Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civila nr. xxxxx/2015

Ședința publica din data de 03.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : E____ A______ N_____

GREFIER : G________ D_____ U____

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta R__ L______ ROMANIA IFN S.A. si pe intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.–CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ–CESTRIN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința din publica de la 16.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19.11.2015 si 03.12.2015, când a hotărât:

Dupa deliberare,

I N S T A N Ț A,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 25.08.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petenta R__ L______ ROMANIA IFN S.A., cu sediul în București, ________________________, ___________, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx si cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la S.C.A. „P___, V____ ȘI ASOCIAȚII", din București, sector 3, _____________________.34, ___________. 1, ___________, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.–CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ–CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________.401 A, sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/10.08.2015 emis de intimata, solicitand admiterea acesteia si exonerarea sa de plata amenzii in suma de 750 lei.

În motivarea plângerii, petenta invoca prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravenționala, intrucat, dispozițiile art.9 alin.(3) din O.G. nr.15/2002 astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.144/2012, prevăd expres ca:”procesul-verbal se întocmește si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru incalcarea prevederilor art.8 alin.1." (fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila).

Astfel, petenta arata ca, in cauza de fata, fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/10.08.2015 emis de intimata, a fost săvârșita la data de 17.03.2015, fiind constatata chiar la acea data, cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei-SIEGMCR.

Procesul-verbal a fost întocmit la data de 10.08.2015 si comunicat petentei la data de 18.08.2015, deci la mai mult de 30 de zile de la data săvârșirii si implicit a constatării faptei, drept pentru care petenta solicita instanței sa constate ca dreptul de a aplica sancțiunea contravenționala s-a prescris.

Se mai sustine ca, organul constatator se afla in eroare de fapt, prin menționarea in cuprinsul procesului-verbal a faptului ca a constatat la data de 10.08.2015 ca autovehiculul.... a circulat la data de 17.03.2015.... fara a deține rovinieta valabila, deoarece, fapta săvârșita nu are cum sa fie constatata de doua ori, data constatării contravenției fiind in fapt aceea a imortalizării momentului cand autoturismul trece prin dreptul camerelor de supraveghere. Organul constatator încearcă prin aceasta o repunere in termenul de a constata si sancționa asa-zisa contravenție, fapt care contravine dispoziției legale din O.G. nr.15/2002, care la art.9 pct. (2) prevede expres ca: "începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției".

Petenta mai sustine ca nu are calitatea de contravenient, intrucat răspunderea contravenționala este personala, societatea petenta fiind persoana juridica cu activitate unica de creditare, neputand fi sancționată pentru fapte si atitudini ce aparțin unei alte persoane.

Astfel, petenta sustine ca, autovehiculul înmatriculat cu numărul XXXXXXXX (ale cărui date de identificare apar in copia certificatului de înmatriculare si in cartea de identitate), a fost contractat cu societatea petenta si utilizat in regim de leasing de către _________________., astfel cum rezulta din Contractul de leasing financiar nr.xxxxx/30.04.2008, incheiat cu aceasta, contract actualmente finalizat.

Astfel, in cuprinsul Contractului de leasing financiar nr.xxxxx/30.04.2008, la art.3 se regăsesc urmatoarele prevederi: „Perioada de utilizare in sistem leasing prevăzuta de prezentul contract ( in continuare denumita "Perioada de leasing") este de 60 luni incepand cu prima zi a lunii in care este scadenta prima rata de leasing conform scadentarului de plați menționat la art.6 si figurand in Anexa 1 a prezentului Contract".

Pe cale de consecința, sustine petenta, in data de 25.02.2013, derularea contractului de leasing financiar nr.xxxxx/30.04.2008 a luat sfârșit odată cu emiterea facturii de valorificare nr.xxxxxxxx catre S.C. BAET INVESTMENT S.R.L.

Prin urmare, in conformitate cu art.11 alin.4, respectiv alin.10 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, noul proprietar, in speta S.C. BAET INVESTMENT S.R.L., avea următoarele obligații: art.11 alin.(4) din O.U.G. nr.195/2002, republicata: «In cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului »; art.11 alin (10): "Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea. "

Astfel, petenta sustine ca, in condițiile in care a transmis către S.C. BAET INVESTMENT S.R.L. documentele necesare transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului (Cartea de identitate, Certificatul de înmatriculare, Fisa de înmatriculare, Certificatul fiscal, factura de valorificare si un scurt ghid de instrucțiuni privind etapele ce trebuie parcurse in vederea înmatriculării pe numele noului proprietar), aceasta si-a îndeplinit obligațiile contractuale, obligația de preschimbare a certificatului de inmatriculare aparținând noului proprietar, in speța societății S.C. BAET INVESTMENT S.R.L.

