Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 872/2013

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ Ș________

Judecător E______ P____

Judecător A_______ M__

Grefier V_____ P____

Pe rol judecarea recursului declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN cu sediul în mun. București, ___________________. 401 A, sectorul 6 împotriva sentinței civile nr. 6444 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu petenta D___ V___ domiciliata în comuna Cernătești, _______________________, județul B____, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul contravențional se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că intimata petentă a formulat întâmpinare, depusă la dosarul cauzei la data de 16.09.2013, că procedura de citare este legal îndeplinită, că recurenta intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN a solicitat și judecarea în lipsă.

Instanța constată că s-a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată recursul în stare de judecată și reține cauza pentru soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ sub nr. XXXXXXXX la data de 21.02.2012, petenta D___ V___ a formulat în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN plângere împotriva procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012.

În motivarea in fapt a plângerii, petenta a învederat că a fost sancționată pentru că a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a deține rovinietă valabilă. A menționat că a achitat permanent rovinieta, cu excepția unei scurte perioade de timp, pentru care a fost și amendată și că a achitat amenda și tariful de despăgubire pentru un proces verbal primit pentru aceeași faptă.

Având în vedere că a achitat deja amenda aplicată și tariful de despăgubire, că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, că și-a achiziționat rovinieta imediat după ce a sesizat că este în eroare, este o persoană de bună credință, precum și că are o situație financiară dificilă în această perioadă, nu a săvârșit o faptă care să prezinte pericol social, a solicitat anularea procesului verbal contestat.

Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012.

Prin sentința civilă nr.6444/16.04.2013 Judecătoria B____ a admis plângerea formulată de petenta D___ V___, anulând procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 încheiat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA- SA- CESTRIN. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx încheiat de către intimata CNADR-CESTRIN la data de 31.01.2012 petentei D___ V___ i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, fiind totodată obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro, reținându-se că la data de 18.08.2011, ora 06:50 la km. 115+80 m pe DN 2, Mărăcineni, B____, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabila.

În sarcina petentei a fost reținuta săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, sancțiunea contravențională fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 al aceluiași act normativ.

A reținut instanța de fond ca procesul-verbal poate atrage răspunderea contravențională în condițiile în care a fost legal și temeinic întocmit. Astfel, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români. Art. 1 alin. 1 lit. b definește noțiunea de utilizatori ca reprezentând persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.

Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, in cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

În drept, instanța a avut în vedere că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, s-a conferit legii contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, a reținut instanța fondului, poate primi cel puțin două justificări: pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii, iar pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.

In aceste condiții, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv: existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012; toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului; legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen, a reținut instanța fondului, rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

Textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținuta în sarcina petentei a fost săvârșită la data de 18.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii acestora răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.

În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța a reținut că potrivit art. II din legea 144 privind modificarea OG 15/2002 - tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Așadar, prin anularea procesului verbal, se va înțelege anularea acestuia în totalitate, cu privire la toate dispozițiile conținute de acesta, inclusiv cele privitoare la tariful de despăgubire.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimata C_______ de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției.

Apreciază sentința ca fiind netemeinica si nelegala, întrucât, instanța a interpretat greșit actul dedus judecații si a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.

În fapt, se arată că instanța de fond, a admis plângerea contravenționala si a dispus anularea procesului contestat nr. R12 xxxxxxx/31.01.2012 si pe cale de consecința, a exonerat petenta de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată si obligația de achitare a tarifului de despăgubire. Consideră că hotărârea este criticabila in raport de art.304 pct. 8 si art. 312 (3) Cod proc.civ. Instanța de fond in mod greșit a interpretat art. 9 alin.3 din OG 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

A susținut ca potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen 6 luni de la data săvârșirii faptei."

Astfel, in speța, fapta a fost săvârșita la data de 18.08.2011, iar amenda a fost aplicată la data de 31.01.2012 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției _________ xxxxxxx de către C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adică in interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Procesul Verbal de Constatare a Contravenției _________ nr. xxxxxxx a fost comunicat contravenientului la data de 16.02.2012, la un interval mai mic de o luna de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art. 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii."

În interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fără echivoc faptul ca, prin apariția Legii 2 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile a constatării contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Având în vedere cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, OG 2/2001.

In termen legal intimata D___ V___ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimata recurentă CNADNR- CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 6444 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX și menținerea acesteia ca temeinică si legală pentru următoarele motive:

Consideră că măsura aplicată de organul constatator este nelegală si netemeinică pentru că procesul verbal încheiat de către acesta nu cuprinde toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, fiind încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, în această modalitate nu a fost individualizată corect fapta.

De asemenea procesul verbal în discuție nu a fost semnat de organul constatator ceea ce atrage nulitatea acestuia. Procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemului Informatic de emitere, gestiune monitorizare si control a rovinietei.

