Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 29/2016

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ C________

Judecător E____ P____

Grefier A____ C_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMNURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRU DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN și pe chemat în garanție A____ A___ PRIN CURATOR C______ I___, intimat C_____ D___ - I____, chemat în garanție A____ A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av C______ I___ pentru chematul în garanție A____ A___ , lipsă celelalte părți .

Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul la dezbateri .

Av C______ , pentru chematul în garanție , solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică .

Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre deliberare

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr 8311 din 22.06.2015 Judecătoria Iași a admis plângerea contravențională formulată de petentul C_____ D___ I____ în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014. A dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014. A respins cererea de chemare în garanție formulată de petentul C_____ D___ I____ în contradictoriu cu chematul în garanție A____ A___ ca rămasă fără obiect. A dispus obligarea intimatei la plata către petent a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru. A luat act că intimata și chematul în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul XXXXXXXXXXXXXX din 15.09.2014, petentul C_____ D___ - I____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014, exonerarea de la plata amenzii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că situația de fapt reținută de agentul intimatei nu este conformă cu realitatea deoarece la data de 24.01.2013 a înstrăinat autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX către numitul A____ A___, moment în care a predat acestuia toate documentele necesare transferului dreptului de proprietate.

Petentul a mai arătat că atât la data constatării faptei, 19.08.2014 cât și la data săvârșiri faptei, 30.03.2014, după știința sa, proprietar al autoturismului menționat era numitul A____ A___, el neavând niciun drept legal de folosință asupra autoturismului, sens în care nu-i revenea obligația de plată a rovinietei, neavând calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001, art.11 din OUG nr.195/2002, art.7-8 din OG nr.15/2002.

În dovedirea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând în copie conformă procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014 fila 6, dovadă de comunicare fila 7, certificat de înmatriculare fila 8, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice din 24.01.2013 fila 19, fișă de înmatriculare fila 10, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit fila 11, carte identitate autoturism fila 12, carte identitate, permis conducere chemat în garanție.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod procedură civilă în care petentul a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a indicat domiciliul său legal și persoana însărcinată cu primirea corespondenței la domiciliul ales, a indicat intimata și datele acesteia de identificare și mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în soluționarea cauzei (proba cu înscrisuri).

În apărare, intimata C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură de la data de 28.10.2014 prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, susținerile petentului fiind neîntemeiate.

În motivare, intimata a arătat, în esență, că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, cu respectarea art.9, alin.2 și 3 din O.G. nr.15/2002, iar constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, iar din coroborarea art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001 reiese că procesul-verbal a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale.

Intimata a mai arătat că mențiunile exprese ale procesului verbal contestat confirmă că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001, de către agentul constatator cu certificat calificat emis de către Certsign SA.

Intimata a mai arătat că autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismului petentului nu există înregistrată rovinietă, contractul de vânzare cumpărare și certificatul de atestare fiscală nefiind suficiente pentru modificarea bazei de date din cadrul Ministerului Administrației și internelor, iar contractul de vânzare cumpărare fiind un înscris sub semnătură privată care nu-i este opozabil, petentul având obligația de a efectua formalitățile pentru radierea autoturismului.

În drept, intimata a invocat prevederile OG nr.2/2001, O.G. nr.15/2002, Legea nr.455/2001, Ordinul MTI nr.769/2010.

În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice ale probe ar rezulta din dezbateri, atașând în copie conformă dovada comunicării procesului verbal contestat fila 29, certificat calificat privind autorizație de control fila 30, planșe foto filele 31-32.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Întâmpinarea a fost comunicată petentului care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin serviciul registratură de la data de 28.11.2014, petentul a formulat cerere de chemare în garanție a numitului A____ A___ , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea chematului în garanție la plata către el a sumei de 250 lei și la plata altor sume stabilite de instanța de judecată, în cazul în care va cădea în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va suporta.

În motivarea cererii de chemare în garanție, petentul a reiterat susținerile din acțiunea introductivă de instanță, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii principale, instanța să admită și cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.

În drept, petentul a invocat prevederile art.72-art.74 Cod procedură civilă.

În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.34 alin.3din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Legal citat, chematul în garanție nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a se apăra contra susținerilor și apărărilor petentului.

La termenul din 20.04.2015, instanța a încuviințat citarea prin publicitate a chematului în garanție, fiind numit în calitate de curator special av. C______ I___, pentru remunerarea căruia instanța a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 150 lei, achitat de petent prin chitanță nr.278/2015 fila 74.