Faptul ca aceasta nu a inteles sa efectueze formalitățile necesare transcrierii transmiterii dreptului de proprietate este o inacțiune de care petenta nu se face vinovata si pe cale de consecinta, nu exista niciun motiv pentru care petenta sa fie sancționată ca urmare a faptelor S.C. BAET INVESTMENT S.R.L. cu atat mai mult cu cat, reprezentanții S.C. BAET INVESTMENT S.R.L. nu au actionat in calitate de prepusi ai petentei.

Rezulta astfel ca, de la momentul emiterii facturii de valorificare, petenta nu a mai avut nici cea mica legătura cu autoturismul, de la acel moment, proprietar al autoturismului devenind S.C. BAET INVESTMENT S.R.L. iar măsura aplicării amenzii este consecința faptului ca S.C. BAET INVESTMENT S.R.L. nu si-a respectat obligația legala de preschimbare a certificatului de inmatriculare.

Mai mult, arata petenta, chiar si in eventualitatea in care contractul de leasing ar fi inca in derulare, obligația achitării taxei de utilizare a infrastructurii rutiere incumba utilizatorului, in conformitate cu următoarele prevederi legale: art.10 lit. e din O.G. nr.51/1997: „Locatarul/ Utilizatorul se obliga să suporte cheltuielile de întreținere, precum și orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing”; art.10 lit. f din O.G. nr.51/1997: „Locatarul/ Utilizatorul se obliga să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și continuitatea plăților cu titlu de rata de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing."; art.11.2 lit.r din Contractul de leasing intervenit intre parti: „Utilizatorul are obligatia sa suporte toate cheltuielile si taxele privind Autovehiculul, [...] taxa de utilizare a infrastructurii rutiere, cheltuielile generate de vămuirea Autovehiculului, asigurarea de raspundere civila auto, precum si alte taxe si cheltuieli legate de utilizarea Autovehiculului. "

Pe de alta parte, potrivit art.7 din O.G. nr.15/2002: „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si a deținerii rovinietei valabile, precum si a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor romani, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. "

Ordonanța 15/2002, astfel cum aceasta a fost modificata prin O.G. 8/2010, definește clar la art.1. lit. b noțiunea de utilizatori: "b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state denumite în continuare utilizatori străini.``

Din punct de vedere legal, utilizatorul este cel care răspunde pentru contravenția savarsita, în acest sens fiind și dispozitiile O.G. nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, care la art.18 prevede că: "din momentul încheierii contractului de leasing si pană la expirarea acestuia și reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanțatorul este exonerat de orice răspundere față de terți pentru prejudiciile provocate prin folosința bunului, fapta sau omisiunea locatarului/utilizatorului.``

In speța, nu este intrunit elementul material al contravenției, intrucat petenta nu a circulat cu autoturismul respectiv pe drumurile publice naționale, neavand niciun moment in posesie autoturismul in cauza, or, art. 8 alin. 1 din O.G. nr.15/2002, care sta la baza procesului-verbal contestat, se refera la fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila.

În drept, a invocat prevederile O.G. 2/2001, O.G. nr.15/2002, O.G. nr.51/1997 si O.U.G. nr.195/2002.

Plangerea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 lei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii si mentinerea procesului-verbal.

Referitor la prescripția dreptului de a angaja răspunderea contravenționala, intimata arata ca petenta a interpretat in mod greșit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002.

Astfel, sustine intimata, termenul de 30 de zile prevăzut in art. 9 alin. 3 din O.G. nr.15/2002, asa cum a fost modificata prin Legea nr.144/2012, este un termen prohibitiv, in sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis a incheierii altor procese verbale de contravenție pentru fapta de a circula fara a deține rovinieta si nu termen de prescripție a aplicării sanctiunii contravenționale.

