Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

C_________ administrativ și fiscal

DECIZIE Nr. 21/2014

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_______ G________

Judecător S______ V_____

Grefier M______ B________

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent D______ N___, domiciliat în comuna Ciuchici, _____________________, județul C____ S______, împotriva sentinței civile nr. 6922/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__-POLIȚIA MUNICIPIULUI SLATINA, _______________________. 19, județul O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța, în raport de dispozițiile art. 238 c.pr.civ. constată că nu se mai impune estimarea duratei procesului, având în vedere că această cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 6922/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea formulata de petentul D______ N___, in contradictoriu cu intimata I____________ DE P______ AL JUDETULUI O__, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 05.03.2013, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prev. de art. 102 alin. 3 lit. a și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002..

Astfel, în actul de constatare s-a reținut de către organul constatator că petentul la data de 05.03.2013 a condus autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX pe DJ 603, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, fapt dovedit cu aparatul alcooltest marca Drager __________-0370, care la poziția 771 a indicat valoarea de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat. Nu avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

La rubrica alte mențiuni, petentul a declarat că „nu am văzut alcooltestul rezultatul”.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent, respectiv că nu a fost indicat în mod distinct pentru fiecare contravenție reținută în sarcina acestuia amenda contravențională aplicată, instanța l-a respins ca neîntemeiat. Se reține că nerespectarea dispoz. art. 16 din OG 2/2001 atrage nulitatea în măsura invocării și dovedirii de către petent a unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea întregului proces-verbal. Ori instanța constată că petentul nu a invocat și nici nu a dovedit existența unei astfel de vătămări.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia nu s-a operat la suspendarea permisului de conducere, instanța a constatat pe de o parte că acest aspect nu conduce la anularea procesului-verbal sancționator, iar pe de altă parte, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice operează ope legis în măsura reținerii săvârșirii contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 (constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune).

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauză, petentul a avut posibilitatea efectivă să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă acesta nu a reușit să prezinte existența unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție.

Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție se întemeiază pe diagrama alcooltest din care reiese că rezultatul testării petentului a fost de 0,18mg/l în aerul expirat coroborat cu buletinul de calibrare al aparatului alcooltest depus la fila 12 din dosarul cauzei.

Instanța, raportat la declarația martorului propus de către petent cu privire la aspectul că petentul nu a consumat băuturi alcoolice, a înlăturat-o având în vedere că petentul nu a făcut dovada existenței unui fapt negativ nedeterminat (acela că nu a consumat băuturi alcoolice), iar, pe de altă parte ,s-a reținut că stabilirea gradului de alcoolemie a fost stabilit prin instrumente omologate și calibrate.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia agenții de poliție ar fi avut o conduită necorespunzătoare, instanța de fond a apreciat că aceasta a rămas la nivelul de simplă alegație, având în vedere că petentul avea la îndemână alte căi legale prin care s-ar fi putut îndrepta în cazul existenței unor eventuale abuzuri. Instanța constată că petentul nu a învederat utilizarea unor astfel de căi legale.

Raportat la fapta contravențională prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, instanța a constatat că petentul nu a învederat în fața instanței existența unei alte situații de fapt decât cea menționată în actul sancționator, iar pe de altă parte s-a reținut din declarația martorului propus de către petent, că acesta din urmă la solicitarea de către agentul constatator a actelor, a replicat că nu le are asupra sa.

Sub aspect sancționatoriu, instanța a reținut că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța a constatat că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

Instanța a mai reținut că petentului i-a fost aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta contravențională, acesta nefiind de altfel la prima abatere contravențională, astfel că nu este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.

Împotriva sentinței a declarat apel petentul D______ N___, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea plângerii contravenționale , anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii și, totodată înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de circulație.

S-a aratat că prin actul constatator al contravenției s-au constatat mai multe contravenții,însă nu s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru fiecare dintre ele, ci s-a aplicat o singură sancțiune contravențională, fiind astfel o cauză de nulitate aplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru o faptă pentru care legea prevede o altă sancțiune sau un alt cuantum al amenzii. Deși s-a contestat această neregulă a procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a considerat neîntemeiată critica, deși din actul constatator rezultă contrariul.

