Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B_______

Ședința publică din data de 19.03.2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – V______ F_____

GREFIER - L_____-M____ V______

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1884

Pe rol, judecarea în cauza civilă, având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul G_____ C_______ O_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimat, lipsă fiind petentul.De asemenea, răspunde prezent și agentul constatator I_____ A_____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea agentului constatator, a cărui declarație scrisă a fost atașată la dosarul cauzei.

În temeiul art 167 C.pr.civilă instanța încuviințează și administrează proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți.

Fiind interpelat, reprezentantul intimatului arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus spre administrare.

Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri asupra fondului.

Consilier juridic G____ G______, pentru intimat, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal contestat.

Considerându-se lămurită, în temeiul art.150 C.pr.civilă, instanța reține cauza spre deliberare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 30.06.2011 pe rolul Judecătoriei B_______, petentul G_____ C_______-O_____ , în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B_______ , a solicitat anularea , ca netemeinic și nelegal, a procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/20.06.2011, iar în subsidiar a înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare, petentul arată că prin procesul-verbal contestat, ce i-a fost comunicat în data de 30.06.2011, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 268 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa, faptul că a condus autoturismul Opel Astra cu nr.BT xxxxxx pe _________________________ Calea Națională către ______________________ marcajul dublu continuu care desparte cele două sensuri de mers cât și faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.

Susține petentul că , în fapt , în data de 20.06.2011 se deplasa pe ___________________________ în fața sa, când a fost oprit de agentul constatator pe considerentul că ar fi depășit linia continuă.

Menționează că procesul-verbal nu a fost încheiat la fața locului, aflând de acesta , de abia în data de 30.06.2011 când a mers la poliție pentru a solicita lămuriri în legătură cu adresa nr.xxxxx/23.06.2011, primită în 29.06.2011, prin care i se aducea la cunoștință că în data de 16.06.2011 a încălcat prevederile art.100 alin.3 lit.e din O.U.G.195/2002,dispunându-se suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile , începând cu 02.07.2011.Învederează petentul că a fost oprit de agentul de poliție în data de 20.06.2011 și nu în data de 16.06.2011, cum se arată în adresa emisă de Serviciul rutier.

De asemenea, susține petentul că procesul verbal este nul întrucât fapta descrisă nu este reală și lipsește vinovăția sa.Mai invocă petentul excepția nelegalității procesului verbal, întrucât agentul constatator nu i-a dat dreptul de a formula obiecțiuni.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 și următoarele din O.G.2/2001.

În susținerea plângerii, petentul a depus copie după procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/20.06.2011 și după adresa nr.xxxxx/23.06.2011 emisă de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. B_______.

În probațiune, petentul a mai solicitat administrarea probei testimoniale.

Conform art. 36 din O.G. nr. 2 din XXXXXXXXXX privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Intimatul I.P.J. B_______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.În probațiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La întâmpinare au fost anexate înscrisuri:procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/20.06.2011, în original, cazierul contravențional la regimul rutier al petentului și raportul agentului constatator.

Pentru justa soluționare a cauzei ,instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți, precum și proba testimonială cu martorul D_____ C_____, pentru petent.

De asemenea, instanța, din oficiu, în virtutea rolului activ, a procedat la ascultarea agentului constatator, a cărui declarație a fost atașată la dosar.

Analizând probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/20.06.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte-amendă în valoare de 268 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 alin.1 lit.i din H.G.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din O.U.G.195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.167 alin.1 din H.G.1391/2006 și sancționate de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G.195/2002.

În sarcina petentului s-a reținut aceea că, în data de 20.00.2011, orele 09.50, în timp ce conducea autoturismul OPEL ASTRA cu nr.BT xxxxxx, pe __________________________ _________________________ ________________ depășit autovehiculul VW cu nr. XXXXXXXX, trecând peste marcajul dublu continuu ce desparte cele două sensuri de mers.De asemenea, s-a mai reținut că nu avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.

În termenul legal de 15 zile , prevăzut de art.31 alin.(1) din O.G.2/2001, petentul a formulat plângere împotriva procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/20.06.2011, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 30.06.2011 .

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal, constatând legalitatea lui.