Potrivit art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Asadar, in speța dedusa judecații, fapta a fost săvârșita la data de 17.03.2015, iar sancțiunea a fost aplicata data de 10.08.2015, data care coincide cu data emiterii procesului-verbal, adică in interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, asa cum prevede art.13 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Procesul-verbal contestat a fost comunicat contravenientei la un interval mai mic de o luna de la data aplicării sancțiunii, respectându-se dispozițiile art.14 alin.1 din O.G. nr.2/2001, care prevede ca executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin apariția Legii nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării faptei, sa nu se poata incheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile si in niciun caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contraventionale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Intimata a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.

S-a sustinut ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.15/2002, în lipsa contravenientei și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-S.I.E.G.M.C.R., contravenienta fiind identificata pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor.

Intimata a menționat că din prevederile art.7 și art.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. Or, in baza de date a Ministerului Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor petenta este cea care mentionata ca fiind proprietar/utilizator, situatie in care raspunderea contraventionala revine acesteia, conform OG nr.2/2001 și OG nr.15/2002. Intimata a precizat că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de O.G. nr.15/2002 sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Din moment ce petenta este înscrisa în continuare în evidențele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9 alin.4 din O.G. nr.15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul-verbal pe baza datelor furnizate de MAI–DRPCIV, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare nu poate fi opus, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentei, părțile având obligația legală de a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului pentru a asigura opozabilitatea tranzacției. Mai mult, petenta are posibilitatea obligării noului proprietar de a înmatricula autovehiculul pe numele lui, chiar și pe calea unei acțiuni în justiție.

În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul MTI nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare- Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si a depus la dosar inscrisuri.

În baza art.250-258 din Noul Cod de procedura civilă, considerând-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/10.08.2015 emis de intimata, petenta a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei în temeiul art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002.

S-a reținut în acest proces-verbal că la data de 17.03.2015, ora 14:06, pe DN2B km 68+050 m, I____, vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art.6 alin.1 din O.G. nr.15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art.7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Nerespectarea acestei obligații legale, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, așa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, conform dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține următoarele:

In speta a intervenit prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, asa cum in mod corect a sustinut si petenta, pentru urmatoarele considerente:

Art. 9 alin. 3 din O.G. nr.15/2002 a fost modificat prin O.U.G. nr.8/2015, anterior pronunțării hotărârii. Astfel, având în vedere că actuala reglementare prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai mare decât cel prevăzut de fostul art. 9 alin.3 (2 luni față de 30 zile), instanța urmează să dea eficiență principiului legii contravenționale mai favorabile și să aplice forma anterioară a articolul menționat anterior.

Astfel, conform art.9 alin. 2 si 3 din O.G. nr.15/2002 astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.144/2012:” (2) Începând cu data de 1 august 2010), constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”

Rezulta cu evidenta ca, prin dispozitiile legale precitate, care au caracter de norma speciala in raport cu dispozitiile O.G. nr.2/2001, s-a prevazut un termen special pentru întocmirea procesului-verbal, respectiv 30 de zile de la data constatării contravenției.

Astfel, prin derogare de la art.13 din O.G. nr.2/2001, art.9 alin.3 teza finală din O.G. nr.15/2002 (forma anterioară modificării) prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.

Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr.15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr.2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.

Mai mult, instanta constata ca, in speta, si daca s-ar retine termenul de 2 luni prevazut in actuala reglementare a art.9 alin.8 din O.G. nr.15/2002, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.8/2015, aplicarea sanctiunii contraventionale tot ar fi prescrisa, fata de data constatarii contraventiei, respectiv 17.03.2015.

In ceea ce priveste data constatarii contraventiei, fata de dispozitiile art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002, rezulta ca, data constatării contravenției este in fapt aceea a imortalizării momentului cand autoturismul trece prin dreptul camerelor de supraveghere, in speta 17.03.2015.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost constatată la data de 17.03.2015, ora 14:06, adica la data imortalizării momentului cand autoturismul trece prin dreptul camerelor de supraveghere, așa cum rezultă și din planșa foto depusa de către intimată (f.44-45). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.

Astfel, deși procesul-verbal a fost întocmit la data de 10.08.2015, în aceeași zi în care agentul constatator a interogat inregistrarile, instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile art.9 alin.3 teza finală din O.G. nr.15/2002, procesul-verbal ___________ R15 nr.xxxxxxx/10.08.2015 fiind întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile (10.08.2015 față de 17.03.2015). De altfel, chiar dacă s-ar aprecia că se impune aplicarea prevederilor art.9 alin.8 din O.G. nr.15/2002, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit și cu depășirea noului termen de 2 luni, pentru motivele anterior expuse.

