Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1204

Ședința publică de la 22 septembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte C____ M______ L____

Judecător L______ Ștefuc

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - petent P______ L________ N______, cu domiciliul în Ploiești, __________________, _____________. 15, jud. P______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu I__ P______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul, având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe și nu mai sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.

Apelantul - petent P______ L________ N______ solicită respingerea apelului, și având în vedere posibilitățile limitate de plată, eșalonarea acesteia.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul P______ L________ N______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI P______, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 12.01.2014, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

În motivarea cererii, a arătat, în esență, că a uitat să-și îndeplinească obligația legală de a efectua inspecția tehnică periodică a autoturismului, însă a doua zi de la întocmirea procesului verbal contestat, a fost la o stație ITP care a constatat că autoturismul este „bun tehnic ITP”.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, atașând documentele aflate la filele 6-11 din dosar.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.

Intimatul Inspectoratul de Politie al județului P______, a formulat întâmpinare în cauză, la data de 26.08.2014, solicitând respingerea plângerii contravenționale.

În motivarea întâmpinării, a arătat, în esență, că în cauză, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, sancțiunea aplicată acestuia este legală și temeinică.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 16.09.2014, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că recunoaște săvârșirea contravenției, reiterând, în continuare, motivele de fapt invocate în plângere.

Răspunsul la întâmpinare nu a fost motivat în drept.

Sub aspect probator, a fost administrată în cauză, la solicitarea părților și dispoziția instanței, proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Pentru a se pronunța Judecătoria Ploiești a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 12.01.2014 emis de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei, pentru încălcarea disp. art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conform dispozițiilor art. 102 alin. 1 pct. 1 din același act normativ.

Agentul constatator a reținut că, la data de 12.01.2014, petentul a condus auto Skoda cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Găgeni, având inspecția tehnică periodică expirată din data de 04.11.2013.

Plângerea contravențională a fost depusă la instanță la data de 14.01.2014, cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator, precum și de către petent, care a consemnat la rubrica „alte mențiuni” faptul că „nu am”.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că aceasta s-a realizat, în mod corect, prin indicarea dispozițiilor mai sus menționate.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută; nici petentul, prin plângerea sa, neindicând o astfel de cauză.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că, potrivit art. 102 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație”.

Conform dispozițiilor art. 102 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 1. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat;”.

Verificând procesul verbal contestat, prin prisma probelor administrate, instanța constată că, în cuprinsul acestuia, s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.

Instanța a reținut că actul de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentului ca, prin probele pe care le propune în fața instanței, să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul verbal.

Instanța amintește că procesului verbal de constatare a contravenției, întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, fiind vorba de constatări personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri și care fac dovada până la înscrierea în fals, fiind vorba de o veritabilă prezumție de temeinicie a procesului verbal, prezumție permisă și de jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku c. Frantei), în condițiile în care nu se depășesc limitele rezonabile, raportat la gravitatea mizei si asigurarea drepturilor apărării.

Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate în procesul-verbal nu are un caracter absolut si nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea contravenției să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

În cauza, instanța a constatat ca petentul nu s-a aflat în imposibilitate de a proba că situația de fapt reținută prin procesul verbal este contrară realității, însa acesta, prin plângerea formulată și probele administrate, nu a dovedit o altă stare de fapt, exoneratoare sau contrara celei reținute de agentul constatator, ci chiar a recunoscut săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.

În această ordine de idei, instanța a constatat că este dovedit că petentul este vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa. Totodată, chiar la rubrica obiecțiuni din procesul verbal contestat, petentul a recunoscut săvârșirea contravenției, menționând că nu are efectuată inspecția tehnică periodică a autoturismului.

Instanța a apreciat că, în cauză, nu prezintă nicio relevanță, de natură a produce vreun efect asupra sancțiunii aplicate, faptul că, la numai o zi, petentul a procedat la efectuarea inspecției tehnice periodice, acest aspect relevând doar faptul că acesta a conștientizat gravitatea faptei săvârșite și a înțeles, așadar, să suprime, în cel mai scurt timp posibil, starea de pericol pe care a creat-o pentru ceilalți participanți la traficul rutier, prin conducerea autovehiculului, necorespunzător din punct de vedere tehnic.