Referitor la excepția de nulitate invocată de petent privind aceea că nu i s-a dat dreptul de a formula obiecțiuni instanța constată că într-adevăr în procesul verbal contestat, la rubrica obiecțiuni, agentul constatator a consemnat „ refuză să semneze”, mențiune ce nu reprezintă o obiecțiune ridicată de contravenient. Pe de altă parte petentul nu a menționat care au fost obiecțiunile ,în concret, și nu a probat că a adus la cunoștința agentului constatator aceste obiecțiuni,iar acesta a refuzat să le consemneze.

Prin urmare , instanța va respinge această apărare a petentului, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța relevă că, potrivit criteriilor statuate prin jurisprudența C.E.D.O., contravențiile în materie rutieră sunt asimilate acuzațiilor în materie penală, cu consecințele ce decurg din acest fapt, respectiv asigurarea garanțiilor specifice acestei materii, cea mai importantă fiind prezumția de nevinovăție.

Cu privire la acest aspect, Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei că, adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedură de aplicare și sancționare a amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să fie supusă exigentelor art. 6. Același caracter îl are și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule în baza unui sistem bazat pe puncte de penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe lângă caracterul normei incriminatoare, instanța europeană a folosit și criteriul gravității sancțiunii, deoarece dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale.

Consecințele calificării de către instanță a faptei imputate petentului în prezenta cauză drept acuzație în materie penală sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.

Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanța de față constată că legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D__ fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numarul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesiva si nejustificata, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, instanta constată că, deși art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, instanța pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedeasca faptele ce i se impută nu este absolut.

În acest context, Curtea mentioneaza că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic împotriva Suediei).

Înțeleasă în forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovatie ar presupune ca instanța de judecata, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.

Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, aceasta concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei sa fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.

Or, sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator sa nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanta de judecata verifică legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contravenție.

Transpunând aceste principii în speță, instanța reține, după cum s-a arătat și anterior, că intimata își susține acuzarea numai prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat.

Pe de altă parte, petentul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul D_____ C_____, care a declarat că se afla în mașină cu petentul în ziua când acesta a fost sancționat contravențional de poliția rutieră, pentru faptul că ar fi depășit un autoturism încălcând marcajul continuu dublu longitudinal ce separă sensurile de deplasare. A arătat martorul că petentul a depășit într-adevăr o mașină ce efectua o manevră de ieșire cu spatele din parcare , însă nu a încălcat marcajul dublu longitudinal, cu linie continuă, ci a trecut pe a doua bandă.

Agentul constatator, audiat în instanță, a declarat că nu-și mai amintește exact împrejurările săvârșirii faptei ,reținând doar că petentul, care circula pe banda a doua , a efectuat o depășire încălcând linia continuă.

Deși, agentul constatator a menționat în procesul verbal numărul autoturismului depășit neregulamentar, întrucât nu a oprit această mașină și nu a identificat conducătorul auto, având în vedere perioada scursă de la data săvârșirii faptei, coroborat cu faptul că nici măcar agentul constatator nu-și mai aducea aminte exact împrejurările comiterii faptei, instanța a apreciat ca fiind inutilă administrarea probei cu acest martor , probă care, de altfel, nu a fost solicitată de niciuna dintre părți.

Așadar, instanța constată că prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina sa, nu a fost răsturnată.

Cu privire la cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa, constând în lipsa permisului și a cărții de identitate, petentul nu a contestat-o, rezultând că o recunoaște în mod tacit. Relativ la modul de individualizare a sancțiunii aplicate pentru a doua faptă, instanța reține că agentul constatator a efectuat o justă individualizare a pedepsei, aplicând ca sancțiune principală avertismentul.

Prin urmare , având în vedere considerentele expuse anterior, instanța va admite, în parte, plângerea formulată de petent, va anula sancțiunea amenzii în cuantum de 268 lei , precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.100 alin.(3) lit.e) din O.U.G.195/2002 rap. la art.120 alin.(1) lit.i) din H.G.1391/2006, apreciind ca fiind netemeinică fapta reținută în sarcina petentului , cu privire la acest aspect și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul GHORGHI C_______ O_____, domiciliată în mun. B_______, ____________________.6, __________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B_______,cu sediul în mun. B_______,_______________________. 57, jud. B_______.

Anulează sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 268 lei , precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, ce au fost aplicate petentului prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din 20.06.2011, încheiat de agentul constatator I_____ A_____, din cadrul intimatului I.P.J. B_______.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal susmenționat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.03.2012.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. V.F.

Tehnored.L.V.

Ex.2/28.11.2012