Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 484/2015

Ședința publică de la 01 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ C______

Judecător E______ T____

Grefier V________ B____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent P______ M____ S____ D__, împotriva sentinței civile nr.312/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului M________, având ca obiect plângere contravențională .

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul petent a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel cu chitanța nr. xxxxx/19.06.2015, după care,

Față de solicitarea apelantului-petent de a se dispune refacerea probatoriului administrat la instanța de fond, se apreciază că o astfel de cerere este neîntemeiată, în condițiile în care judecătorul fondului a administrat întreg probatoriul ce se impunea, respectându-se garanțiile procesuale precum și dreptul la apărare ale petentului, fapt pentru care va respinge solicitarea formulată.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, cauza fiind în stare de judecată, instanța a rămas în deliberare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ la data de 07.10.2014, petentul P______ M____ S____ D__ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M________, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014, anularea sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce cu motivarea că, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespund realității, întrucât în momentul în care a fost surprins de aparatul radar circula în afara localității, înainte de limita de intrare în loc.Butoiești.

Prin sentința civilă nr.346/26.01.2015 a Judecătoriei A___ s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinarea de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 12.03.2015 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX.

Prin sentința nr. 312/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia a fost respinsă plângerea formulată și menținut procesul verbal de contravenție .

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 26.09.2014, a condus autoturismul Ford Focus cu nr. de înmatriculare XXXXXX, pe DN6, pe raza localității Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe auto MAI xxxxx, aflat în mișcare, cu viteza de 101 km/h.

Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014, a constat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.

Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.

Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

Instanța a mai reținut că, cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R____ Autovision, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI xxxxx este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 17.04.2014.

Instanța a mai reținut că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

Instanța nu a reținut apărările petentului conform cărora procesul-verbal întocmit este nul absolut, întrucât la momentul aplicării amenzii și întocmirii procesului-verbal, nu i s-a prezentat buletinul de verificare metrologică și nici atestatul operatorului radar, întrucât documentele despre care face vorbire petentul, au fost înaintate de intimat, instanței.

Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr. xxxxx/21.05.2013, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, a rezultat că agentul L___ S______ este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

De asemenea, instanța nu a reținut nici susținerile petentului potrivit cărora, având în vedere marja de eroare prevăzută de pct 3.1.1 lit c din NML 021-05, viteza cu care circula în momentul înregistrării de aparatul radar putea fi mai mică decât cea indicată de aparatul radar, întrucât verificarea cerințelor cuprinse în NML-021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1 lit. c din norma legală) se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. Așadar, dacă un cinemometru, în condiții normale de utilizare (în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar) afișează o viteză de 101km/h, aceasta înseamnă că autovehiculul are această viteză, nu se mai fac ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare metrologică, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Măsurările efectuate cu un cinemometru după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni. Câtă vreme viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției conform legii și este evident că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, a avut in vedere marjele de eroare ale cinemometrelor, astfel că, respectarea de către aceste aparate metrologice a marjelor de eroare menționate în norma de mai sus, constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției și nu invers.

Cât privește susținerile petentului în sensul că au fost nerespectate dispozițiile de la pct 3.5.1. cuprinse în NML-021-05, în sensul inexistenței dovezii autotestării aparatului radar, instanța a reținut că, potrivit pct 3.2.6,”cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare.

Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.” Din analiza textului de lege, rezultă că, în cazul incidenței unor dereglări sau disfuncționalități, aparatul radar se blochează, nemaiputând efectua înregistrări.

În urma vizionării CD –ului înaintat de către IPJ M________ s-a reținut că petentul, în calitate de conducător auto, circulă în localitate cu viteza de 101 km/h în data de 26.09.2014, orele 16.17 și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu peste 50 km/h. Înregistrarea video infirmă, de asemenea, susținerile petentului conform cărora nu a fost surprins circulând cu viteza de 101 km/h în raza localității, întrucât se pot observa gospodării situate în apropierea ambelor sensuri de mers.

Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut fără niciun dubiu ca la data de 26.09.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXX, în localitatea Butoiești, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx cu viteza de 101 km/h.

Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 810 lei, cu aplicarea a 9 puncte amendă, în speță fiind aplicabil, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.

În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a circula cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 km/h, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, iar față de pericolul social al faptelor săvârșite apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.

În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța a reținut că aceasta se aplică obligatoriu pe lângă sancțiunea principală ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și indiferent de sancțiunea principală aplicată.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a apreciat că procesul verbal este legal întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator, considerente pentru care a fost respinsă plângerea formulată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P______ M____ S____ D__ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și pe fond schimbarea în tot a sentinței atacate .

