Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 91 A

Ședința publică din 30 ianuarie 2015

Președinte – U________ M______

Judecător – R_____ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent L____ G___ din B_______, Calea Națională nr. 107, _____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva sentinței civile nr. 2635 din 20.03.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul L____ G___ și consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul în acest sens.

Apelantul L____ G___ solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție, invocând faptul că nu s-au respectat condițiile de asigurare a vizibilității semaforului din intersecția Calea Națională – _____________________________ acestora de către utilajul și autoutilitarelor staționate ilegal.

Consilier juridic G____ G______ solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2635 din 20.03.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul L____ G___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.11.2013, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.11.2013 întocmit de intimatul I____________ Județean de Poliție B_______, petentul L____ G___ a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 400 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în baza art. 100 alin. 3 lit. d, constând în aceea că, în timp ce conducea autoturismul Volkswagen cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la intersecția semaforizată a _______________________ __________________ oprit la culoarea roșie a semaforului electric, amplasat în intersecție, faptă prevăzută de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.

Procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.11.2013 nu a fost semnat de către petent, acesta manifestându-și refuzul de a semna actul sancționator.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.11.2013, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului L____ G___ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Instanța de fond a subliniat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 52 din HG nr. 1391/2006, „ (1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.

(2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.

(3) Atunci când semnalul de culoare roșie funcționează concomitent cu cel de culoare galbenă, acesta anunță apariția semnalului de culoare verde..”

Totodată, conform art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:: … nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.

În fapt, instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție.

În acest sens, s-a constatat că apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Astfel, a apreciat prima instanță că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În speță, s-a apreciat că în ce privește imaginile foto depuse la dosar de către petent nu există certitudinea că au fost efectuate chiar ulterior momentului constatării contravenției, iar acestea, oricum nu surprind locul săvârșirii abaterii chiar în momentul efectuării manevrei de pătrundere în intersecție, după cum însuși petentul recunoaște prin plângerea formulată, astfel că nu sunt de natură a susține o situație de fapt contrară celei reținute în actul sancționator.

De asemenea, a reținut prima instanță că, chiar petentul a recunoscut în plângere că, fiindu-i obturată vizibilitatea, a pătruns în intersecție, fără să se asigure cu prudența și corectitudinea unui conducător auto diligent, care este culoarea semaforului electric aflat în funcțiune.

Față de argumentele prezentate mai sus, în cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că petentul L____ G___ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța de fond a apreciat că petentul L____ G___ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

S-a arătat că opinia instanței de fond s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului L____ G___ care nu a manifestat regret pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice și că acesta nu a învederat împrejurări de fapt sau circumstanțe personale de natură a atenua răspunderea contravențională, instanța de fond a apreciat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială împotriva faptelor de natură contravențională.

Instanța de fond a mai apreciat că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul L____ G___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.11.2013, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul L____ G___, solicitând modificarea hotărârii în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție, anularea măsurii de sancționare cu un număr de cinci puncte, anularea amenzii în cuantum de 400 lei și anularea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, cu obligarea Administrației Publice B_______ și a Inspectoratului de Poliție B_______ de a asigura respectarea prevederilor legale privind semnalizarea luminoasă rutieră pe drumurile publice din B_______, _______________________ ______________________________ class="Stil"> În motivare, apelantul a arătat, în esență, că agentul constatator nu a prezentat obiectiv fapta și nu a acționat cu profesionalism, că nu au fost respectate cerințele prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, în sensul arătării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, că modul în care a fost amplasat semaforul ce dirijează traficul în intersecția Calea Națională și ________________________ prevederile art. 48 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, că lucrările executate în intersecție nu au fost semnalizate corespunzător, nefiind respectate condițiile de asigurare a vizibilității semaforului, că în ceea ce privește pericolul social, apreciază că tocmai nerespectarea normelor de circulație de către terți a condus la modalitatea în care a procedat la pătrunderea în intersecție.

Mai arată apelantul că nu s-a luat în considerare existența unei stări de fapt, independente de voința participanților în trafic , care creează circumstanța unui caz fortuit prevăzut de noul Cod civil și că nu a fost respectat art. 6 din Codul de etică și deontologie al polițistului referitoare la prioritatea interesului public, profesionalismul și independența operațională în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În dovedirea apelului, apelantul a solicitat ca instanța să solicite documente doveditoare din partea instituțiilor ce sunt obligate, conform legii, să emită avize și autorizații de desfășurare a lucrărilor pe drumurile publice.

Intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina apelantului-petent a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis fiind descrise prin raportul acestuia atașat la fila 42 dosar.

Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Prin urmare, actul constatator întocmit astfel se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientului.

În speță, petentul nu a solicitat administrarea nici unei probe pertinente contrare și nici nu a prezentat prin plângerea formulată argumente credibile în apărare, motiv pentru care, în mod întemeiat prima instanță a menținut procesul verbal de contravenție. Planșele foto atașate la dosar nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei, întrucât, așa cum a arătat și prima instanță, ele nu surprind locul săvârșirii abaterii din momentul efectuării manevrei de pătrundere în intersecție a petentului. Ca urmare, faptul că în intersecție se efectuau lucrări nu este de natură a înlătura obligația conducătorilor auto care pătrund în intersecție de a respecta culoarea semaforului.

De asemenea, modalitatea de constatare a contravenției nu poate fi pusă la îndoială, întrucât săvârșirea acesteia a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, acesta având posibilitatea observării faptei, deoarece autoturismul condus de petent se afla pe banda doi de mers în fața autospecialei de poliție condusă de către agentul constatator.

Cu privire la cele solicitate prin cererea de apel, instanța constată că:

Solicitarea de documente doveditoare din partea instituțiilor competente să emită avize și autorizații de desfășurare a lucrărilor pe drumurile publice, efectuată prin cererea de apel, este apreciată ca fiind neutilă soluționării cauzei, întrucât depunerea unor astfel de documente nu este de natură a aduce lămuriri privind existența contravenției.

Nu poate fi primită nici apărarea apelantului referitoare la nerespectarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001, întrucât fapta este descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, iar executarea unor lucrări în intersecție poate fi doar un factor circumstanțial și nu unul care să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale prin reținerea unui caz fortuit sau la anularea actului constatator.

În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, apreciat de către apelant ca fiind unul diminuat în raport de anumite circumstanțe pe care nu le-a dovedit, instanța apreciază dimpotrivă că nerespectarea normelor de circulație presupun existența unui pericol social ridicat, fapt care justifică menținerea tuturor sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de săvârșire a contravenției.

Față de cererea apelantului referitoare la obligarea Administrației Publice B_______ și a Inspectoratului de Poliție B_______ de a asigura respectarea prevederilor legale privind semnalizarea luminoasă rutieră pe drumurile publice din B_______, _______________________ _______________________________ că această solicitare excede cadrul procesual de față, respectiv cel al plângerii contravenționale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul petent L____ G___ din B_______, Calea Națională nr. 107, _____________, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva sentinței civile nr. 2635 din 20.03.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 30 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ A____ E____

Red. R.M /19.03.2015

Jud. F______ S_____

Dact. A.E.

Ex. 4