La termenul din 15.06.2015 instanța a constatat ca admisibilă în principiu cererea de chemare în garanție și a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx din 19.08.2014 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A., petentul C_____ D___ - I____ a fost sancționat contravențional la data de 19.08.2014 cu amenda în cuantumul de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

În sarcina sa s-a reținut faptul că la data 30.03.2014, ora 17.30, pe DN 7 km 188+900m, în localitatea Seaca, județul V_____, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce aparține petentului, fără a avea rovinietă.

De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 125 lei.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014 nu a fost semnat de către petent sau de către martori, agentul constatator menționând că, constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei SIEGMCR.

În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în continuare OG nr.15/2002, constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă, iar potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ raportat la anexa 2, contravențiile prevăzute pentru autoturisme se sancționează cu amendă de la 250 lei la 500 lei.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ.

În ceea ce privește motivul de nulitate pentru lipsa semnăturii agentului constatator, invocat de petent la termenul din 15.06.2015, apare ca întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.

Potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

Potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Cu privire la semnătura electronică susceptibilă de a fi utilizată în privința înscrisurilor întocmite în sistemul de drept românesc, Legea nr. 455/2001 (art. 4 pct. 1 și 2) statuează: „în înțelesul prezentei legi: 1. date în forma electronica sunt reprezentări ale informației într-o forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice; 2. înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar în art. 5 prevede că înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.

Cercetând natura juridică a procesului verbal de constatare a contravenției, instanța va reține că acesta este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege și pentru punerea în aplicare a legii.

Condițiile de validitate subliniate de ordonanța cadru se referă la respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere actului, a conformității actului cu actele juridice cu forță superioară precum și cu scopul legii. Astfel, se poate observa că analiza unui proces verbal privește în toate cazurile componenta legalității și componenta temeiniciei acestuia, prima fiind prealabilă și lipsind de efect cel de-al doilea tip de analiză, în contextul în care un act nul din punct de vedere al formei nu poate produce efectele specifice pentru care a fost întocmit.

Ordonanța cadru prevede exclusiv posibilitatea întocmirii proceselor verbale în formă scrisă, fără a reglementa, cel puțin în contextul actual posibilitatea întocmirii lor și în formă electronică. Or, astfel cum rezultă din dispozițiile legii speciale referitoare la semnătura electronică extinsă, aceasta poate fi atașată exclusiv unui înscris electronic, îndeplinind un rol specific și concordant cu natura acestuia. Prin urmare, este exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică, contrar susținerilor intimatei.

În speță a fost comunicat un înscris intitulat proces verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă ci, conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii 422/2001 și HG 1259/2001.

Semnătura electronică nu poate constitui replica digitală a semnăturii olografe și nu are aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea faptelor. Mențiunile inserate în cuprinsul procesului verbal sunt atestate prin intermediul semnăturii agentului.

Spre deosebire de această situație, contrar susținerilor intimatei, semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic; în egală măsură, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 15 din OG nr. 2/2001 cu cele ale art. 9 alin 3 din OG nr. 15/2002 rezultă că, procesul verbal se încheie și se întocmește de către agentul constatator, operațiuni ce exclud „colectarea unor date, în vederea trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice ori destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.

Procesul verbal de constatare a contravenției nu reprezintă o „ colecție de date în forma electronică între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar” ci este o constatare a agentului special determinat care are drept scop să apare valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 impune în mod expres și neechivoc drept condiție de legalitate, semnătura manuscrisă a agentului constatator. O altă abordare ar lipsi de eficiență dispozițiile art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001, care presupun, pe de o parte, dreptul persoanei sancționate de a formula obiecțiuni, iar pe de altă parte, obligația agentului constatator de a asigura semnarea procesului verbal de către un martor asistent, în situația în care, contravenientul nu este de față, toate acestea, ducând la concluzia că, forma procesului verbal nu poate fi aceea a unui înscris în formă electronică, rezultat al stocării unor informații, în mod automat. Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, nu înseamnă că și procesele verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice ( în format electronic).

Aceleași dispoziții legale duc la concluzia că procesul verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material iar nu virtual (apt a fi comunicat prin modalitățile prevăzute de lege - ¨prin înmânare˝, ˝prin poștă cu aviz de primire˝ sau prin ˝afișare˝, contrar celor susținute de intimată care a arătat că procesul-verbal contestat este un înscris generat și semnat în forma electronică, având atașată semnătura electronică a agentului constatator, nefiind necesar astfel ca pe forma scrisă a procesului-verbal să existe și semnătura olografă a acestuia. Ca atare, modalitatea de comunicare presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.

Deși se poate vorbi de o evoluție tehnologică evidentă, legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor de autoritate, contrar susținerilor intimatei din întâmpinare.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale.

Având în vedere dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 5-7 din Legea nr. 455/2001, se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

Instanța apreciază și în contextul revirimentului instanței supreme în această materie că este obligatorie semnarea olografă a procesului verbal de către agentul constatator, pe suport material, apt a fi comunicat petentului într-una dintre formele prevăzute de lege. Niciuna dintre dispozițiile legale incidente analizate, nu poate fi reținută drept o reglementare derogatorie, specială de la principiul legalității procesului verbal, din punctul de vedere al formei obligatorii a acestuia, formă prevăzută ad validitatem, aspecte confirmate inclusiv prin Decizia nr. 6/2015 ÎCCJ publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25.03.2015.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A_____ împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.

De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul a negat temeinicia procesului verbal contestat, arătând că la data de 24.01.2013 a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu chematul în garanție A____ A___ având ca obiect autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

În fapt, prin contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din 24.01.2013 fila 11, petentul a înstrăinat chematului în garanție A____ A___, autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

Conform art. 11 alin.4 din Ordonanța de Urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Conform art.7 din OG nr.15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români.

Astfel, având în vedere faptul că între petent și chematul în garanție A____ A___ a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare din 24.01.2013 prin care petentul a înstrăinat autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, acest contract a fost de natură să transmită proprietatea asupra autoturismului mai sus-menționat cumpărătorului, moment care coincide cu obligația plății rovinietei în sarcina noului proprietar conform art.7 din OG nr.15/2002.

Cu alte cuvinte, deși contractul de vânzare cumpărare din 23.01.2013 nu este unul cu dată certă (pentru înstrăinarea autoturismului legea neimpunând o atare formă) și deși certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate, faptul că noul proprietar nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile, în sensul de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare cu privire la autovehiculul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, conform art. 11 alin.4 din OUG nr.195/2002, contrar susținerilor intimatei, nu poate constitui un temei pentru sancționarea petentului, întrucât obligația de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare nu-i revenea acestuia din urmă.

Așadar, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile, instanța va considera că plângerea formulată de petentul C_____ D___ I____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014 dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va anula procesul verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de petentul C_____ D___ I____ în contradictoriu cu chematul în garanție A____ A___, văzând prevederile art.72 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri, văzând prevederile art.22 alin.4 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, în sensul că doar în ipoteza în care cererea principală ar fi fost respinsă, deci dacă petentul ar fi căzut în pretenții, ar fi putut fi admisă cererea de chemare în garanție formulată de el și nicidecum în ipoteza în care cererea principală este admisă, cum în mod eronat a solicitat petentul, văzând soluția ce se va da asupra cererii principale și faptul că petentul nu va cădea în pretențiile sale, cererea de chemare în garanție apare ca devenită fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, având în vedere soluția de mai sus, soluție în raport de care doar intimata apare ca fiind în culpă procesuală, urmează a dispune obligarea acesteia la plata către petent a sumei de 520 lei din care 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (chitanță nr.405/13.05.2015 fila 72), astfel cum a fost redus, prin raportare la complexitatea cauzei și la complexitatea apărărilor efectuate în cauză de apărătorul ales și 20 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă cererii principale.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanție, contravaloarea onorariului definitiv de curator în cuantum de 150 lei achitată prin chitanță nr.278/2015 fila 74 și contravaloarea lucrărilor de publicare a citației chematului în garanție, achitată prin chitanța nr.663/28.04.2015 fila 73, petentul, pe de o parte, nu este îndreptățit la restituirea acestora în condițiile în care este în culpă procesuală față de soluția ce se va da asupra cererii de chemare în garanție, aceste cheltuieli rămânând în sarcina sa.

Pe de altă parte, în ceea ce privește contravaloarea lucrărilor de publicare a citației chematului în garanție, achitată prin chitanța nr.663/28.04.2015 fila 73, petentul, nu este îndreptățit la restituirea acestora în condițiile în care instanța la termenul din 20.04.2015, când a încuviințat citarea prin publicitate a chematului în garanție, nu a apreciat necesar, în acord cu prevederile art.167 alin.2 Cod procedură civilă, și publicarea citației într-un ziar central de largă răspândire, nepunând în sarcina petentului o atare obligație.

În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că intimata și chematul în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului apelanta a arătat că din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin. 1, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrisă în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui.

Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți.

Dacă în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CRSTRIN.

Atâta timp cat petentul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.

Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Așa cum s-a reținut in mod constant in jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul că autovehiculul să fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.

Conform Ordinului 1501 /2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său si în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar si utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G 15/2002.

Din moment ce intimatul-petent este înscris in continuare in evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI -D.R.P.C.I.V., iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpătare nu poate fi opus apelantei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine intimatului - petent.

Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului. În apărare a susținut că procesul-verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută având în vedere că lipsește semnătura olografă a agentului constatator, o semnătură electronică nefiind valabilă din punct de vedere juridic.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Casație și Justiție prin Decizia nr. 6 din 16.02.2015

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că nu avea obligația de plată de rovinietei întrucât, la data constatării contravenției, autoturismul marca Audi A6 nu se mai afla în proprietatea mea.

Examinând actele și lucrările dosarului, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp art 476 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat.

Procesul verbal încheiat este un înscris sub formă electronică.

OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: art. 15 alin 1 „(1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. „

OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România , art. 9 alin 3: „ (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”

Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică , art. 4 pct. 1 și 2: „În înțelesul prezentei legi: 1. date în forma electronica sunt reprezentări ale informației într-o forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice; 2. înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;” art. 5: „ Înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privată.”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, apelul declarat este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege și pentru în aplicare a legii .

Așa cum s-a stabilit în doctrina și practica judiciară în materie, pentru a fi valabil, actul administrativ trebuie să fie emis cu respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere actului, a conformității actului cu actele juridice cu forță superioară precum și cu scopul legii .

În raport cu persoana contravenientului, procesul-verbal de constatare a contravenției are regimul juridic similar cu al oricărui proces-verbal de contravenție încheiat de un agent constatator și care este supus legii generale în materie, respectiv OG nr. 2/2001, trebuind să conțină, pentru legalitate, elementele prevăzute de art. 17 din respectiva ordonanță sub sancțiunea nulității absolute: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”.

În speță a fost comunicat un înscris intitulat proces verbal de contravenție care nu poartă nici o semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 422/2001 și HG 1259/2001

Pe de o parte, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 4 și 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic. Pe de altă parte, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 15 din OG nr. 2/2001 cu cele ale art. 9 alin 3 din OG nr. 15/2002 rezultă că, procesul verbal se încheie și se întocmește de către agentul constatator, operațiuni ce exclud „colectarea unor date, în vederea trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice ori destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.

De asemenea, procesul verbal de constatare a contravenției nu reprezintă „o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”, ci este o constatare a agentului special determinat care are drept scop, apărarea valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Așadar, în reținerea asimilării procesului verbal de constatarea a contravenției, ca și înscris în formă electronică, nu se poate reține că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, folosind astfel o interpretare per a contrario deoarece, suplimentar de argumentele redate anterior, este de reținut că, operațiunile obligatorii prescrise de art. 19 din OG nr. 2/2001, întăresc și confirmă obligativitatea constatării, completării și semnării înscrisului, personal de către agentul constatator și nu colectarea unor date în vederea trimiterii , primirii sau stocării.

Mai mult decât atât, o interpretare în sensul opiniei minoritare, ar lăsa fără obiect dispozițiile art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001, care presupun, pe de o parte, dreptul persoanei sancționate de a formula obiecțiuni iar pe de altă parte, obligația agentului constatator de a asigura semnarea procesului verbal de către un martor asistent, în situația în care, contravenientul nu este de față, toate acestea, ducând la concluzia că, forma procesului verbal nu poate fi aceea a unui înscris în formă electronică, rezultat al stocării unor informații, în mod automat.

De altfel, această modalitate de a încheia procesul verbal, în forma prevăzută de Legea nr. 455/2001, nu sunt respectate condițiile de legalitate ale proceselor verbale de contravenție, prescrise sub sancțiunea nulității, respectiv condițiile ce țin de forma procesului verbal. Din întreaga economie a OG 2/2001 (drept comun în materie contravențională) rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă de art. 15,16,17,19,25,27 privind comunicarea și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege .

Aceleași dispoziții legale duc la concluzia că procesul verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual.

Concluzionând se poate reține că legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii 455/2001 privind înscrisurile electronice sub semnătură electronică fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor de autoritate .

Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, nu înseamnă că și procesele verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice ( în format electronic).

Este obligatorie semnarea olografă a procesului verbal de către agentul constatator în condițiile în care acesta a fost printat și se comunică în procedura prev. de OG 2/2001, dar și pentru că nu poate fi reținută o dublă reglementare a legalității procesului verbal din punctul de vedere al formei obligatorii a acestuia, formă prevăzută ad validitatem.

Prin Decizia nr. 6/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.

Cât privește celelalte critici care țin de fondul plângerii, acestea au fost analizate corect de către prima instanță.

Constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, în temeiul disp art 480 din Codul de procedură civilă Tribunalul va respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 8311/22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2016.

Președinte, A______ C________		Judecător, E____ P____
	Grefier, A____ C_______

Redactat și tehnoredactat PE

4 ex/21.02.2016.

Judecător fond E____ L_______ A________.