Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7690

Ședința publică de la 26 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – A_______-M_____ M______-L___

GREFIER – G_______ D____

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T________ D__ C_______ și pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B______ Rutieră, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Prezent martorul P____ V_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța procedează la audierea martorului P____ V_____, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

I N S T A N Ț A:

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul T________ D__ C_______ a solicitat anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.02.2015 de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B______ Rutieră.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat fără luarea în considerare a situației reale, respectiv faptul că nu erau pietoni angajați în traversare, cărora să trebuiască să le acorde prioritate de trecere.

Petentul a susținut că se impune anularea procesului-verbal având în vedere faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu se distinge locul săvârșirii faptei, fapt ce determină imposibilitatea determinării competenței instanței.

De asemenea, sancțiunea nulității este justificată și față de faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și că nu s-au consemnat obiecțiunile făcute verbal.

În drept, petentul a invocat dispozițiile cuprinse în OG nr. 2/2002, OUG nr. 195/2002 și Constituția României.

În dovedire, petentul a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul procesul-verbal de contravenție contestat (fila 3), dovada achitării amenzii contravenționale (fila 3), act de identitate (fila 4).

Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr. ACCxxxxxxxxxxxx (fila 5).

La data de 09.04.2015, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B______ Rutieră a depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea plângerii introduse împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a învederat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește atât condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

Intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși, constituind dovada suficientă a vinovăției petentului până la proba contrară, întrucât fapta reținută în sarcina acestuia din urmă a fost constată în mod direct de agentul de poliție, în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15 și art. 16 din OG nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G nr. 195/2002 rep.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C. proc. civ, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială, audiind martorul P____ V_____, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 04.02.2015, petentul T________ D__ C_______ a fost sancționat contravențional în temeiul art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002 cu amendă în cuantum 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea dispozițiilor art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G nr. 195/2002.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că, la data de 04.02.2015, ora 14:57, petentul a condus autoturismul XXXXXXXX pe ____________________________ ______________________. Independenței, iar la intersecția cu ________________________ a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea pentru pietoni.

Prezenta plângere contravențională a fost formulată la data de 18.02.2015, cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Cu privire la incidența motivelor de nulitate absolută ce pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal contestat este legal, neidentificându-se niciunul dintre motivele de deficiență apte să atragă ineficacitatea acestuia. Astfel, procesul-verbal de contravenție în cauză cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, respectiv petentul T________ D__ C_______, fapta săvârșită, aceea de neacordare prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea pentru pietoni, data comiterii acesteia, data de 04.02.2015, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește nulitatea procesului-verbal motivată de faptul că agentul constatator nu a adus, în scris, la cunoștința petentului, dreptul de a formula obiecțiuni și nu a consemnat obiecțiunile pe care acesta le-a formulat oral, instanța arată următoarele:

Prin dispozițiile art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, se instituie obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, precum și obligația de a le consemna în procesul-verbal, la rubrica „alte mențiuni”. Potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007, date în recurs în interesul legii, sancțiunea nerespectării acestor dispoziții legale este nulitatea relativă, sancțiune condiționată de dovedirea de către petent a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului-verbal.

Analizând textul legal enunțat, instanța constată că acesta nu instituie o anumită formă expresă, imperativă, scrisă sau verbală, prin care agentul constatator trebuie să aducă la cunoștința persoanei sancționate faptul că are dreptul de a formula obiecțiuni. Mai mult, petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări în acest sens, iar o eventuală vătămare prin necomunicarea în scris a dreptului de a formula obiecțiuni ori prin neconsemnarea obiecțiunilor verbale ale petentului la momentul încheierii procesului-verbal, a fost înlăturată prin posibilitatea exercitată în concret de a formula plângere contravențională împotriva actului sancționator și de a-și valorifica toate obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal în fața instanței, astfel cum a și procedat petentul.

În consecință nu se poate reține că prin încheierea procesului-verbal în lipsa unei comunicări scrise a dreptului de a formula obiecțiuni, petentului i-a fost încălcat dreptul la apărare, exercitarea acestui drept fiind materializată și asigurată pe calea plângerii contravenționale introduse. Așadar, instanța constată netemeinicia acestor susțineri, respingându-le în consecință.

De asemenea, instanța nu poate reține că locul comiterii faptei ar fi consemnat în actul sancționator într-o manieră ilizibilă, deoarece se înțelege din procesul-verbal că fapta a fost comisă la intersecția dintre _____________________ _____________________________>

În privința temeiniciei celor constatate în cuprinsul procesului-verbal, analizând probele administrate în cauză, instanța observă următoarele:

Susținerea petentului conform căreia la data reținută în procesul-verbal nu existau pietoni angajați în traversare cărora trebuia să le acorde prioritate de trecere nu poate fi reținută de către instanță, probatoriul administrat în cauză nefundamentând o astfel de concluzie.

