Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8425/2014

Ședința publică de la 15.05.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I____-C_______ H_____

GREFIER: E____ S___

Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul B______ A___ P____ în contradictoriu cu intimata D_______ G_______ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 104 alin 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.

Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ.. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct.4 C.proc.civ. și art. 32 din OG nr.2/2001, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.

În temeiul 238 C.proc.civ. instanța estimează durata procesului la un singur termen de judecată, respectiv termenul de azi.

În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii contravenționale, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 la data de 27.01.2014, sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul B______ A___ P____ a contestat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 15.01.2014, ora 12.59 de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Brigada Rutieră, solicitând instanței anularea procesului-verbal contestat, exonerarea de la plata amenzii aplicate prin actul sancționator și anularea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancționat cu o amendă contravențională în valoare totală de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile, eliberându-i-se dovada ________ nr.xxxxxxx, în baza art.135/h din OUG nr.195/2002, sancționat de art.100/3/b din OUG nr.195/2002, art.111/1 din același act normativ pentru fapta descrisă ca „a condus auto XXXXXXXX fără să acorde prioritate de trecere unui pieton care traversa _____________________________ special amenajat, marcat și semnalizat, pe sensul său de deplasare”.

Petentul a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat, învederând faptul că era deja angajat, pe banda a doua de mers, în traversarea trecerii de pietoni în momentul când pietonul a călcat marcajul de traversare a drumului public. Față de motivația agentului constatator în sensul că autoturismul aflat pe prima bandă a oprit la trecerea de pietoni, iar petentul nu a oprit, acesta din urmă a menționat că autoturismul aflat pe prima bandă era poziționat în spatele său.

Petentul a apreciat că potrivit dispozițiilor CEDO procesul-verbal nu se bucură de o prezumție de legalitate, sarcina probei fiind în sarcina intimatei. De asemenea, petentul a invocat și Decizia CEDO în cauza A_____ contra României, în care a fost criticat sistemul sancționator al Ordonanței nr.2/2001, care este lipsit de prezumțiile de legalitate și temeinicie, prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată.

Petentul a precizat că în termen de 48 de ore a achitat 170 lei din amenda stabilită în sumă de 340 lei, indicând chitanța ___________ nr.xxxxxxxx emisă la data de 16.01.2014.

În drept au fot invocate dispozițiile Cap.VIII art. 118 din OUG 195/2002 și OG 2/2001.

În dovedire petentul a depus înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28.02.2013, intimata a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal.

În motivare, intimata a apreciat că. în ceea ce privește legalitatea, procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001, respectiv de art. 17 din actul normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, învederând instanței că actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În prezentarea situației de fapt intimata a arătat că la data de 15.01.2014 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe ________________ și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe la trecerea pentru pietoni și pe același sens de circulație cu autovehiculul, încălcând dispozițiile art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat.

Intimata a menționat că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin.1 din OUG 195/2002, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare.

S-a indicat de către intimată Decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că, față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească asemenea act, nulitatea procesului-verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului.

Intimata a arătat că prin decizia nr. 183/08.05.2003 s-a statuat că prevederile OG nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, întrucât permite persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să-i fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text de lege.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a apreciat că a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite și învederat instanței că, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, intimata a învederat instanței că întămpinarea se întemeiază pe dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 15.01.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada de Poliție Rutieră procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx prin care contestatorului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că în ziua respectivă, la ora 12.57, în Piața Gării de Nord – Bld. Gării de Nord, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX fără să acorde prioritate de trecere unui pieton care traversa _____________________________ special amenajat, marcat și semnalizat, pe sensul său de deplasare. Procesul-verbal a fost semnat de persoana sancționată, iar la rubrica referitoare la mențiunile contravenientului s-au consemnat următoarele: „nu are”.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, acesta cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute și nefiind afectat de alte vicii de natură să ducă la anularea sa. Totodată, instanța reține că petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că din probele administrate în cauză nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002 care definesc noțiunea de acordare a priorității ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua o orice altă manevră, dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să-și modifice brusc direcția de deplasare ori să se oprească.

Conform art. 135 lit. h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, respectiv 4 sau 5 puncte amendă și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

A susținut petentul că beneficiază de prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine în primul rând agentului constatator.

Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatului, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice în principiu prezumțiile de fapt și de drept, acestea fiind comune tuturor sistemelor judiciare. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva art. 6 din Convenție, este tocmai respectarea unei anumite proporții între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea contestatorului, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare. Obligația care revine instanței este de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța apreciază că nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul ar fi comis fapta atribuită.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, se reține ca una din limitele pana la care sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.

Întrucât, în speță, procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.

În ceea ce privește dreptul la apărare al petentului, instanța i-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere și de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente, însă acesta s-a limitat la afirmarea inexistenței faptei consemnate în procesul-verbal.

Instanța reține că simplele afirmații ale petentului prin care susține o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal nu pot face dovada netemeiniciei acestuia, în lipsa altor elemente probatorii care să infirme acest act constatator de acuzare, care reprezintă și el un mijloc de probă de sine stătător în proces.

Instanța mai reține și faptul că petentul nu a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, deși avea această posibilitate prin formularea de obiecțiuni. Or, pentru a invoca încă de la acel moment faptul că cele consemnate în procesul-verbal nu sunt reale, petentul nu avea nevoie de nici un fel de cunoștințe de specialitate, fiind vorba de o simplă situație de fapt, care trebuia în mod firesc invocată încă de la acel moment, iar în cazul în care nu era de acord cu cele consemnate de agent sau acesta ar fi refuzat să îi consemneze obiecțiunile, avea posibilitatea de a refuza semnarea procesului-verbal.

Fapta petentului de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului său, întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni. Pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile a fost aplicată tot prin raportare la dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b), sancțiunile complementare având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

Instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, petentul nefăcând dovada că a înțeles obligațiile impuse de legislația rutieră față de cei mai vulnerabili participanți la trafic – pietonii, respectiv faptul că în apropierea trecerilor de pietoni acesta are obligația să reducă viteza și să oprească în situația în care, pe sensul său de mers, se angajează în traversare o persoană.

Față de aceste aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, reținând că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de B______ A___ P____ cu domiciliul în Iași, _________________, _____________, _______________, în contradictoriu cu intimata D_______ G_______ DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ cu sediul în București, _______________________.9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

I____-C_______ HlihorElena S___

Red.ICH/Tehnored.ICH/06.10.2014