Totodată, instanța a reținut că inspecția tehnică periodică a autoturismului condus de către petent expirase de o lună și 8 zile.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a reținut că, prin probatoriul administrat, s-a făcut dovada faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se, în continuare, de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cât privește proporționalitatea, instanța a reținut că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate. Pentru stabilirea acesteia, agentul a respectat dispozițiile art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța a constatat că organul constatator a individualizat, în mod corect, sancțiunea, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța a reținut că sancțiunea amenzii este proporționala cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002. Astfel, instanța are în vedere că fapta de a circula având inspecția tehnică expirată are o gravitate sporită, prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel , apelantul - petent P______ L________ N______, înregistrat pe rolul Tribunalului P______ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de.05.03.2015.

În motivarea apelului a învederat că în cuprinsul plângerii și răspunsuui la întâmpinare nicio clipă nu a pus la îndoială aceste aspecte.

Mai mult artă că și-a recunoscut vinovăția și a cerut înțelegerea instanței de judecată arătând că este elev și realizează nici un vel de venituri.

Totodată arată că ulterior sancționării a efectuat inspecția tehnică periodică prin care s-a constatat că autoturismul în cauză este ,, B__ tehnic periodic,, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Solicită să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale.

Consideră că scopul acestei sancțiuni poate fi admis prin aplicarea unui avertisment și în consecință, solicită potrivit art. 7 alin 2 din OG 2/2001 față de gravitatea redusă a faptei, admiterea apelului, și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.

La data de 01.04.2015, I__ P______ a formulat întâmpinare la apelul formulat de P______ L________ N______, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea Sentinței civile nr. xxxxx/18.12.2014, ca legală și temeinică.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 12.01.2014 emis de intimat, petentul P______ L________ N______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei, pentru încălcarea disp. art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conform dispozițiilor art. 102 alin. 1 pct. 1 din același act normativ.

Agentul constatator a reținut că, la data de 12.01.2014, petentul a condus auto Skoda cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Găgeni, având inspecția tehnică periodică expirată din data de 04.11.2013.

Astfel, procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, neexistând motive de nulitate absolută, care să fie invocate din oficiu, precum și temeinic, petentul săvârșind contravenția pentru care a fost sancționat.

Este de observat faptul că procesul verbal de contravenție atacat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri de organul de poliție, astfel că acesta se bucură de prezumția de legalitate asociată cu prezumția de autenticitate și cu prezumția de veridicitate.

Ori, petentul-apelant nu a administrat probatorii în cauză care să răstoarne această prezumție de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție.

Privitor la solicitarea apelantului de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului se reține că potrivit art.21 al.3 din OG 2/2001 sancțiunea aplicată contravenientului pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Tribunalul mai retine ca sancțiunile aplicate petentului sunt legal stabilite și corect individualizate, conform criteriilor prevederilor de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, avându-se in vedere gravitatea faptei constând în faptul de a nu avea inspecția tehnică periodică pe o perioadă foarte mare de timp, respectiv 12.01.xxxxxxxxxxxxx13, fiind de notorietate că o inspecție tehnică neefectuată pune în pericol și pe ceilalți participanți la trafic, precum si atitudinea petentului fata de fapta comisa si de valorile sociale ocrotite de normele legale nesocotite de către acesta.

În ceea ce privește solicitarea petentului de eșalonare a amenzii contravenționale de 765 lei, tribunalul urmează a o respinge, întrucât dispozițiile O.G.nr.2/2001 nu prevăd o asemenea posibilitate de achitare a amenzii contravenționale, ci potrivit dispozițiilor art.9 alin.3 din O.G.nr.2/2001 în situația în care în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator are obligația de a sesiza instanța de judecată în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

Față de aceste considerente, tribunalul în baza art.480 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantul - petent P______ L________ N______, cu domiciliul în Ploiești, __________________, _____________. 15, jud. P______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu I__ P______, ca neîntemeiat .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22.09. 2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C____ M______ L____ L______ S_____

GREFIER,

C_________ G_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. L______ S_____./4 ex./ 2015

J.F. A______ D___ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXX