Cod ECLI ECLI:RO:TBBNS:2016:007.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ nr. 1/2016

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: L____ D____ E_______

JUDECĂTOR : O____ G_______

GREFIER : P______ M______ D_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ Județean de Poliție Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței civile nr. 1879/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Becelan în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul P__ L____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Instanța constată apelul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.

Intimatul se identifică cu buletinul de identitate prezentat grefierului de ședință, arată că este mulțumit de soluția dată de instanța de fond, precizând faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa. Depune la dosar copie a unui răspuns la o adresa înaintată către IPJ Bistrița-Năsăud, prin care dorește să dovedească faptul că între el și nepotul său există o relație de dușmănie. Nu are cereri de formulat.

Raportat la disp. art.255 și art.258 NCPC, care se referă la încuviințarea probelor, probele constând în înscrisuri, tribunalul, având în vedere că înscrisul depus în probațiune de intimat, este admisibil potrivit legii și duce la soluționarea procesului, îl încuviințează.

Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri și incidente de soluționat, potrivit art. 244 NCPC, se socotește lămurit și declară cercetarea procesului încheiată, fixând termen pentru dezbaterea fondului în această ședință, conform disp. art. 392 NCPC și acordă cuvântul în ordinea statornicită de art. 216 NCPC.

Intimatul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

Instanța se declară lămurită, astfel încât în temeiul disp. art. 394 NCPC, închide dezbaterile și reține cauza în dezbatere.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată că:

Prin sentința civilă nr.1879/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentul P__ L____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud și, în consecință, s-a anulat, ca nelegal și netemeinic, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.12.2013, întocmit de către lucrătorii Postului de Poliție Negrilești. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat în cauză, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 pct.1 din Legea nr. 61/1991 R și sancționată de disp. art. 4 al.1 lit. b din L.61/1991 R, reținându-se de către agentul constatator că, la data de 20.10.2013, petentul i-a adresat cuvinte si expresii jignitoare numitului P__ I____, expresii ce au condus la lezarea demnității acestuia.

D____ urmare, petentului i-au fost aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.

Din probatoriul testimonial administrat în cauză (file 20-23 din dosar), instanța a reținut că numitul P__ I____ G_______ - ce îi este nepot petentului - este o persoană agresivă, situație în care generează tot felul de conflicte cu vecinii.

În acest context, în toamna anului 2013, numitul P__ I____ și-a lăsat vacile și caii să intre în curtea casei petentului. D____ urmare, petentul l-a admonestat, spunându-i să-și scoată animalele din curtea sa și sugerându-i, totodată, că ar fi bine să se căsătorească, iar nu să umble cu animalele la pășunat.

Tot din depozițiile celor două martore audiate în cauză – vecine cu petentul – instanța a mai reținut că petentul nu i-a adresat cuvinte sau expresii jignitoare numitului P__ I____ G_______, având în vedere și conduita necorepunzătoare adoptată de acesta din urmă față de petent într-o altă împrejurare (când petentul a fost lovit cu pietre de către nepotul său).

Raportat la starea de fapt mai sus reținută și având în vedere disp. art. 34 și urm. din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că cele menționate în cuprinsul actului sancționator nu corespund adevărului – starea de fapt reieșită din probatoriul testimonial administrat infirmând în totalitate cele consemnate de către agentul constatator - situație în care prezenta plângere a fost admisă, actul sancționator fiind anulat, ca nelegal și netemeinic.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, solicitând rejudecarea cauzei și modificarea sentinței dată de instanța de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de intimatul P__ L____ și menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal atacat.

În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, intimatul-petent a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 26.10.2013, ora 17.30, aflându-se în localitatea B_____, __________________________ i-a adresat numitului P__ I____ cuvinte și expresii jignitoare, de natură să lezeze demnitatea și onoarea acestuia.

Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției amintit a fost întocmit în prezența petentului care însă a refuzat să-l semneze, aspect confirmat de un martor asistent, potrivit prevederilor legale.

Instanța de fond a audiat două persoane în calitate de martori, respectiv pe numitele V___ Lucreția și B_______ Lucreția, care sunt vecine cu petentul. Arată că declarațiile acestora, în cazul în care au fost de față personal la momentul intervenției agentului constatator și nu fac afirmații bazate exclusiv pe relația generală conflictuală dintre petent și nepotul acestuia, nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat, întocmit de un agent constatator competent în urma constatării nemijlocite. Mai mult, acestea pot fi bănuite cu multă ușurință de subiectivism întrucât cunosc starea conflictuală existentă între cei doi pe fondul unor neînțelegeri anterioare. Contrar soluției pronunțate, starea de fapt care a fost reținută de instanța de fond creează contextul favorabil săvârșirii contravenției confirmă într-o anumită măsură cele consemnate în procesul verbal atacat.

