea formulată de petentul V______ V_____ P____ și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.05.2012.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în preambulul considerentelor sale, că deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special din cele ale art. 34, reiese că procesul-verbal face dovada cu privire la situația faptică și la încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentului.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În privința temeiniciei, prima instanță a reținut că procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Relativ la probațiune, judecătoria a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar că în practica judiciară internă, plecându-se în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, și avându-se în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Față de probele propuse de intimat, respectiv procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și raportul agentului constatator, prima instanță a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Relativ la raportul agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, prima instanță nu l-a reținut ca probă în prezenta procedură.

A notat judecătoria că intimatul nu a depus la dosar nicio dovadă cu privire la contravenția săvârșită de petent, cu excepția procesului verbal de constatare, că petentul a formulat apărări în sensul că nu a folosit luminile de ceață și că acestea oricum nu îi funcționau, că agentul constatator nu a efectuat nici o verificare cu privire la afirmațiile petentului, aspect ce rezultă din conținutul procesului verbal.

Constatând astfel o neconcordanță între starea de fapt și cea reținută în procesul-verbal și apreciind nu poate să-și formeze convingerea decât pe baza unor probe certe, sigure, care lipsesc în speța de față, lăsându-se loc unei nesiguranțe în privința vinovăției petentului, judecătoria a concluzionat că se impune a da eficiență regulii de drept potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo). A subliniat prima instanță că înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unei probe sigure și certe, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. De asemenea, a arătat că în speță nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială faptul că petentul a folosit luminile de ceață, situație în care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 30.05.2012 nu îndeplinește condiția temeiniciei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs recurentul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că instanța a soluționat cauza neținând cont de situația de fapt existentă în momentul constatării contravenției.

A învederat recurentul că prima instanță nu a avut în vedere că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul rutier aflat în misiune de patrulare, care a observat cu claritate ce sistem de lumini folosea autovehiculul condus de petent.

În continuare, arată că prin probele administrate, petentul nu a putut demonstra contrariul celor specificate de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție. Menționează, de asemenea, că instanța de fond nu a apreciat constatarea făcută de polițist drept obiectivă, cu luarea în calcul a prezumției de autenticitate și veridicitate a procesului-verbal, înscris ce are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, nici raportul întocmit ulterior de agentul constatator neputând fi ignorat.

Susține recurentul că instanța de fond a deliberat bazându-se pe interpretarea dată declarației petentului, însă acesta nu a adus nici o probă în favoarea sa, realizându-se o interpretare eronată în aplicarea principiului „in dubio pro reo”.

Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței nr. xxxxx/11.12.2013, în sensul respingerii plângerii și al menținerii procesului-verbal. În subsidiar solicită transformarea sancțiunii amenzii, în avertisment.

Legal citat, intimatul-petent V______ V_____-P____ s-a prezentat la termenul acordat pentru dezbateri și a pus concluzii de respingere a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat și-l va admite, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

În sentința recurată, instanța de fond a subliniat, în mod corect, că procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrarie, sarcina acestei probe revenind celui care contestă realitatea consemnărilor din actul constatator al contravenției, respectiv petentului din cauză.

Cu toate acestea, în absența producerii, de către petent, a vreunor dovezi sau măcar indicii în măsură să contrazică situația de fapt descrisă de agentul constatator, reținând simpla afirmație contrară a acestei părți, prima instanță a conchis că în speță nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială faptul că petentul a folosit neregulamentar luminile de ceață, săvârșind astfel o abatere contravențională.

Apreciază Tribunalul, prin urmare, că soluția instanței de fond se bazează pe considerente contradictorii, în sensul că, deși s-a apreciat că procesul-verbal face dovada situației de fapt descrise până la proba contrară, probă ce ar fi trebuit produsă de intimatul-petent, raționamentul în discuție nu a primit și o aplicare efectivă, judecătoria constatând în final că recurentul-intimat nu a dovedit existența faptei sancționate.

Reține Tribunalul, în acest context, că dincolo de existența, în sine, a unui act constatator al contravenției - act cu valoare probatorie -, în cauză este verificată și situația perceperii nemijlocite a elementelor de fapt aflate la baza reținerii și sancționării contravenției. Fără a avea o valoare absolută, împrejurarea în discuție ranforsează prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal contestat. Cu atât mai mult se impunea, așadar, aplicarea și respectarea în speță a regulii conform căreia sarcina probei revine persoanei sancționate.

Cum o atare probă contrară nu a fost produsă de către intimatul-petent, este de admis că acesta nu a răsturnat prezumția invocată, procesul-verbal de contravenție fiind în mod temeinic întocmit.

Observă Tribunalul că practica CEDO cu privire la prezumția de nevinovăție a contravenientului și la sarcina probei în materie contravențională are relevanță plenară doar pentru situațiile în care agentul competent nu constată faptele prin propriile simțuri. În cazul contrar însă, care se verifică și în speța de față, sarcina probei contrare revine contravenientului iar obligația instanței naționale se rezumă la aceea de a permite, efectiv, producerea unei astfel de probe. O soluție contrară (care ar impune agentului rutier să se abțină de la a sancționa o abatere contravențională constatată personal, dar pe care nu a sesizat-o și o terță persoană, respectiv un martor de regulă neavizat), ar submina autoritatea și credibilitatea agenților constatatori, demontând consistent însăși rațiunea învestirii unor funcționari cu atribuția de a constata și de a sancționa faptele contravenționale.

În cauza de față, după cum rezultă din actele dosarului de fond, intimatul-petent a avut posibilitatea reală de a solicita administrarea de probe, sens în care a și fost interpelat, expres, prin adresă emisă pentru termenul din data de 16.10.2013 (fila 25 fond). Intimatul-petent nu a valorificat această posibilitate.

În ceea ce privește regimul sancționator, Tribunalul apreciază că amenda în cuantum de 350 lei nu corespunde gradului de pericol social al faptei. Reține instanța, în concret, că abaterea sancționată în speță nu a produs urmări grave, situație în care însuși recurentul a apreciat că este posibilă înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertisment.

Așa fiind, admițând recursul, Tribunalul va modifica sentința recurată, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și al înlocuirii, cu avertisment, a sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal contestat - ________ nr. xxxxxxx din data de 30.05.2012.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurentul-intimat I____________ de Poliție Județean B_______, în contradictoriu cu intimatul-petent V______ V_____-P____, din B_______, _____________________, _____________, județul B_______, împotriva Sentinței nr. xxxxx din 11.12.2013, pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Modifică Sentința civilă nr. xxxxx/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în sensul că:

Admite în parte plângerea.

Înlocuiește cu „avertisment” sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal contestat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 3.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

Red. Jud. TC

Judec. fond MCC

Tehnored. AE/TC

2 Exempl. /17.12.2014