În motivare, apelantul petent a susținut că, instanța de fond în mod greșit a reținut că procesul de contravenție CP nr xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014 este legal si temeinic încheiat.

Astfel, motivele de fapt si de drept pe care înțelege să-și întemeiază apelul formulat sunt neprezentarea de către intimatul I____________ de Poliție al Județului M________, a planșelor sau CD-lui cu înregistrarea faptei, acestea fiind prezentate doar instanței, deși a solicitat expres prezentarea probelor si a motivat acest lucru prin solicitarea de judecare în lipsă.

De asemenea, solicitată ca instanța de control , să rețină faptul că în cazul stabilirii vitezei legale, agentul constatator trebuia să aibă în vedere normele de Metrologie Legală NML 021-2005 care prevăd în mod expres limitele de toleranță a erorilor de măsurare a vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maxim tolerată este cea de la pct. 3.1.1. lit.b și anume 4 % din valoarea contravențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h în regim de deplasare.

A mai precizat apelantul petent că, având în vedere viteza măsurata de către aparatul radar Autovision fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI xxxxx și stabilită de către agentul L___ Sorinei a fost de 101 km/h în localitatea Butoiești, luând în calcul abaterile metrologice ale aparatelor radar, așa cum s-a întâmplat și în cazul său, viteza ce rezultă este inferioară celei de 101 km/h, astfel că, fapta nu se mai încadrează la art. 108 alin. (1) lit. e) din OUG 195/2002, ci se încadrează la art. 108 alin. (1) lit.d) coroborat cu art. 102 alin.(2) din OUG 195/2002 și anume penalizare cu 6 puncte și aplicarea amenzii corespunzătoare.

Printr-un simplu calcul matematic (abaterea metrologica 101 km/h x 4% =4.04 km/h 101 km/h-4.04km h =96.96 km/h viteza legala) , ceea ce rezultă faptul că a avut o viteză legala sub 100 km/h și anume 96.96 km/h, situându-se cu o depășire sub 50 km/h a vitezei maxim admise pe sectorul de drum unde a fost oprit.

A anexat în susținerea apelului practică judiciară, respectiv sentința civila 1026 / 2011 de către Judecătoria L_____ în dosarul XXXXXXXXXXXX prin care a fost admisa cererea petentului M____ G_____ A________.

A solicitat încuviințarea refacerii sau completarea probelor administrate de prima instanța, precum si administrarea altor probe pe care instanța le consideră necesare în soluționarea cauzei;

Pentru motivele invocate a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate .

In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 - art. 298 C. proc. civ.

A anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului M________, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică .

În motivare, intimatul a susținut că instanța de fond a analizat toate probele depuse la dosar , iar din cuprinsul acestora a rezultat, fără putință de tăgadă că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, considerând că nu sunt motive temeinice care să justifice modificarea sentinței criticate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin 5 Cod de procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod de procedură civilă.

Apelantul petent nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx încheiat la 26.09.2014, petentul P______-M____ S____-D__ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată, întrucât la data de 26.09.2014, a condus autoturismul Ford Focus cu nr. de înmatriculare XXXXXX, pe DN6, pe raza localității Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe auto MAI xxxxx, aflat în mișcare, cu viteza de 101 km/h.

Prin sentința civilă nr.312/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia a fost respinsă plângerea formulată, reținându-se în esență că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 republicată.

Prin motivele de apel, apelantul-petent critică hotărârea instanței de fond sub aspectul săvârșirii contravenției prev.de art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 republicată, invocând aspectul că nu a fost avută în vedere de către agentul constatator marja de eroare tolerată care este de +/- 4 % din valoarea contravențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Tribunalul reține că potrivit art.102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Obligația de a respecta viteza legală este cuprinsă și în Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002, aprobat prin H.G.1391/2006, care, la art.121 prevede că, conducătorii de vehicule, sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art.109 din O.U.G.195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției.

Potrivit art.3.5.1din N.M.L.021/2005 inregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Se constată că înregistrarea efectuată privind contravenția reținută în sarcina petentului corespunde cerințelor legale sus-menționate, fiind menționate data și ora la care a fost efectuată măsurarea(26.09.2014 orele 16,17), valoarea vitezei măsurate(101 km/h), precum și imaginea autovehiculului din care se observă în mod clar numărul de înmatriculare al acestuia(autoturism marca Ford Focus cu număr de înmatriculare XXXXXXXX).

Totodată mijlocul tehnic de înregistrare corespunde din punct de vedere metrologic, fiind verificat la un interval de 1 an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr.xxxxxxx/17.04.2014(fila 32 dosar Judecătoria A___), de asemenea, agentul constatator fiind atestat ca operator radar, așa cum rezultă din atestatul operator radar nr.xxxxx/21.05.2013 (fila 31 dosar Judecătoria A___).

