Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 96

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte: C_____ A___

Judecător: Z______ C_____

Grefier: C______ M______

Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională formulat de intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ________________. 9, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1437 din data de 01 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind C_______ A_______, domiciliată în mun. Suceava, _________________________. 9, jud. Suceava, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria B_______, ________________________. 38, jud. B_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică , răspunde consilier juridic P_______ E____ - A___ pentru apelantul intimat, lipsă fiind petenta intimată.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic P_______ E____ - A___ pentru apelantul intimat, depune la dosar delegație.

Întrebată fiind, reprezentanta apelantului intimat arată că nu mai au de formulat alte solicitări de probe în cauză.

Nefiind alte cereri de solicitat și probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acesteia precum și asupra faptului dacă plângerea contravențională a fost formulată în termenul prevăzut de lege, plângere care inițial a făcut obiectul unui dosar care a fost anulat în faza procedurii prealabile, ulterior fiind formulat un al doilea dosar având ca obiect același proces verbal de contravenție, apreciindu-se că plângerea contravențională ar fi fost formulată în termenul legal de 6 luni.

Consilier juridic P_______ E____ – A___ pentru intimat, solicită admiterea apelului.

Arată că înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat raportat la hotărârea de anulare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U NA L U L :

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 05.03.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petenta C_______ A_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata I____________ Județean de Poliție Suceava, transformarea sancțiunii amenzii în cuantum de 540 lei, în sancțiunea avertisment și restituirea sumei de 270 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii achitată cu chitanța nr. xxxxx D___ din 24.11.2014.

În motivarea cererii petenta a arătat că în ziua de 23.11.2014, circula cu autoturismul marca VW, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, către localitatea Fălticeni, fiind oprită de către un echipaj de poliție, care i-a adus la cunoștință faptul că a fost surprinsă cu aparatul radar că circula cu viteza de 86 km/h.

Susține petenta că este la prima sa contravenție în decurs de 7 ani, de când posedă permisul de conducere.

Învederează faptul că a achitat jumătate din contravaloarea amenzii și solicită restituirea acestei sume, în condițiile admiterii cererii.

Susține că acțiunea este admisibilă având în vedere prevederile art. 2548 alin. 3 Cod civil, cu privire la termenul de promovare a cererii.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și art. 2548 alin. 3 Cod civil și conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, a depus la dosar întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat .

Prin întâmpinare, intimata a arătat că, la data de 23.11.2014, petenta C_______ A_______, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, a fost sancționată cu amendă în sumă de 540 lei amendă și 4 puncte de penalizare, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2, lit. c, pct. 3 din OUG nr. 195/2002, republicată și modificată, constând în aceea că, la data sus menționată, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, locul Fălticeni, __________________________ viteza de 86 Km/h, înregistrată de aparatul R____.

După întocmirea procesului-verbal de contravenție, petentei i s-a adus la cunoștință dreptul de a efectua obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul-verbal de contravenție, ocazie cu care a consemnat că nu are mențiuni și a semnat, primind o copie a procesului-verbal.

Aparatura de supraveghere video a circulației instalată pe autoturismul din dotare marca Dacia L____ nr. MAI xxxxx a fost utilizată de către operatorul radar atestat – agent P________ D_____ din cadrul IPJ Suceava – Poliția mun. Fălticeni, aparatura fiind verificată metrologic în data de 01.04.2014 (buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 01.04.2014, eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală).

Susține că, analizând legalitatea și temeinicia plângerii contravenționale, apreciază că aceasta este nefondată.

Autoturismul condus de petentă a fost înregistrat circulând cu viteza de 86 km/h pe _____________________________ mun. Fălticeni, pe un sector de drum unde limita de viteză este de 50 km/h.

Mai mult decât atât, agentul constatator a aplicat o sancțiune minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă de petent, fapt pentru care consideră că la aplicarea sancțiunii a ținut cont de mijloacele de individualizare ale pedepsei.

Consideră că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege, fapta fiind corect descrisă și încadrată.

Având în vedere cele prezentate, solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de petent și menținerea procesului-verbal de contravenție, precum și a sancțiunii aplicate.

Prin sentința civilă nr. 1437 din data de 01 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni a fost admisă plângerea contravențională, anulat procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din 23.11.2014 cu restituirea către petentă a sumei de 270 lei, reprezentând 1/2 din amenda aplicată prin procesul-verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23.11.2014, a fost încheiat de intimată, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 2, cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și modificată, constând în aceea că, la data de mai sus, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 86 km/h, fiind filmat cu aparatul radar montat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

A fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 540 lei și 4 puncte penalizare, procesul-verbal fiind semnat de petentă.

