Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 356/R/2015

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G______ G______

Judecător C_______ C______ S_______

Judecător C______ N______

Grefier R_____ B______

Pe rol judecarea recursului formulat de către recurentul I.P.J B____ ( P-VB ________ NR.xxxxxxx/21.01.2013 ) împotriva Sentinței civile nr. 6860/2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata P_______ E_____-R______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6.10.2015 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi, încheiere ce face parte din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului, constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.02.2013 sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petenta P_______ E_____-R______ a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat de către intimată.

Prin sentinta civila nr.6860/2013 Judecatoria Bacau a dispus ” Admite plângerea formulată de petenta P_______ E_____-R______ în contradictoriu cu M.A.I - I.P.J B____ cu sediul în B____.

Anulează procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/21.01.2013 întocmit de intimată, ca fiind nelegal si netemeinic.”

In motivarea sentintei instanta a retinut ca ” În fapt, prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx petentul a fost sancționat întrucât, la data de 21.01.2013, ora 14.50, a condus autoturismul marca Audi A3 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe B.dul Unirii, din direcția intersecției cu sens giratoriu Bulevardul Unirii și la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător cu indicator și marcaj lizibil din dreptul Liceului Economic , nu a acordat prioritate de trecere unei persoane de sex feminin care se angajase în traversare pe sensul de mers al conducătorului auto în mod regulamentar, faptă prevăzută de art.135 lit.h din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.

În cauza de față, instanța constată că petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.

Din probele administrate a fost demonstrată o situație de fapt contrară cele reținute în procesul – verbal contestat. Astfel, afirmațiile făcute de petent prin plângerea introdusă se coroborează cu declaratia martorei G________ A______ rezultând că în data de 30.10.2013 nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul – verbal contestat, nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.135 lit.h din HG 1391/2006 întrucât pietonul nu se afla angajat în traversare și nici intenția sa de a traversa nu a putut fi stabilită cu certitudine, acesta aflându-se pe acostament, lângă trotuar, în deplasare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 , instanța va admite plângerea formulată de petent, va anula procesul verbal contestat.”

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs I__ Bacau care a aratat ca depozitia martorei Gabureanu A______ nu corespunde realitatii, ca fapta a fost constatata personal de agentul constatator si prin urmare procesul verbal are forta probanta prin el insusi.

Analizand recursul instanta constata ca potrivit art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:... neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”

Prin urmare fapta contraventionala incriminata si sanctionata de lege si care conform art.1 din OG 2/2001 reprezinta singurul temei pentru atragerea raspunderii contraentionale este reprezentata de „neacordarea prioritatii de trecere”

Notiune legala cu caracter specific, prioritatea de trecere este expres definita de catre legiuitor prin art.6 din OUG 195/2002 ca fiind „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. »

Prin urmare pentru a se retine ca un conducator auto nu a acordat prioritate de trecere(si implict ca a savarsit contraventia prevazuta de art.135 lit.h) trebuie sa se probeze ca participantul care are prioritate de trecere a fost obligat să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.

In lipsa indeplinirii acestei cerinte legale, actiunea conducatorului auto care isi continua deplasarea, nu intruneste conditiile legale pentru a constitui elementul material al contraventiei, implicit nu reprezinta o fapta contraventionala si nu poate atrage raspunerea contraventionala

Or din probele administrate, inclusiv procesul verbal de contraventie, nu rezulta ca pietonul aflat in traversare si-ar fi modificat directia, ar fi incetinit sau ar fi oprit

Trebuie observat ca” (ne)acordarea prioritatii de trecere” reprezinta un element de drept, iar nu unul de fapt, astfel incat aceasta nu poate fi probata de constatarea personala facuta de agentul constatator, valoare probanta avand doar constatarile personale ale acestuia privind faptele observate nemijlocit.

Practic agentul constatator poate observa, si asupra acestor aspecte procesul verbal beneficiaza de o prezumtie de temeinicie, daca se gaseau pietoni angajati in traversare, daca acestia se gaseau pe sensul de mers al conducatorului auto, daca respectivul conducator a oprit si daca pietonii au fost obligati sa incetineasca sa isi modifice deplasarea sau sa se opreasca

Pe baza acestor elemente de fapt agentul constatator poate sa determine daca a avut loc o neacordare a prioritatii de trecere, care insa reprezinta o notiune juridica specifica si asadar nu poate fi constatata personal

Prin urmare simpla inserare in procesul verbal a constatarii neacordarii prioritatii de trecere este irelevanta juridic si nu probeaza in nici un fel savarsirea faptei

Pentru aceste motive instanta retine ca avand in vedere ca in descrierea faptei agentul constatator nu a indicat daca pietonul ar fi fost stanjenit in deplasarea sa, nu exista probe privind savarsirea vreunei fapte contraventionale de catre petenta si va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul I.P.J B____ ( P-VB ________ NR.xxxxxxx/21.01.2013 ) cu sediul în mun. B____, ____________________. 2, județul B____ împotriva Sentinței civile nr. 6860/2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata P_______ E_____-R______ cu domiciliul în B____, Emila R_______, ___________, ____________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.

Red. Sent. Civ. I____ E____ L_____

Red./Tehnored.N.C./Tehnored.R.B.

14 Octombrie 2015/2 ex.