Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 652/2014 din 23 octombrie 2014 dată de Tribunalul ILFOV

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul ILFOV

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
652/2014 din 23 octombrie 2014

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 652 A

Ședința publică de la 23 Octombrie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE C______ C_________ M____

Judecător E______ V______

Grefier M_____ P_______ M___

Pe rol soluționarea apelului C_________ administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr.3535 pronunțată la data de 14.05.2014 de Judecătoria Cornetu în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe apelantul – petent U___ M____ G______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul – petent personal, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar fișa abateri rutiere în ceea cel privește pe petent.

Tribunalul procedează la legitimarea apelantului - petent U___ M____ G______ prezentând CI ________ nr. xxxxxx/30.06.2010, având CNP – xxxxxxxxxxxxx.

La interpelarea tribunalului, apelantul petent a învederat că nu are cereri prealabile de formulat.

Tribunalul acordă cuvântul pe probe.

Apelantul – petent personal solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat un martor pe care îl are prezent, G_______ M___ R_____, pentru a dovedi că apelul la serviciul de urgență 112 a fost făcut justificat.

Tribunalul, după deliberare, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 și art. 479 alin. 2 Cod proc. civilă, încuviințează pentru apelantul – petent proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat un martor, apreciindu-le admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.

Tribunalul procedează la legitimarea și audierea martorului G_______ M___ R_____, sub prestare de jurământ, declarațiile acesteia fiind consemnate, semnate și atașate la dosar .

Tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de apel.

Apelantul – petent personal solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal d e contravenție.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 26.11.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul U___ M____-G______ a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în București, _______________________, nr. 7, sector 2, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/10.11.2013. In subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii cu avertisment.

În fapt s-a arătat că textul legal a fost indicat gresit, ca agentul constatator nu avea calitatea de a constata fapta, ca i s-a incalcat dreptul de a face obiectiuni, ca fapta este descrisa in termeni generali si ca fapta nu corespunde realitatii.

În drept a invocat prevederile OG 2/2001 si OUG 34/2008.

A depus la dosar procesul-verbal contestat si a solicitat audierea de martori.

Cererea a fost legal timbrata.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii, aratand ca procesul-verbal este legal si temeinic, iar fapta petentului de a apela in mod neintemeiat, in stare de ebrietate, numarul unic de urgenta 112 este una foarte grava.

Petentul a formulat raspuns la intampinare, prin care a solicitat anularea procesului-verbal contestat sau inlocuirea amenzii cu avertisment.

În cauză s-a administrat proba cu procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/10.11.2013. Cu privire la proba testimoniala, instanta a facut aplicarea art. 313 alin. 3 C__, dupa emiterea mandatului de aducere.

Prin sentința civilă nr. 3535/14.05.2014 s-a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/10.11.2013 intocmit de catre intimata IPJ Ilfov petentul a fost sanctionat contraventional, in baza art 3 pct. 11 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991, retinandu-se ca a apelat serviciul unic de urgenta 112 in mod abuziv, fara a avea un motiv, solicitand interventia organelor de politie, fiind in stare vadita de ebrietate.

Conform art. 3 pct. 11 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991 (forma de la data constatarii faptei) constituie contravenție alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.

Înainte de a analiza motivele invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

Instanta a constatat ca fapta este descrisa in mod suficient, fiind mentionata data la care petentul a solicitat interventia politiei la numarul de urgenta 112 si faptul ca aceasta solicitare nu a fost determinata de o urgenta reala.

De asemenea incadrarea juridica a faptei este corecta, fapta imputata petentului (alarmarea organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol, in speta a politiei) regasindu-se in totalitate in dispozitiile art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991.

Cu privire la calitatea agentului constatator, instanta a retinut ca prin faptul ca s-a consemnat IPJ Ilfov in loc de I____________ Judetean Ilfov si PO Magurele, in loc de Politia Orasului Magurele nu i s-a adus nicio vatamare petentului, neexistand niciun dubiu cu privire la faptul ca procesul-verbal provine de la intimata.

Conform art. 6 din Legea nr. 61/1991 contravențiile se constată de către primar, împuterniciții acestuia, de către ofițerii sau agenții de poliție ori de către ofițerii, maiștrii militari și subofițerii din jandarmerie, precum și, pentru faptele constatate în zona specifică de competență, de către polițiștii de frontieră. In speta contraventia a fost constatata de catre un agent de politie, fiind astfel respectate prevederile art. 6.

Petentul a mai aratat si ca nu i s-a respectat dreptul la formularea de obiectiuni, insa, in primul rand nu a adus probe in sprijinul acestei afirmatii, apoi, in al doilea rand, prin aceasta nu i s-a adus nicio vatamare care sa conduca la anularea actului, orice posibile vatamari fiind inlaturate prin analizarea obiectiunilor sale de catre instanta.

Apoi, cu privire la temeinicie, instanta a retinut urmatoarele:

În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C__), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N_______ G_______ c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A_____ c. României și § 30 din cauza citată anterior).

Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba este amenda, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I___ P__ c. României).