Un al motiv de apel este acela că petentul a contestat modul în care agentul constatator a procedat la folosirea etilotestului în sensul că avea deja montat la aparat fiola în momentul în care s-a îndreptat către petent, iar ulterior recoltării nu i-a arătat rezultatul pe aparat al existenței sau inexistenței alcoolemiei. De asemenea, nu i-a arătat nici buletinul cu rezultatul testului, dar i-a cerut să-l semneze. Petentul l-a semnat fiind amenințat de acesta că refuzul de a semna buletinul de analiză echivalează cu refuzul de a te supune testării cu aparatul etilotest , ceea ce reprezintă infracțiune și îi face dosar penal.

Petentul a arătat că a făcut dovada prin administrarea probei testimoniale că nu a consumat alcool, însă instanța de fond a înlăturat această probă, astfel că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. din Noul cod pr civilă.

Intimatul I____________ de Poliție Județean O__ a depus la dosar întâmpinare , susținând că instanța de fond în mod corect a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent ca neîntemeiată, având în vedere faptul că apelantul-petent nu a răsturnat prezumția de temeinice și adevăr de care se bucură actul de constatare contestat.

Având în vedere dispoz.art. 269 alin. 1 cod pr civilă, conform cărora „Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului s e referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut , semnătura acestora și data înscrisului” , procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.

În conformitate cu prevederile art.270 alin. 1 cod pr civilă, „Înscrisul autentic face deplină dovada , față de orice persoană, până la declararea sa ca fals , cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul în condițiile legii”.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la c ele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

În conformitate cu prevederile art. 249 cod pr civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Prin urmare, apelantul-petent avea obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În baza dispoz.art. 411 alin. 1 pct.2 cod pr civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând sentința pronunțată de instanța de fond, în raport de motivele invocate, dar și în conformitate cu prevederile art. 476 cod pr civilă, tribunalul constată apelul ca fiind fondat pentru considerentele ce succed.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 05.03.2013 de către intimatul IPJ O__, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 05.03.2013, a condus autoturismul marca Opel cu nr. XXXXXXXXX pe DJ 603, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, fapt dovedit cu aparatul alcooltest marca Drager __________-0370, care la poziția 771 a indicat valoarea de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat și nu avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

Deși în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea a două contravenții , agentul constatator a aplicat o singură sancțiune, în mod global, respectiv amenda contravențională în cuantum de 675 lei, încălcând astfel prevederile art. l0 alin l și 2 din OG 2/200l cu modificările ulterioare, în sensul că nu a aplicat două sancțiuni distincte corespunzătoare numărului faptelor constatate.

Cu toate că nerespectarea prevederilor art.l0 din OG 2/200l nu este sancționată în mod expres cu nulitatea procesului verbal, din interpretarea coroborată a prevederilor alin. l și 2 rezultă cerința imperativă ca fiecare faptă contravențională să fie sancționată distinct, iar în situația în care constatarea se realizează prin același act, să se procedeze la evidențierea cumulului sancțiunilor aplicate.

Caracterul imperativ rezultă din însăși rațiunea edictării acestor dispoziții, aceea de a permite verificarea legalității aplicării și individualizării fiecărei sancțiuni în parte, ori procesul verbal contestat în speță nu răspunde acestei exigențe întrucât nu permite efectuarea acestui control de legalitate, ceea ce atrage nulitatea acestuia.

Pentru aceste considerente, tribunalul , în temeiul art. 480 al. 2 cod pr civilă, va admite apelul declarat, va schimba sentința pronunțată de instanța de fond în sensul că va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 05.03.2013 de către intimatul IPJ O__, devenind inutilă analizarea celorlalte motive de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul petent D______ N___, domiciliat în comuna Ciuchici, _____________________, județul C____ S______, împotriva sentinței civile nr. 6922/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__-POLIȚIA MUNICIPIULUI SLATINA, _______________________. 19, județul O__, schimbă sentința în sensul că admite plângerea formulată de petent și anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 05.03.2013 de către intimatul IPJ O__.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 Ianuarie 2014 la Tribunalul O__.

Președinte, M_______ G________		Judecător, S______ V_____
	Grefier, M______ B________

Red. MG

Tehnored.CM

Jf: AC T____

Ex.2/12.02.2014