Între petent și nepotul acestuia există neînțelegeri permanente de care vecinii au cunoștință, persoana celui din urmă este una indezirabilă în comunitate, iar petentul are toate motivele să afișeze față de acesta un comportament asemănător celui descris în procesul-verbal.

În această conjunctură, insistențele numitului P__ I____ G_______ pentru ca agentul de poliție să intervină în vederea aplanării conflictelor atât de numeroase este mai mult decât justificată. Așa cum reiese și din raportul agentului constatator, în urma acestor sesizări, acesta s-a deplasat în multiple rânduri la adresa de domiciliu a petentului pentru a-i pune în vedere consecințele comportamentului său, toate diligentele rămânând fără rezultat.

În aceste condiții, singura opțiune viabilă era ca intimatul - petent să fie sancționat, agentul constatator întocmind procesul-verbal atacat, prilej cu care petentul a demonstrat din nou că atitudinea lui nu este nici pe departe una de conștientizare a situației, refuzând semnarea și primirea acestuia.

Apreciază că instanța de fond a analizat cu oarecare superficialitate probele administrate, iar prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat a fost răsturnată cu ușurință de pârâtul-petent.

Așa cum au argumentat și în fața instanței de fond, fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus".

Subliniază faptul că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A_____ împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.

În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M.Of. nr.571/29.07.2008: „faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementata de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.

Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Textul art. 34 alin. (1) din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe pertinente din partea celui sancționat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

Cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și la Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei.

În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile, respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții cu privire la procesul-verbal, având în vedere si faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.

Pe cale de consecință, solicită rejudecarea cauzei și modificarea sentinței dată de instanța de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de intimatul P__ L____ și menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal atacat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 95 alin. (2), art. 456, art. 459, art. 466 - 471 C.proc.civ., art. 23 alin. (2) și art. 34 alin. (2) din OG nr. 2/2001.

Tribunalul examinând, conform dispozițiilor art.476 - 478 Cod procedură civilă, hotărârea atacată, constată că aceasta este temeinică și legală, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, în mod pertinent prima instanță a reținut netemeinicia procesului-verbal de contravenție contestat de petentul intimat, probatoriul testimonial administrat nemijlocit în fața instanței de fond, ce a implicat audierea a două persoane - vecine cu petentul( și care au observat incidentul), evidențiaind că între petent și nepotul acestuia există o relație tensionată, determinată de agresivitatea celui din urmă, situație confirmată și de răspunsul Postului de Poliție Negrilești nr.xxxxxx/22.11.2011.

Tribunalul subliniază că în aprecierea probei cu martori, conform art.324 coroborat cu art.264 C.pr.civ., se va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective, iar mai apoi, în contextul existenței și altor probe, cele administrate se impun a fi examinate fiecare în parte și toate în ansamblul lor, judecătorul, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate, fiind liber a le aprecia potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

În speță, este în discuție un proces-verbal de contravenție, a cărui valoare probantă nu a fost stabilită de legiuitor, cert fiind că în analizarea procedurii de judecată a plângerilor contravenționale nu trebuie pornit de la ideea ca procesul-verbal de contravenție nu are nici o valoare probantă și că revine organului constatator sarcina de a dovedi realitatea celor reținute de agentul constatator, cu atât mai mult cu cât analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este mare, iar aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar avea ca efect nepedepsirea multor contravenții și impunerea în sarcina autorităților care aplică astfel de sancțiuni a unei poveri excesive și nejustificate, prezumția de nevinovăție izvorâtă din prevederile art.6 CEDO, având caracter relativ, organul constatator neputând și netrebuind să suporte în întregime sarcina probei cu atât mai mult cu cât, aspectul esențial în incidența art. 6 din convenție, este acela că instanțele de judecată au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii ce se derulează în fața acesteia, iar instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei nu sunt incompatibile de plano cu respectarea acestei prezumții.

Or, martorii audiați și care au observat incidentul, sunt cei mai în măsură să arate cum anume s-au derulat evenimentele, indicând clar că numitul P__ L____ nu a adresat cuvinte injurioase(în contextul conduitei anterioară a nepotului - P__ I____, nici nu „ar fi îndrăznit”), declarațiile lor neputând fi înlăturate ca nesincere, din moment ce nu s-au conturat bănuieli de mărturie mincinoasă, așa cum prevede art.325 C.pr.civ., considerente pentru care, fiind demonstrată o altă situație faptică decât cea prezentată în actul sancționator( singurul înscris existent la dosarul de fond, intimatul nedepunând întâmpinare, cu alte înscrisuri în probațiune), în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.1879/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul P__ L____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, _________________________. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1879/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul P__ L____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în comuna Negrilești, __________________, jud. Bistrița-Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

L____ D____ E_______ O____ G_______ P______ M______ D_____

RED/DACT

DEL/ACC/4.02.2016

Jud. fond: V___ M______ L_______/4 ex