Cu privire la cererea subsidiara, instanța a constatat ca aceasta este neîntemeiata, amenda fiind necesara si proporționala cu gravitatea faptei, fapta de a apela numărul unic de urgenta 112 in mod abuziv cauzând întârzieri ale intervențiilor la urgentele reale, serviciile de urgenta fiind astfel puse in imposibilitatea de a salva viețile persoanelor aflate in pericol.

Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat apel prin care solicită admiterea acestuia, casarea sentinței apelate și pe fost anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea cererii de apel s-a arătat instanța de fond a analizat cazul de nulitate absolută prevăzute de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 și nu a ținut cont de art.250 NCPC ( Obiectul probei și mijloacele de probă) situația de fapt cum a fost prezentată, de înscrisurile medicale, de modul în care fapta este descrisă în mod suficient ca fiind determinată de o urgență reală de a apela la numărul de urgenta 112, conform Cap 1. Art. 2. - alin (2), fiindu-i periclitată viața și sănătatea, pe aspectul medical, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză, nu a ținut cont de art.304 C__ și anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță .

Privitor la motivul de recurs în conformitate cu arte 304 pct. 8 cod procedură civilă, potrivit căruia instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia, recurenta susține că instanța de apel nu a analizat actele medicale depuse Ia Dosar nr. XXXXXXXXX12013 C5 civil.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de argumentele aduse în susținerea plângerii referitoare la faptul că între locul săvârșirii faptei(09.11.2013, ora 23.00, localitatea M_______) și constatării faptei și cel al întocmirii procesului verbal de contravenție există o distanță de 4-5 kilometri (l0.11.2013,ora 01.58) minute, localitatea M_______), fapt neevidenți clar de procesul verbal, ________, Nr. xxxxxxx întocmit la sediul Poliției M_______ și nereținut în motivarea sentinței.

Apelantul – petent a mai arătat că nulitatea prevăzuta de art. 304, Codul de procedură civilă, și anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță și anume: în seara de 09.11.2013 mașina era staționată în afara partii carosabile din _________________________________, la câteva minute o patrulă a Poliției Rutiere a oprit, a cerut documentele fară un motiv întemeiat, uzând de funcție, importanța și rolul funcționarului public, abuz în serviciu: a percheziționat portbagajul mașinii, a fost intimidat psihic și emoțional în momentul în care a fost tras spre mașina poliției, încătușat, îmbrâncit și forțat să urce în mașina poliției fară motiv, ulterior a fost abandonat în stare de șoc emoțional și psihic. La ora 01.56, la aprox.3 ore de la situația descrisă și arătată, implicat emoțional a sunat la 112 pentru a afla detalii despre reținerea actelor, serviciul 112 m-a transferat telefonic către secția de Poliție M_______. Cu ajutorul prietenilor a ajuns la sectia de Poliție M_______ cerând explicații, moment în care la ora 01.58.minute a fost întocmit procesul verbal ________ nr. xxxxxxx cu mențiunea, citez" subsemnatul a apelat la 112 în mod abuziv, fără a avea un motiv întemeiat", apelul fiind determinat de o urgență reală, viața și sănătatea sa fiindu-mi periclitată.

Tot pe fondul cauzei, JUDECĂTORIA CORNETU s-a pronunțat în motivarea sa pe cu totul alte motive decât cele care au stat la baza plângerii formulate de petent, respectiv asupra.art.313 alin.3 C__, având la bază presupuneri nefundamentate din punct de vedere legal.

Cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct. 7,8 și 9 din Codul de procedură civilă, art. 115 din H.G. nr. xxxxxxxxx, art.246 si art.250 din Codul penal, art. 15 alin. (2), 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001.

Intimatul, deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală.

Analizând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, tribunalul constată următoarele:

Instanta, în mod corect, a constatat ca fapta este descrisa in mod suficient, fiind mentionata data la care petentul a solicitat interventia politiei la numarul de urgenta 112 si faptul ca aceasta solicitare nu a fost determinata de o urgenta reala.

Cu privire la calitatea agentului constatator, instanta în mod corect, a retinut ca prin faptul ca s-a consemnat IPJ Ilfov in loc de I____________ Judetean Ilfov si PO Magurele, in loc de Politia Orasului Magurele nu i s-a adus nicio vatamare petentului, neexistand niciun dubiu cu privire la faptul ca procesul-verbal provine de la intimata.

Apoi, cu privire la temeinicie, instanta a retinut urmatoarele:

Cu privire la cererea subsidiara, instanța în mod corect, a constatat ca aceasta este neîntemeiata, amenda fiind necesara si proporționala cu gravitatea faptei, fapta de a apela numărul unic de urgenta 112 in mod abuziv cauzând întârzieri ale intervențiilor la urgentele reale, serviciile de urgenta fiind astfel puse in imposibilitatea de a salva viețile persoanelor aflate in pericol.

Cu privire la controlul de legalitate, prima instanța în mod corect, în mod corect a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agenții din cadrul intimatei, astfel încât actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care actele administrative s-a bucurat de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, reprezentată de agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.

De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.

Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:

a) caracterizarea faptei în dreptul național;

b) natura faptei;

c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.

În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.

Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.

În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.

În acest sens, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.

De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.

Cu toate acestea, în cauza A_____ împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/ul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a ei și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a ei, prima instanța în mod corect a constatat că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate asociată cu cele de autenticitate și veridicitate a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate ei, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că prezumția de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statele, tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput.

Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că sarcina probei revine intimatei exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A_____ împotriva României.

Recunoscând tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă ei.

Prin urmare tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției contestat, deși sarcina probei în revenea acesteia, conform art. 249 C.p.p, motiv pentru care îl va menține ca fiind legal și temeinic întocmit

Prin procesul verbal de contravenție contestat, recurentului-reclamant i-a fost aplicată o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv cuantumul maxim al amenzii prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Recurentul a încălcat dispozițiile legale, iar fapta potențial periculoasă putea avea ca urmări pagube materiale și umane. Pe drumurile publice trebuie să circule persoane care cunosc și respectă regulile de circulație pentru protecția integrității fizice a tuturor participanților la trafic, inclusiv a sa.

Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, precum și față de împrejurarea că nerespectarea regimului legal de viteză, conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie o cauză a accidentelor rutiere grave, sanctiunea aplicată corespunde pericolului social al [aptei și este în măsură să prevină repetarea acesteia.

Referitor la motivul indicat de apelant, respectiv că instanța de fond în mod corect, nu a ținut cont de argumentele aduse în susținerea plângerii referitoare la faptul că între locul săvârșirii faptei(09.11.2013, ora 23.00, localitatea M_______) și constatării faptei și cel al întocmirii procesului verbal de contravenție există o distanță de 4-5 kilometri (l0.11.2013,ora 01.58) minute, localitatea M_______), prezentul tribunal constată că este destul de dificil a comenta „că între locul săvârșirii faptei locul și constatării faptei există o distanță de 4-5 kilometri. Agentul constatator a consemnat în procesul verbal locul în care a avut loc evenimentul. În ceea ce privește locul întocmirii procesului verbal, acesta avea posibilitatea de a-l întocmi și în altă parte.

Rezultă deci că acest motiv nu lezează vreun drept al petentului și nu poate conduce la desființarea procesului verbal.

Apelantul – petent arătă mașina era staționată în afara partii carosabile din _________________________________, la câteva minute o patrulă a Poliției Rutiere a oprit, a cerut documentele fară un motiv întemeiat, uzând de funcție, importanța și rolul funcționarului public, abuz în serviciu: a percheziționat portbagajul mașinii, a fost intimidat psihic și emoțional în momentul în care a fost tras spre mașina poliției, încătușat, îmbrâncit și forțat să urce în mașina poliției fară motiv, ulterior a fost abandonat în stare de șoc emoțional și psihic.

Prezenta instanță constată că petentul face apărări care nu au legătura cu cauza. Acesta a contestat un proces verbal în care s-a reținut că a apelat în mod neîntemeiat la Serviciul 112, fiind deci lipsite de relevanță aspecte ce au conturat o stare emotivă a acestuia pe fondul exercitării atribuțiilor de către organele de poliție..

În ceea ce privește declarația martorului G_______ M___ R_____, prezenta instanță reține că acesta confirmă că nu era o situație de pericol , care să impună apelarea serviciului de urgență.

În ceea ce privește încălcarea prezumției de nevinovăție de către agentul constatator, instanța reține că întocmirea procesului-verbal a fost determinată de acțiunea petenului pentru că la data de 10.11.2013, a alarmat în mod nejustificat organele de poliție, constatându-se că deși a apelat acest serviciu cu motivarea că este victima unor acțiuni abuzive ale poliției , agenții constatatori au ajuns la concluzia apelul nu a fost justificat , nefiind identificate indicii din care să rezulte temeinicia afirmațiilor petentei la data și ora sesizării.

Contestatorului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin constatarea netemeiniciei ori nelegalității constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească. Săvârșirea contravenției se constată de către agentul constatator abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă numai până la dovada contrară, astfel că petenta are acces la o instanță de judecată independentă și imparțială și la un proces echitabil, conform art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora, astfel încât acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit autorităților.

Având în vedere considerentele anterior reținute, prin prisma analizării coroborate a materialului probator administrat în cauză se impun astfel a fi înlăturate apărările apelantului ca neîntemeiate și nedovedite.

Având în vedere aceste considerente, instanța reține că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, obligație ce îi revenea în virtutea dispozițiilor art. 249 C.pr.civ.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul – petent U___ M____ G______, CNP – xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în București, _____________________. 31, ____________. 1, ______________, sector 5 în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, _______________________ nr. 5-7 sector 2, împotriva sentinței civile nr.3535 pronunțată la data de 14.05.2014 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.

Președinte,

C______ C_________ M____

Judecător,

E______ V______

Grefier,

M_____ P_______ M___

M.M. 10 Noiembrie 2014

Redactat MCC – 4 ex.

_____________________>

Jud. fond C____ D____ – Jud. Cornetu