ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 27/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C_______ M_______

Judecător M____ R_______

Grefier Ț____ D______

Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul R______ V_____, cu domiciliul în com. Brăhănești, _______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 601/12.02.2015 pronunțate de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial potrivit art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu art. 95 alin 2 din Codul de procedură civilă.

Se constată că apelantul R______ V_____ a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, la data de 8 ianuarie 2016, prin registratura instanței.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța apreciază să prezentul apel este în stare de judecată și în temeiul art.223 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art.482 C.pr.civ, reține cauza în pronunțare

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 1601 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul R______ V_____, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 14.08.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut legalitatea procesului verbal, că sub aspect formal nu prezintă deficiențe, regăsindu-se mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, că este indicat locul comiterii contravenției și actul de sancționare este lizibil.

Referitor la temeinicia acestuia, în raport de probele administrate și de constatarea contravenției cu mijloace tehnice s-a constatat că reiese din înregistrarea video depusă la dosar că petentul a circulat cu autovehiculul cu viteza de 104 km/h, deci că a fost comisă contravenția.

A fost înlăturată și susținerea aplicabilității erorii prevăzute de Ordinul nr. 301/2005 și a celei că în raza aparatului radar exista o altă mașină ca neveridică, iar referitor la individualizarea sancțiunii s-a apreciat că este corect realizată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal petentul, solicitând schimbarea sentinței atacate și admiterea plângerii contravenționale și exonerarea de sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție.

În motivarea apelului s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, dar sunt aduse argumente de nelegalitate și netemeinicie ale procesului verbal și nu critici concrete ale hotărârii apelate.

Astfel, se susține că nu recunoaște viteza, că exactitatea înregistrării este pusă sub semnul întrebării și au fost citate prevederi din NML 021-05 și a considerat că dacă pe raza de acțiune a aparatului sunt două sau mai multe obiecte aflate în același plan se creează un dubiu, cinemometrul nefăcând o riguroasă distincție. Este reluată și susținerea privind aplicabilitatea erorii și a neindicării locului exact al săvârșirii contravenției și greșita încadrare a pretinsei fapte.

Apelantul a invocat prevederile art. 466 – 480 Cod procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea acestuia, pentru că instanța de fond în mod corect a respins plângerea contravențională și nu este întrunit nici unul dintre motivele de anulare sau schimbare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

Se arată că la măsurătorile făcute nu se poate adăuga sau scădea nici o eroare, iar procesul verbal întocmit de un agent al forței publice se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, astfel că a impune organelor statului ca în fiecare proces să facă dovada că cele consemnate corespund realității, ar fi o sarcină prea dificilă, care ar bloca sistemul.

În drept s-au invocat art. 471 alin. 5 raportat la art. 205 alin. 2 Cod procedură civilă.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Petentul R______ V_____ a fost sancționat contravențional prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 14.08.2014, întocmit de intimatul I__ M____, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și a art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, pentru fapta de a conduce un autovehicul în localitatea Sînpaul cu viteza de 104 km/h.

În procesul verbal încheiat, la rubrica obiecțiuni, este consemnat că petentul nu are.

În cursul judecății la instanța de fond au fost administrate probele în baza cărora agentul constatator a încheiat actul de sancționare.

Față de aceste probe, instanța de fond a constatat în mod judicios că petentul a comis contravenția pentru care a fost sancționat, în cauză s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, a săvârșirii de către petent a faptei reținute în sarcina sa, de a conduce cu viteza de 104 km/h în localitate.

Văzând susținerile din apel, se constată că nu este întemeiată cea privind împrejurarea că nu a condus cu viteza consemnată, deoarece nu este dovedită situația contrară celei consemnate și o astfel de afirmație nu este făcută și la momentul încheierii procesului verbal.

Referitor la legalitatea sancțiunii raportat la dispozițiile art. 3.1.1 lit c din NML 021-2005, mai întâi, pentru dovedirea depășirii vitezei, suntem în ipoteza permisă de art. 109 alin 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Din înregistrarea depusă, rezultă clar că autovehiculul condus de petent circula cu viteza de 104 km/h, în localitatea Sînpaul, unde limita este de 50 km/h, iar contravenția a fost constatată cu aparatul video radar instalat pe autospeciala MAI-xxxxx, care potrivit buletinului de la fila 25 dosar era omologat și verificat metrologic.

Astfel, buletinul de verificare validează măsurarea corectă a vitezei, cu aparat ce poate fi utilizat atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, fiind nefondate și afirmațiile legate de marja de eroare, care nu a fost luată în considerare.

Toate susținerile apelantului cu privire la erorile prevăzute de norma menționată au doar valoare teoretică și nu se poate reține nelegalitatea sancțiunii, pentru că viteza ar fi fost mai mică, nefiind aplicabilă marja de eroare.

Examinând adoptarea și scopul normelor invocate de apelant, Tribunalul constată că acestea sunt aprobate prin Ordinul nr. 301/2005 a directorului general al Biroului de Metrologie Legală, și se stabilesc cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere.

La art. 1.2 se prevede că „pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal". Aplicabilitatea cerințelor din normele mai sus menționate rezultă din tabelul 1”. Reiese că norma a fost adoptată pentru ca Biroul de Metrologie Legală să ia în considerare aceste cerințe la omologarea și verificarea metrologică a cinemometrelor, nu pentru valabilitatea actelor de constatare și sancționare a contravențiilor.

Este firească această concluzie, pentru că îndeplinirea unor condiții tehnice trebuie verificate de specialiști în domeniu și care dacă procedează la omologarea și verificarea acestor aparate confirmă valabilitatea măsurătorilor și operațiunilor pe care le efectuează, precum și că marja de eroare a acestora nu este mai mare de +/- 3 km/h, sau 3%, respectiv +/- 4 km/h sau 4%.

În mod evident, apelantul dă o altă interpretare acestor norme, care nu au fost adoptate în scopul aplicării unei erori de măsurare la viteza indicată, ci pentru a nu fi puse în folosință aparate care depășesc această marjă.

Cum prin verificarea metrologică au fost avute în vedere toate caracteristicile tehnice ale cinemometrului, Tribunalul constată că nu poate fi primită nici una dintre criticile din cererea de apel referitoare la măsurători.

Oricum, ceea ce este esențial este că intimatul a dovedit că în mod cert petentul a comis contravenția pentru care a fost sancționat, prin măsurarea vitezei cu mijloc tehnic și deci de valoare probatorie ridicată, dar și prin împrejurarea că petentul nu a avut obiecțiuni la momentul încheierii actului de sancționare, deși acestea ar fi avut eficiență mai mare decât toate susținerile din procedura judiciară.

Faptul că în zonă circula un alt autoturism, nu infirmă faptul că cel condus de petent avea viteza consemnată, fiind evident că în condițiile depășirii efectuate de petent numai autoturismul său putea avea viteza cea mai mare.

Se constată că nu este incident nici un motiv de anulare sau schimbare a hotărârii apelate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de apel.

În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea căii de atac și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 480 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul R______ V_____, cu domiciliul în com. Brahanești, _______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 601/12.02.2015 pronunțate de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2016.

Președinte, C_______ M_______		Judecător, M____ R_______
	Grefier, Ț____ D______

Red. M.R.28.01.2016

Listat D.Ț./29.01.2016

4ex. judecător fond I______ V_____