În privința elementelor de formă ale procesului-verbal, instanța de fond a observat că acesta îndeplinește toate condițiile de valabilitate reglementate de lege, cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.

Pe fond, instanța de fond a retinut că, potrivit art. 121 alin 1 din R OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art. 49 alin 1 din OUG nr. 195/2002 stabilește că limita de viteza în localități este de 50 km/h.

Instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de petent a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și certificate și anume aparatul radar, montat pe autovehiculul cu nr. MAI xxxxx.

Totodată, instanța mai reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legala intitulat Cerințe privind utilizarea cinemometrelor, măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele.

Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerintele 4.1...4.3 precum și în următoarele cazuri:

- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;

- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;

- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.

Paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, prevede că înregistrarea efectuată trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului.

În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.

Paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 prevede că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a apreciat că cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic.

În ceea ce privește înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat, acestea nu respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005.

După cum rezultă din analiza planșei-foto depuse de intimat la dosar, în fotografia de la fila 28 dosar apare ca fiind înregistrată viteza de 87 km/h, reținută în procesul-verbal atacat, ca fiind viteza autoturismului condus de petentă, însă nu se distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat cu această viteză. Această condiție este îndeplinită de fotografia de la fila 29, pe care apare o viteză înregistrată de 64, 44 km/h.

În aceste condiții, având în vedere că fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu se poate avea certitudinea că petenta a circulat cu viteza de 87 km/h, petenta se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, potrivit dispozițiilor articolului 6 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care statuează că orice persoană acuzată de o infracțiune (contravenție) fiind prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, iar îndoiala profită persoanei acuzate (vezi și Comisia, raportul din 30 martie 1963 în cauza Austria împotriva Italiei).

În legislația românească, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha și Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și supuse unui regim administrativ.

Din perspectiva convențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.

În principiu, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de „dezincriminare” existentă în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidența art. 6 al Convenției.

Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de pildă, și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în „interesul individului”.

Pe de altă parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 Cod civil, privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.

Prezumția instituită prin art. 1171 Cod civil are însă, un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere că intimata nu a depus la dosar planșe foto din care să reiasă cu certitudine ca petenta a condus cu viteza de 87 km/h, iar din înregistrarea pe suport video nu rezultă că pe segmentul de drum viteza legală era de 50 km/h, instanța de fond nu a putut da eficiență prezumției de temenicie a procesului-verbal, întrucât, procedând astfel, având în vedere modul tehnic de constatare a acestor contravenții, s-ar ajunge la situația în care petentul este pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

După cum s-a reținut mai sus, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută în mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanța de fond a reținut că, în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că, în mod greșit a fost admisă plângerea, având în vedere că nu s-au făcut nici un d fel de verificări, incluzând adrese la administratorul drumului, din care să reiasă limita de vizetă, atâta timp cât erau neclarități.

Mai arată că a propus probe din care să reiasă, săvârșirea contravenției, iar instanța, cu prea mare ușurință, a anulat procesul verbal încheiat în mod legal și temeinic de către un organ însărcinat în acest sens.

Nerespectarea limitelor de viteză stabilite de administratorul drumului reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale stabilite conform art. 1 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002.

Cu ocazia vizualizării înregistrării video se constată că există probe în susținerea procesului verbal de contravenție.

Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, iar în subsidiar reindividualizarea sancțiunii.

Petenta intimată C_______ A_______ nu a depus la dosar întâmpinare.

Examinând cererea de apel în limitele devoluțiunii stabilite prin art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța învestită cu soluționarea plângerii trebuie să verifice dacă aceasta a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, astfel cum acesta a fost stabilit prin art. 31 alin. 1 din același act normativ, iar la rândul său instanța de control verifică legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată în primă instanță.

În cauza dedusă judecății, petenta contestă procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 23.11.2014.

Prin încheierea de ședință din data de 29.12.2014 ( dosar nr. XXXXXXXXXXXXX) Judecătoria Fălticeni a anulat în temeiul disp. art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă cererea având ca obiect plângerea contravențională formulată de petenta împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.11.2014.

Ulterior, petenta a depus tot pe rolul Judecătoriei Fălticeni o nouă plângere contravențională împotriva aceluiași proces verbal de contravenție, cererea fiind înregistrată la data de 05.03.2015 sub numărul XXXXXXXXXXXX ( prezenta cauză), petenta invocând prevederile art. 2548 alin. 3 cod civil.

Referitor la această a doua plângere contravențională, instanța de control devolutiv, având în vedere și disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 menționat mai sus, urmează a analiza depunerea în termenul legal.

