Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 186

Ședința publică din 04 februarie 2015

PREȘEDINTE: H_______ L______

JUDECĂTOR: P_______ I____

GREFIER: R___ L_______

La ordine, pronunțarea asupra apelului formulat de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, ______________. 9, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1276 din 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind C______ E_____ A_____ din V_____, ______________________. 237, jud. V_____.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 21 ianuarie 2015, pentru data de 28 ianuarie 2015 și apoi pentru data de 04 februarie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1276 din 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de contravenientul C______ E_____ A_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava și în consecință s-a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14 iunie 2013 încheiat de intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 14 iunie 2013 încheiat de organele IPJ Suceava, contravenientului C______ E_____ A_____ i s-a aplicat o amendă de 375 lei și 5 puncte amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 și s-a dispus reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, întrucât pe data de 14 iunie 2013, orele 19,25, în localitatea Prisaca Dornei pe DN 17, a condus auto Skoda XXXXXXXXX pe DN 17 și la km. 196+300 km. pe direcția Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc și a depășit auto XXXXXXXXX și XXXXXXXXX nerespectând semnificația indicatorului „depășirea interzisă” și nu a respectat semnificația marcajului continuu dublu.

Martorul C______ E____ a arătat că la data menționată în cuprinsul procesului – verbal circula cu mașina condusă de fiul său contravenientul dinspre Gura Humorului spre Câmpulung Moldovenesc și înainte de a ajunge în această localitate (posibil în Prisaca Dornei) au fost opriți de către un echipaj de poliție ( ce circula în spatele lor ), sub pretextul că în ceea ce-l privește pe contravenient acesta ar fi efectuat o manevră de depășire a unui alt autovehicul în zona interzisă, respectiv pe linie continuă.

Martorul a mai susținut că ei au fost opriți, în trafic, la o distanță de circa 1 km. de locul în care se presupune că ar fi fost săvârșită contravenția, că ei au observat mașina poliției ce venea din spate și întrucât acesta semnaliza depășirea conducătorul auto a circulat pe partea dreaptă și a redus viteza tocmai pentru ca respectiva mașină să poată să-i depășească.

S-a mai susținut că în mașina poliției erau doi bărbați și o femeie, dar că la ei a venit doar unul dintre bărbați și acea femeie și că primul s-a arătat foarte indignat de faptul că ei nu au recunoscut că ar fi încălcat în vreun fel regulile de circulație.

În ceea ce-l privește pe martorul G________ C_________ D_____ acesta a confirmat că a semnat procesul – verbal de contravenție ce i s-a întocmit contravenientului, însă, în ceea ce privește fapta a arătat că el nu are nici un fel de cunoștință.

În acest sens a arătat că el se afla în curte și la un moment dat a observat când un echipaj de poliție l-a oprit pe contravenient ce circula cu mașina și în momentul în care acesta din urmă a coborât din mașină a negat că ar fi depășit pe linie continuă și a refuzat să semneze procesul – verbal.

Prin urmare, martorul a arătat că el nu cunoaște dacă în privința contravenientului acesta ar fi efectuat sau nu vreo depășire pe linie continuă pentru că nu a văzut acel moment.

Referitor la aspectele invocate de contravenientă, instanța de fond a constatat următoarele:

Procesul - verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.

Potrivit dispozițiunilor art.249 din codul de procedură civilă „cel care face o susținerile în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar conform art.250 din același cod „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.

Prin urmare, procesul - verbal de contravenție se bucură de „o prezumție de legalitate”, câtă vreme acest lucru nu a fost răsturnat printr-o probă contrară.

Prin Hotărârea din 31 martie 2008 dată în cauza A_____ împotriva României CEDO a statuat că „sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului” și, prin urmare, este greșit ca să se inverseze sarcina probei privind prezumția de legalitate și temeinicia procesului - verbal.

În același timp s-a precizat că în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanție, destinată să restabilească echilibru dintre presupușii autori ai faptelor ilegale și autoritățile chemate să-i urmărească și să-i pedepsească, cauza trebuie judecată echitabil, astfel cum prevăd art.6 din Convenție ( prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului ).

Așadar, s-a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului - verbal de contravenție, este o prezumție „lipsită de rezonabilitate”, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri în fața autorităților încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, care are ca finalitate – cum s-a arătat mai sus – nu de a înlătura prezumțiile ( inclus cea de legalitate ) din materie contravențională, ci de a le include în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul de apărare.

În raport de cele mai sus arătate trebuie precizat că instanța nu poate reține susținerea agentului constatator făcută prin întâmpinări în sensul că procesul – verbal de constatare a contravenției are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, câtă vreme consemnările din cuprinsul acestuia nu sunt dovedite.