Instanța nu poate acorda valoare probatorie declarației martorului audiat în cauză, în sensul că acesta știe sigur că petentul a acordat prioritate de trecere pietonului, deoarece martorul, cu ocazia audierii sale, a făcut referire la un eveniment despre care instanța nu poate aprecia că este același cu evenimentul care face obiectul prezentei cauze. Astfel, fiind audiat la data de 26.10.2015, martorul a relatat despre un eveniment petrecut în urmă cu un an, în toamna anului 2014, deși fapta supusă analizei datează din 04.02.2015. Este adevărat că nu se poate impune unui martor să relateze cu exactitate toate aspectele pe care le-a perceput, dar când martorul indică o dată a faptei semnificativ îndepărtată în timp față de cea reală, instanța are dubii rezonabile cu privire la evenimentul pe care martorul îl relatează ori cu privire la capacitatea martorului de a relata fără distorsionări ale realității elementele pe care le-a observat.

Instanța acordă importanță și raporturilor dintre martor și petent, respectiv faptului că martorul este unchiul petentului, conform celor afirmate de martor. Deși intimata s-a opus prin întâmpinare audierii unor martori aflați într-o asemenea relație de afinitate sau rudenie cu petentul, totuși, la termenul la care s-au discutat probele, o asemenea opoziție nu a mai fost manifestată, intimata fiind de acord cu audierea martorului propus de petent, de vreme ce a solicitat ca martorul respectiv să fie citat cu mandat de aducere. Cu toate acestea, simplul fapt că intimata nu s-a opus audierii martorului nu înseamnă că instanța poate ignora raporturile dintre petent și martor. Având în vedere că, conform relatate de martor, acesta îl aștepta pe petent să meargă împreună la un restaurant, instanța deduce că raporturile dintre petent și martor sunt unele bune. În acest context, există posibilitatea ca martorul, în postura sa de unchi al petentului, să aibă o percepție subiectivă asupra evenimentelor supuse analizei, fiind un reflex firesc al unchiului aflat în relații bune cu nepotul său să îl apere pe acesta de incidente care îl pot afecta ori să îl perceapă pe acesta cu o anumită doză de admirație sau într-o maniera protectivă, cu consecința perceperii anumitor evenimente într-o manieră pur subiectivă, necondamnabilă. Tocmai de aceea apare neconvingătoare și susținerea martorului conform căreia, văzând că nepotul său este oprit de poliție, a preferat să rămână în locul unde se afla și să privească de la distanță.

Coroborând aceste aspecte reținute cu privire la declarația martorului, instanța deduce că nu o poate valorifica în prezenta cauză.

În aceste condiții, se poate reține că în cauză, deși petentului i s-a oferit posibilitatea reală și concretă de a solicita și administra mijloacele de probă în vederea dovedirii susținerilor sale și implicit, în vederea exercitării dreptului său la apărare, cu respectarea principiului contradictorialității, probele administrate de către acesta nu au reușit să facă dovada celor susținute.

Prezumția de nevinovăție a petentului, care are ca o consecință faptul că sarcina probei revine agenților statului cu privire la cele reținute în sarcina acestuia, nu îndreptățește instanța să înlăture din oficiu mențiunile agentului constatator, ci acestea trebuie analizate în contextul probatoriu administrat în cauză. Or, în cauză, situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, petentul neaducând nicio dovadă aptă să susțină netemeinicia procesului-verbal contestat, pe când înscrisurile depuse la dosar sprijină situația de fapt reținută în actul sancționator, procesul-verbal de contravenție constituind o probă a vinovăției contravenientului.

Față de aceste considerente și având în vedere că petentului i s-a asigurat cadrul procesual necesar și suficient pentru a face proba contrară legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată că starea de fapt reținută de către organul constatator corespunde realității, petentul nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție, în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la susținerea petentului conform căreia nu avea cum să anticipeze intenția pietonilor aflați pe trotuar de a traversa __________________________ acuzația adusă petentului este aceea de neacordare a priorității de trecere pietonilor care se aflau „în traversare pe trecere”. Prin urmare, nu este vorba despre pietoni care se aflau pe trotuar.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța reține că petentul a fost sancționat cu amenda minimă prevăzută de lege, iar sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost aplicată cu respectarea legii.

Instanța apreciază că se impune menținerea acestor sancțiuni stabilite de agentul constatator, deoarece fapta petentului a fost comisă într-o zonă aglomerată și la o oră la care zona este intens circulată de pietoni, astfel încât petentul trebuia să fie mai diligent, deoarece riscul producerii unui accident era unul sporit.

În aceste condiții, pentru a atrage atenția petentului asupra periculozității faptei sale și pentru atingerea scopului educativ al sancțiunii, instanța concluzionează că sancțiunea necesară este cea deja stabilită de agentul intimatei.

În consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petent și va menține ca legal și temeinic procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, emis de către intimată la data de 04.02.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T________ D__ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, ________________________. 72, sector 1, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B______ Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 – București.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A_______-M_____ M______-L___ G_______ D____

Data tehnoredactării: 13.02.2016

Inițialele tehnoredactorului: M.L.A.M.

Numărul exemplarelor: 4