De asemenea, se vor avea în vedere la pronunțarea soluției și disp.art.49 alin.1 din OUG 195/2002 potrivit cărora limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

Referitor la aspectul ca agentul constatator nu a avut in vedere marja de eroare tolerată care este de +/- 4 % din valoarea contravențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h stabilită potrivit normelor de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, Tribunalul reține următoarele:

Astfel, potrivit art. 3.l.1. lit. c) din Normele de metrologie NML021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroul Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerata pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare este de +/- 4 km/h pentru viteze pana la 100 km/h și +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

În urma verificării cinemometrului după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 și funcționează corect și că măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru. Aceeași concluzie reiese și din prevederile punctului 3.2.6 din interpretarea cărora rezultă că cinemometrul, la începutul fiecărei puneri în funcțiune, face o autotestare, și în cazul în care acesta depistează defecte sau dereglări funcționale, se blochează. Deci cinemometrul nu poate fi folosit dacă autotestarea sesizează faptul că aparatul nu funcționează în regimul său normal.

În același sens, stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de înregistrarea aparatului radar, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 101 km/h.

Eroarea la care face referire norma de metrologie legală se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator. Câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că procesul verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de probă în acest sens, deoarece viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției conform legii și este evident că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor și, în considerarea acestor marje și a efectelor acestora, astfel că, respectarea de către aceste aparate metrologice a marjelor de eroare constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției, și nu invers.

În cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999 CEDO a arătat că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât și cea aplicabilă, luând în considerare limitele minime și maxime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin aplicație cu amenzile penale.

În cauză, se constată că nivelul amenzii prevăzut de lege pentru fapta imputată petentului, este unul redus, situându-se sub nivelul salariului minim pe economie, astfel încât nu se justifică asimilarea contravenției săvârșite unei infracțiuni, legea penală prevăzând sancțiuni mai aspre, inclusiv atunci când acestea sunt amenzi.

Sancțiunea aplicată nu implică conotații pe care individul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală. În cauză, se constată că ne aflăm în prezența unei contestații civile, iar petentul are sarcina probei.

De altfel, în cauza Escoubet contra Belgiei din 28.10.1999 Curtea a arătat că procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat și temporar permisul de conducere este o măsură de prudență datorită faptului că cel sancționat ar prezenta un pericol public pentru alți utilizatori dacă i s-ar permite să conducă vehicule pe drumurile publice, nu poate fi considerată o acuzație în materie penală. În același sens, Curtea a stabilit că aparțin dreptului penal faptele ale căror autori se expun la pedepse destinate să exercite un efect disuasiv și care consistă în măsuri privative de libertate sau amenzi, cu excepția acelora care, prin natura, cuantumul și posibilitățile de executare nu cauzează un prejudiciu important.

De asemenea, trebuie reținute și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO.

De asemenea, Curtea a arătat OG 2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

În hotărârea A_____ contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție.

Însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A_____, fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale.

În cauza C_________ N____ contra României, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6 și în lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravențională într-un cuantum relativ redus.

De asemenea, Curtea a arătat în mod expres că, atât timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare astfel cum sunt interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.

Datorită acestei jurisprudențe clare a Curții trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în oricare situații prezumția de nevinovăție, acesta nefiind în situația în care de o eventuală situație îndoielnică să beneficieze mereu și în oricare situație (in dubio pro reo).

Față de cele expuse, Tribunalul apreciază că agentul constatator nu era obligat prin efectul garanțiilor art. 6 din CEDO să aplice în sens negativ marja de eroare prevăzută de normele de metrologie NML 021-05 din 23.11.2005, astfel încât conchide că procesul verbal este legal întocmit.

Față de motivele de apel formulate și constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, potrivit disp.art.479 C.proc.civilă, urmează ca în baza art.480 alin.1 C.proc.civilă să fie respins apelul formulat de apelantul-petent P______-M____ S____-D__ împotriva sentinței civile nr.312/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, cu consecința menținerii sentinței apelate ca legală și temeinică.

Văzând și disp.art.482 C.proc.civilă coroborate cu disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul-petent P______-M____ S____-D__ cu domiciliul în _____________________________________, ______________, județul A___, împotriva sentinței civile nr.312/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului M________, cu sediul în Drobeta T____ S______ __________________. 75, jud. M________ , având ca obiect plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Septembrie 2015, la sediul Tribunalului M________

Președinte, A_____ C______		Judecător, E______ T____
	Grefier, V________ B____

Red. A.C./Tehnored. V.B./16.09.2015

Ex.4/16.09.2015

Jud.fond A.R.S________

Cod operator 2626