Așa cum s-a arătat mai sus în doctrina CEDO sarcina probei revine acuzării și nicidecum acuzatului, ori, în prezenta cauză fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost cu nimic probată.

Simpla consemnare din procesul – verbal, pe care de altfel contravenientul a negat-o, în sensul că la rubrica „alte mențiuni” este consemnat „nu recunoaște fapta”, nu este suficientă, iar raportul întocmit de agentul constatator la 09 iulie 2013 nu poate fi considerat ca o probă în dovedirea acelor susțineri.

Mai mult decât atât contravenientul a dovedit prin martorul propus ( chiar dacă este tatăl său ), că fapta nu a fost săvârșită, iar în ceea ce-l privește pe martorul semnat al procesului – verbal, trebuie menționat că – așa cum s-a arătat mai sus – acesta nu a confirmat în nici un fel cele consemnate în acel proces – verbal, ba dimpotrivă a susținut că în ceea ce-l privește pe contravenient acesta a negat că ar fi comis-o.

În altă ordine de idei trebuie arătat că din cuprinsul procesului – verbal și din întâmpinările depuse reiese că la data menționată în procesul – verbal contravenientul ar fi depășit două vehicule, pe linia continuă și în zona indicatorului unde acest lucru nu era permis, ori, agentul constatator nu a luat declarații de la conducătorii acelor autovehicule care să confirme acest aspect.

Așadar, instanța de fond considerând că procesul – verbal nu este susținut de nici o probă a apreciat că plângerea formulată de contravenient este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și drept consecință a anulat procesul – verbal de constatare a contravenției.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că declarația martorului audiat în cauză este subiectivă, fiind vorba de tatăl petentului, rudă de gradul II, proba a fost admisă fără acordul intimatul, iar martorul asistent confirmă modul de încheiere a procesului verbal (în lipsă, refuză să semneze sau nu poate să semneze) și nu starea de fapt.

Nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Prin procesul - verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 14 iunie 2013 încheiat de organele IPJ Suceava, contravenientului C______ E_____ A_____ i s-a aplicat o amendă de 375 lei și 5 puncte amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 și s-a dispus reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, întrucât pe data de 14 iunie 2013, orele 19,25, în localitatea Prisaca Dornei pe DN 17, a condus auto Skoda XXXXXXXXX pe DN 17 și la km. 196+300 km. pe direcția Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc și a depășit auto XXXXXXXXX și XXXXXXXXX nerespectând semnificația indicatorului „depășirea interzisă” și nu a respectat semnificația marcajului continuu dublu.

Instanța de fond a reținut că procesul-verbal nu face prin el însuși dovada săvârșirii contravenției, însă tribunalul constată că în cauza de față contravenția a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, motiv pentru care nu era necesară administrarea de probe pentru a face dovada săvârșirea contravenției, ci sarcina dovedirii unei situații de fapt contrare revine petentului.

Însă, prin probatoriul solicitat de petent și administrat de instanța de fond, respectiv proba testimonială cu martorul C______ E____, a fost dovedită situația de fapt contrară celei reținută de agentul constatator în sensul că petentul nu a efectuat o depășire cu încălcarea normelor legal.

Referitor la susținerea apelantului în sensul că acest martor ar fi fost încuviințat fără a se solicita acordul său, deși este rudă de gradul II cu petentul, tribunalul constată că art. 315 alin.1C.pr.civ. nu a fost încălcat deoarece alin.2 al aceluiași articol prevede că părțile pot conveni expres sau tacit să fie ascultate în calitate de martor și rudele petentului.

La termenul din data de 30.10.2013, instanța de fond a încuviințat proba cu martorul propus de petent, fără ca un reprezentant al intimatului să fie prezent și să-și exprime opoziția față de proba solicitată, situația care a determinat existența unui acord tacit al intimatului la administrarea probei, motiv pentru care nu era necesar ca instanța de fond să solicite acordul expres al intimatului pentru administrarea probei.

Prin urmare, în împrejurarea în care petentul prin proba solicitată a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției, îi revine agentului constatator obligația de a solicita administrarea unor probe apte să confirme temeinicia procesului-verbal, cum ar fi, în cauza de față, audierea șoferilor celor două autoturisme cu privire la care agentul constatator a reținut că ar fi fost depășite de petent.

Ori, administrarea acestor probe nu a fost solicitată de intimatul-apelant, motiv pentru care tribunalul constată că instanța de fond a dispus în mod corect anularea procesului-verbal, având în vedere că petentul a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prevederile art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA cu sediul în Suceava, ______________. 9, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1276 din 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind C______ E_____ A_____ din V_____, ______________________. 237, jud. V_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 04 februarie 2015.

Președinte,Judecător,Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ R___ L_______

Red. P.I.

Jud. B______ G_______

Tehnored. R.L. 4 ex/02.04.2015