Conform art. 2548 alin. 3 din codul civil, invocat de către petentă, „ atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată (…), dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Dispozițiile privind întreruperea, la care se referă textul legal, sunt prev. de art. 2539 alin 2 din Codul civil din care rezultă că „ dacă reclamantul , în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare ( ca în cazul de față) a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată ( …), cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă”.

Tribunalul reține că prevederile amintite mai sus nu sunt incidente instituției juridice a sancțiunii decăderii în materia procesual civilă.

Astfel, instituția juridică a decăderii din dreptul procesual civil, sancțiune reglementată prin disp. art. 185 Cod procedură civilă, este aplicabilă plângerii contravenționale depuse cu nerespectarea termenului procedural imperativ legal instituit prin disp. art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, pentru acest tip de cauze neputându-se aplica dispozițiile ce reglementează instituția juridică de drept civil a decăderii, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 47 din OG nr. 2/2001, dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz, iar nu cu dispozițiile Codului civil.

Între cele două instituții ce poartă aceeași denumire există deosebiri de natură juridică și de regim legal.

Astfel, sancțiunea civilă a decăderii, definită expres în cuprinsul art. 2545 Cod civil, pentru neexercitarea dreptului subiectiv civil, constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul prevăzut de lege (pierderea dreptului subiectiv civil).

Sancțiunea decăderii specifică dreptului procesual civil intervine în cazul neexercitării dreptului procesual cu respectarea termenelor procedurale imperative, fiind aplicată părții din procesul civil pentru nerespectarea termenului procedural imperativ legal, fără însă a conduce la stingerea dreptului subiectiv civil ce se urmărea a fi ocrotit prin intermediul actului procesual tardiv.

În cauză, petenta a exercitat dreptul procesual de a formula plângerea de față, care reprezintă o cale de atac specifică contestării în justiție a procesului-verbal de contravenție.

Așadar, demersul său nu are ca obiect o acțiune clasică ce să vizeze prin intermediul său ocrotirea unui drept subiectiv civil, pentru a fi analizată introducerea acțiunii în cadrul unui termen de prescripție (cu incidența art. 2539 alin. 2 ipoteza a II-a Cod civil).

Formularea plângerii înregistrate pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr.XXXXXXXXXXXXX anterior introdusă, și anulată la data de 29.12.2014 în condițiile art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, nu poate avea efectul de întrerupere a cursului termenului procedural, cât timp, așa cum s-a arătat mai sus, sunt direct aplicabile prevederile art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, iar nu prevederile art. 2548 alin. 3 Cod civil, termenele procesuale neputând fi suspendate sau întrerupte decât în cazurile special reglementate de legiuitor prin dispozițiile procesuale (ex. art. 184 alin. 3 alin. 4, art. 469 alin. 1, alin. 4, art. 417, art. 418 C. proc. civ.), iar nu ale Codului civil, cazuri ce nu se regăsesc în speța de față.

În consecință, față de disp. art.31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, Tribunalul reține că este dată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.

În cauză se contestă procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.11.2014, pe care de altfel petenta l-a semnat și primit chiar la momentul întocmirii.

Așadar, termenul de 15 zile calculat conform disp. art. 181 Cod procedură civilă de la data de 23.11.2014 s-a împlinit la 09.12.2014.

Față de această dată este evident că termenul de 15 zile prev. de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 este cu mult depășit la momentul introducerii celei de a doua plângere contravențională, înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 05.03.2015.

Din adresa înaintată de către petentă ( fila 23 dosar fond) și din referatul întocmit dosarului în cauză ( fila 3) rezultă că pe rolul Judecătoriei Fălticeni a mai fost înregistrat un dosar sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 03.03.2015 împotriva aceluiași proces verbal de contravenție, dosar ce nu face obiectul cauzei.

Pentru aceste considerente, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, urmează a fi admisă de către instanța de control devolutiv, motiv pentru care nu vor mai fi analizate susținerile părților cu privire la fondul cauzei.

În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, va admite excepția tardivității plângerii contravenționale și va respinge plângerea contravențională ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul în materie contravențională formulat de intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ________________. 9, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1437 din data de 01 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind C_______ A_______, domiciliată în mun. Suceava, _________________________. 9, jud. Suceava, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria B_______, ________________________. 38, jud. B_______.

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite excepția tardivității plângerii contravenționale și respinge plângerea contravențională ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 20 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

C_____ A___ Z______ C_____ C______ M______

Red.Z.C.

Jud. fond S________ G.

Tehnored.C.M.

4 ex./19.02.2016