ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1846/APCA

Ședința publică din 17.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C_______ N_____

JUDECĂTOR – A________ L____ N_____

GREFIER –M______ G________

Pr rol soluționarea apelului promovat de apelant L____ L_____ S________, cu domiciliul procesual ales în Oradea, _____________________. 3, apt. 5, județul Bihor, în contradictoriu cu intimat I.P.J. C________ – S.R., cu sediul în C________, județul C________, îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 317/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria C________.

La apelul nominal făcut în ședință, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 NCPC.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată arată că apelantul a depus dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa de către instanță.

Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.

Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.11.2015 de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 20.08.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul L____ L_____-S________ a contestat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.08.2014 de către Serviciul Rutier C________, solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În fapt, petentul a arătat că la data de 01.08.2014, circulând cu autoturismul XXXXXXXXX pe varianta Eforie Nord, Jud. C________, a fost controlat în trafic de către un echipaj IPJ C________ – Serviciul Rutier. La control agentul a stabilit că verificarea periodică a autoturismului este expirată la data de 12.04.2014. A arătat că această constatare a ost făcută din citarea anexei la certificatul de înmatriculare, unde se afla consemnată data efectuării inspecției ITP și data expirării. A fost amendat și i s-a reținut certificatul de înmatriculare.

Contestatorul a susținut că cele reținute și imputate sunt rezultatul aplicării și interpretării eronate a legislației speciale, respectiv a stării de fapt evidente relaționate cu eroarea materială din anexa la certificat, eroare constând în scrierea greșită de către funcționarul care a completat documentul, acesta înscriind la data expirării inspecției ITP un an greșit și anume anul 2014 în loc de anul 2015, cum corect și legal ar fi trebuit să consemneze. A afirmat că în temeiul art. 5 alin. 5 din Regulamentul RNTR 1, termenul pentru efectuarea primei ITP se socotește de la data primei înmatriculări, iar pentru următoarea ITP, de la data celei precedente. A alegat că valabilitatea ITP în cazul său a fost de la data de 12.04.2013 și până la 12.04.2-15, mențiunea de pe anexa la certificatul înmatriculare este o eroare materială, în fapt, trebuind să se consemneze anul expirării 2015 și nu 2014, cum greșit s-a înscris pe document.

În drept, contestatorul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001, Reglementările RNTR 1 privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere.

La cererea de chemare în judecată contestatorul a anexat copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție contestat, certificat de inspecție tehnică periodică, dovada CU nr. xxxxxxx, carte de identitate.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul – I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________ – a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii și, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.

În dovedirea susținerilor ambelor părți, instanța a încuviințat acestora și a administrat proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă 317/20.01.2015, Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată, motivat de următoarele considerente :

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 405 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 p. 1 din OUG nr. 195/2002.

În sarcina contestatorului s-a reținut că la data de 01.08.2014 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN39, Varianta Eforie Nord, Jud. C________, cu ITP expirat din 12.04.2014. Totodată, petentului i-a fost reținut certificatul de înmatriculare al autovehiculului.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Nu au fost invocate cauze de nulitate relativă.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art.249 Cod procedură civilă, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 405 lei și reținerea certificatului de înmatriculare), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.

Cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.

Cercetând înscrisurile administrate în cauză, instanța a apreciat că petentul nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că, la data întocmirii procesului verbal de contravenție autoturismul avea inspecția periodică valabilă.

Petentul a invocat drept cauză exoneratoare de răspundere o eroare materială, afirmând că funcționarul care a realizat inspecția a consemnat greșit anul expirării inspecției ca fiind 2014 în loc de 2015.

Aceasta nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, petentul având posibilitatea îndreptării acestei erori pe cale administrativă.

Petentul a depus la dosar un certificat de inspecție tehnică efectuat la data de 11.08.2014, după 10 zile de la data sancționării. Or, dacă exista o eroare cu privire la data expirării, petentul o putea îndrepta, fără a efectua inspecția tehnică. Totodată, deși a afirmat că a efectuat inspecția la data de 12.04.2013, contestatorul nu a depus nicio dovadă în acest sens, astfel că simplele alegații, nesusținute de probe nu pot forma convingerea instanței, neputând face dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Prin urmare, instanța a constatat că fapta contravențională a fost reținută în mod temeinic și legal în sarcina petentului, neexistând motive care să ducă la anularea procesului verbal de contravenție.

Instanța a analizat în continuare dacă sancțiunea aplicată, amenda contravențională în cuantum de 603 lei, este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea aplicată petentului corespunde cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de lege și că fapta de a circula cu un autoturism cu inspecția tehnică expirată poate avea consecințe grave asupra traficului rutier, asupra sănătății și integrității corporale a petentului și a celorlalți participanți la trafic, numai prin efectuarea inspecției tehnice periodice conducătorul auto având certitudinea că autoturismul său corespunde din punct de vedere tehnici pentru a circula pe drumurile publice.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 17.09.2015

În susținerea apelului invocă apelantul faptul că în mod eronat prima instanță a reținut că nu a fost făcută dovada existenței unei erori materiale în cuprinsul certificatului de înmatriculare și că la momentul înmatriculării inspecția tehnică periodică era valabilă. Vehiculul condus de petent se arată potrivit RNTR 1 are durata de validitate a ITP 2 ani or anterior ITP a fost realizată la adat de 12.04.2013.

În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 9-14)

Intimatul, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 405 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 p. 1 din OUG nr. 195/2002.

În sarcina contestatorului s-a reținut că la data de 01.08.2014 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN39, Varianta Eforie Nord, Jud. C________, cu ITP expirat din 12.04.2014. Totodată, petentului i-a fost reținut certificatul de înmatriculare al autovehiculului.

Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod eronat prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat o situație diferită față de situația reținută în cuprinsul procesul verbal.

După cum s-a reținut procesul verbal de contravenție întocmit de un agent constatator aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucura de o prezumție de adevar însa aceasta prezumție nu este absoluta, ci relativa si poate fi combătută prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, vehiculul în discuție a fost înmatriculat la data de 12.04.2013, iar potrivit duplicatului anexei la certificatul de înmatriculare atașat la fila 10, data următoarei inspecții periodice este 12.04.2015.

Conform OG 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică, art. 2 al.3 lit. b Categoriile de vehicule supuse inspecției tehnice periodice și periodicitatea inspecției tehnice sunt următoarele:

b. autovehicule destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, cel mult 8 locuri pe scaune - la 2 ani

Astfel, se apreciază că in speță este incident principiul menționat, impunându-se, sub aspectul analizat, ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care materialul probator analizat relevă faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale relativ la existența unei fapte săvârșită cu vinovăție în sarcina petentului.

Se reține astfel caracterul fondat al criticilor formulate de apelant, instanța de control judiciar apreciind că în mod eronat prima instanța a reținut asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție , considerente față de care, în temeiul art. 480 al.2 c.pr.civ., va admite apelul dedus judecății cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelant L____ L_____ S________, cu domiciliul procesual ales în Oradea, _____________________. 3, apt. 5, județul Bihor, în contradictoriu cu intimat I.P.J. C________ – S.R., cu sediul în C________, județul C________, îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 317/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria C________

Schimbă sentința apelată în sensul că:

Admite plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.08.2014 întocmit de organul constatator.

Dispune anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 17.11.2015.

P_________, JUDECATOR,

C_______ N_____ A________ L____ N_____

GREFIER,

M______ G________

Jud.fond.D.A.S______

Tehnoredact.jud.C.N_____/2 ex/18.12.2015

2 ____________________________________>