A arătat intimata că lucrează în Municipiul B____ la Spitalul Județean ca asistent medical si a circulat o perioadă pe ruta B____ - Cernătești pentru că acolo are domiciliul fără a deține rovinietă și datorită faptului că a avut unele probleme în familie si anume decesul tatălui său, fiind marcată de acest eveniment nu a mai realizat că nu deține această rovinietă. Totodată a precizat că abia după 6 luni a primit procesul verbal de contravenție, care i-a fost comunicat în ___________________________ unde a locuit în trecut, cu toate că mutația este pe adresa ______________________, ________________________________

Având în vedere că a circulat o perioadă scurtă de timp fără rovinietă, ulterior a intrat în legalitate si a achiziționat rovinietă cu valabilitate 03.03.xxxxxxxxxxxxx11 si a fost sancționată de mai multe ori în perioada respectivă, a formulat plângeri pentru toate aceste procese verbale de contravenție, apreciind că aplicarea unei sancțiuni contravenționale cu avertisment este de natură să reflecte gradul concret de pericol social al faptei.

În susținerea punctului său de vedere a depus la dosar, în copie, rovinieta achitată si certificatul de deces al tatălui său.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale în vigoare, precum și din oficiu în fapt și în drept, conform art. 304 ind. 1 cod proc. civ., tribunalul constată că este nelegală pentru următoarele considerente:

Din recursul promovat, tribunalul constată că recurenta intimată invocă faptul că instanța fondului a interpretat eronat dispozițiile legale în materie, critică apreciată ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată instanța fondului a admis plângerea formulată de intimată, anulând procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat de către intimata-recurentă CNADR-CESTRIN la data de 31.01.2012, urmare a modificării O.G 15/2001 prin Legea nr. 144/2012, reținând că dreptul recurentei de aplicare a amenzii era prescris dat fiind că, procesul verbal de contravenție a fost comunicat în 6 luni de la săvârșirea faptei, iar în urma modificărilor înscrise în Legea nr. 144/2012 prescripția intervine după 30 de zile de la constatarea contravenției , dacă în acest interval nu se întocmește și nu se comunică contravenientului actul sancționator.

Chiar dacă intimata beneficiază, în temeiul art.15 al.2 din Constituția României, de prevederile legii contravenționale mai favorabile, tribunalul constată că raționamentul invocat de instanță nu-și găsește aplicare în speță din moment ce el prevede că procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 al.9 din O.G. nr. 15/2002.

Contrar celor reținute de instanța de fond, tribunalul apreciază că termenul de 30 zile nu este un termen de prescripție specială a dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale, derogatoriu de la termenul de 6 luni prevăzut în acest sens de art. 13 al 1 din OG 2/2001 ci un termen care definește caracterul continuu al contravenției prev. de art. 8 din OG 15/2002 de vreme ce el interzice organului constatator ca în acest interval să mai încheie alte procese verbale de contravenție pentru aceiași faptă.

Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 9 alin. 3 teza finală din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, rezultă că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o prescripție specială a răspunderii contravenționale pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, distinctă de cea reglementată de dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001, ci doar să stabilească în mod expres un termen limită de 30 zile în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul-verbal de contravenție.

Rațiunea pentru care s-a introdus termenul de 30 zile , ce se regăsește în expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, a fost aceea de a permite celui ce a încălcat dispozițiile legale în materia achiziționării rovinietei, ca într-un termen rezonabil de 30 de zile de la săvârșirea faptei să ia cunoștință de faptul că a încălcat legea și să intre în legalitate.

Ori de câte ori legiuitorul a dorit a stabili un termen de prescripție specială la definit ca atare în lege și nu a lăsat loc la interpretare în ceea ce-l privește.

Pe de altă parte, procesul verbal fiind deja încheiat și comunicat acesteia la momentul modificării O.G.nr. 15/2001 prin Legea nr. 144/2012, nu se poate verifica legalitatea lui prin raportare la un termen, acela de 30 de zile, care nu exista la momentul întocmirii și comunicării, termenul prevăzut de lege la acel moment, sub sancțiunea prescrierii dreptului de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale fiind acela de 6 luni prevăzut de art. 13 – al 1 din O.G. nr. 2/2001.

Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 304 pct.9 cu referire la art. 312 c.p.c., urmează a admite recursul, a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN cu sediul în mun. București, ___________________. 401 A, sectorul 6 împotriva sentinței civile nr. 6444 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu petenta D___ V___ domiciliat în comuna Cernătești, _______________________, județul B____.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013.

Președinte, M____ Ș________	Judecător, E______ P____	Judecător, A_______ M__
	Grefier, V_____ P____

Red.MȘ

Th.red.CC/MȘ/2 ex.

Dosar fond nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria B____

Judecător fond E____ C_______ V___