Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I E Nr. 96

Ședința publică de la 19.09.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – L______ A_______ O_____

JUDECĂTOR – M_______ G____

GREFIER - N_______ M______

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului în C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant M______ G_____ D_____ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 690/2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosar XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 19.09.2014 și a pronunțat următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă 690/16.10.2013 (dosar XXXXXXXXXXXXX ) a Judecătoriei Liești s-a dispus:

„Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul M______ G_____ D_____, cu domiciliul în municipiul Bacău, Calea Republicii nr. 9, _________________________, în contradictoriu cu intimatul IPJ-SPR G_____.

Menține ca temeinic și legal procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx dresat la 12.06.2013 de intimatul IPJ G_____.”

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx dresat la 12.06.2013, contestatorul M______ G_____ D_____, cu domiciliul în municipiul Bacău, Calea Republicii nr. 9, _____________, jud. Bacău a fost sancționat contravențional în baza art.100, alin.3, lit.e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice deoarece, în timp ce conducea un autovehicul, a depășit autocamionul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii de 300 de lei.

Art. 100, alin 3 litera e) din OUG nr. 195/2002 prevede:

„Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

…………………………………………………………………………………….

e) nerespectarea regulilor privind depășirea;

Conform art 34 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”

Verificând procesul verbal de constatare a contravenției, a constatat că prevederile art 17 din OG nr. 2/2001, referitoare la nulitatea procesului verbal nu sunt incidente, pentru următoarele considerente:

Astfel, art 17 din actul normativ prevede:

„Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Data, ora, locul săvârșirii faptei, semnătura agentului constatator sunt menționate în procesul verbal. De asemenea, fapta săvârșită este descrisă în procesul verbal – depășirea neregulamentară a unui alt autoturism pe raza localității V____.

Cu privire la condițiile săvârșirii faptei, susținerile petentului nu au fost dovedite, rămânând simple afirmații.

Procesul verbal de constatare a contravenției instituie o prezumție care poate fi răsturnată prin probe, însă contestatorul nu a făcut dovada contrară.

Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Cu privire la prezumția de nevinovăție, instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Prin dispozițiile legale, se prezumă faptul că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit în mod legal de către agenții constatatori ai intimatului, ca urmare a constatării directe a contravențiilor de către aceștia, conține un adevăr cu privire la starea de fapt reținută, instanța urmând să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal, ca urmare, sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie revine contestatorului, însă acesta nu a dovedit în această cauză o altă stare de fapt.

Din raportul agentului constatator, contestatorul a fost sancționat pentru că a efectuat depășirea neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.

Apreciind pericolul social al faptei, instanța a constatat că, contestatorul a lezat relațiile sociale ce privesc regimul circulației pe drumurile publice, relații ce presupun conducerea autoturismelor cu respectarea regulilor stabilite pentru depășirea autovehiculelor, pentru a preîntâmpina accidentele sau punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic.

Față de cele constatate și având în vedere disp. art. 34 din Ordonanța 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, instanța a respins plângerea și a menținut procesul verbal de constatare a faptei contravenționale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel M______ G_____ D_____. A invocat art. 34 al. 2 din OG 2/2001. În baza art. 468 al. 5 din Noul C.p.c a solicitat suspendarea executării sentinței de fond. Apelul nu a fost motivat în fapt.

Intimatul IPJ G_____ nu a formulat întâmpinare.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Respectând disp. art. 34 al. 1 din OG 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa, constatând că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.

Această soluție este corectă.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs. Slovacia), Tribunalul constată că domeniul contravențional astfel cum este reglementat prin norma cadru OG 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraful 1 din CEDO, în latura sa penală.

Tribunalul, reținând aplicabilitatea în speță a disp. art. 6 paragraful 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafelor 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Tribunalul apreciază că procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.

În raport de principiile recunoscute de CEDO, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la Convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competență de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces verbal), acordarea unei relevanțe probatorii să contravină Convenției.

Procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 65/15 ian. 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 19 și 21 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în M. Of. 135/4.03.2009, Partea I: „… totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul verbal de contravenție”.

În speță, petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reținute în procesul verbal.

Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței de fond, Tribunalul reține că în baza art. 468 al. 5 din Noul C.p.c. apelul exercitat în termen suspendă executarea hotărârii. Prin urmare, suspendarea este de drept, nefiind necesar a fi dispusă de către instanță.

Ca atare, raportat celor de mai sus, în baza art. 480 din Noul C.p.c Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul privind pe apelant M______ G_____ D_____ cu domiciliul în Bacău, ______________________, _____________ intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____, cu sediul în G_____, _____________________, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 690/2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosar XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, ca nefondat.

D e f i n i t i v ă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

L. A. O_____ M. G____ N. M______

Red. M. G____ /Dact. N.M______

4 ex./ ______________.10.2014/Fond O. S_______