Astfel, pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, constatata cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei–S.I.E.G.M.C.R., aplicarea sanctiunii prin intocmirea procesului-verbal este conditionata de respectarea unui termen special de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, care este data inregistrarii faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data intocmirii procesului-verbal.

Asadar, in mod eronat s-a mentionat in cuprinsul procesului-verbal ca fapta a fost constatata la data de 10.08.2015, cand s-a intocmit si procesul-verbal.

Procedand in acest mod, organul constatator a incalcat dispozitiile legale precitate si a incercat o repunere in termenul de a constata si sancționa contravenția, anihiland vointa legiuitorului care a urmarit tocmai reducerea termenului de 6 luni, fapt care contravine dispoziției legale din O.G. nr.15/2002 precitate.

De asemenea, si in situatia in care s-ar trece peste argumentele legate de nelegalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta este oricum netemeinic, pentru urmatoarele considerente:

Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse de petenta la dosar, aceasta a instrainat vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX catre S.C. BAET INVESTMENT S.R.L., conform facturii de valorificare nr.xxxxxxxx din data de 25.02.2013.

Potrivit art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.

Potrivit art.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2002, asa cum a fost modificata, utilizatori, în întelesul ordonantei, sunt - persoanele fizice sau juridice care detin vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români iar potrivit art.7 din acelasi act normativ „Responsabilitatea achitarii tarifului de utilizare si detinerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, detinatorilor mentionati în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale”.

Conform dispozitiilor art.11 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002:” (4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art.24 alin.2 lit. d din Ordinul Ministrului de Interne nr.1501/2006:” (2) Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane”, insa instanta apreciaza ca, aceste dispozitii legale trebuie interpretate coroborat cu cele ale art.11 alin.4 citate mai sus.

Or, din moment ce noul proprietar nu si-a indeplinit obligatia de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, instanta apreciaza ca acest lucru nu poate fi imputat petentei care nu mai era proprietara autoturismului la data constatarii faptei, asa cum s-a demonstrat mai sus.

Instanța nu consideră necesar să arate, în concret, ce anume presupune dreptul de folosință asupra autovehiculului dobândit de către S.C. BAET INVESTMENT S.R.L. în temeiul contractului de vanzare-cumparare incheiat cu petenta, dar reține ca, potrivit art.15 din O.G. nr.15/2002, prin acest act normativ a fost transpusă în dreptul intern Directiva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene nr.62/1999/CE din 17 iunie 1999, cu privire la taxarea vehiculelor de transport marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 187/42 din 20 iulie 1999, numai în ceea ce privește tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier.

Or, atât această Directivă, cât și O.G. nr.15/2002 au în vedere plata unei anumite sume „care conferă dreptul unui vehicul de a utiliza” drumurile naționale. Așadar, obligația de a plăti taxa de utilizare este legată de posibilitatea concretă și efectivă de a folosi autovehiculul respectiv (de a circula) pe drumurile naționale, iar nu doar de simpla calitate de deținător, înscris în certificatul de înmatriculare, astfel cum afirmă intimata.

În speță, ar fi chiar lipsită de cauză obligația petentei de a achita această taxă de utilizare, de vreme ce, la momentul depistarii petenta nu mai avea calitatea de proprietar si nu avea dreptul să folosească autovehiculul respectiv, adică nu avea posibilitatea de a stăpâni efectiv bunul respectiv (în materialitatea sa), direct și nemijlocit și nici posibilitatea de a folosi (de a exploata) acest bun. Pentru aceste motive, instanta retine ca petenta nu poate avea calitatea de subiect activ al contraventiei de care a fost acuzata.

În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța va anula procesul-verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/10.08.2015 emis de intimata si va exonera petenta de plata amenzii in suma de 750 lei.

In final, instanta va lua act ca petenta va solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plangerea contraventionala formulata de petenta R__ L______ ROMANIA IFN S.A., cu sediul în București, ________________________, ___________, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx si cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la S.C.A. „P___, V____ ȘI ASOCIAȚII", din București, sector 3, _____________________.34, ___________. 1, ___________, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.–CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ–CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________.401 A, sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx.

Anuleaza procesul-verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/10.08.2015 emis de intimata si exonereaza petenta de plata amenzii in suma de 750 lei.

Ia act ca petenta va solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

E____ A______ N_____ G________ D_____ U____

RED/DACT/E.A.N./07.01.2016/05 EX