Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 406

Ședința publică din data de 09.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C_______ I______

Judecător – N_____ G_______

Judecător – P______ A___ D______

Grefier - O____ D____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/ 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent C______ D_____ C_______, cu domiciliul în mun. București, _________________________. 5, _____________, _____________, sector 4.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată a recursului, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat.

Tribunalul, având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe în afara celor avute în vedere la soluționarea fondului și nu mai sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 30.05.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX,petentul C______ D_____ C_______ a formulat în contradictoriu cu intimata C_____ SA C______, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, solicitând anularea actului sancționator.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât la data constatării acesteia nu mai avea calitatea de proprietar al autovehiculului indicat în procesul verbal contestat.

În susținerea plângerii, petentul a depus înscrisuri.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr. xxxxx/ 15.07.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată de petentul C______ D_____ C_______ împotriva procesului- verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/02.05.2012 în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA C______ cu sediul în București, sector 6, ______________________. 401A și, pe cale de consecință, a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale aplicate și înlăturând obligația de achitare a tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal menționat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că în ziua de 22.03.2012, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a fi înregistrat cu rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei fiind totodată obligată la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 122,49 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prin raportare la criteriile enunțate, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 22.03.2012, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 02.05.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța de fond a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire în valoare de 122,49 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta – intimată C_____ SA - C______, solicitând

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal de contravenție.

În motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptelor astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 15/2001 și a fost comunicat petentului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat intimata recurentă că din interpretarea prevederilor articolelor rezultă că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 C.proc.civ., art.312 alin.3 C.proc.civ.

Nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi în susținerea recursului.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare ;i nu a fost preyent ]n fa’a instan’ei de recurs.

Analizând actele dosarului tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În fapt, procesul verbal contestat _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012 a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din data de 22.03.2012 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, iar procesul verbal a fost ]ntocmit în data de 02.05.2012).

Legea nr. 144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse art. 9 al. 3 din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art. 13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În drept, în aceste condiții modificările aduse de legea nr. 144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, astfel cum a reținut și instanța de fond. Instanța reține aceasta deoarece această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale (căci termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul de la art. 13 din OG nr. 2/2001).

Așadar în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data de 02.05.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a 2 legi diferite se pune problema aplicării legii în timp.

Cu privire la ceea ce înseamnă încheierea valabilă a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia) este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute). Însă de la această regulă art. 15 al. 2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind și legea contravențională mai favorabilă. Deci legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în cauza de față instanța a făcut aplicarea Legii nr. 144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege). Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr. 144/2012 instanța reține că petentul nu poate fi sancționat pentru încălcarea art. 8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea procesului-verbal contestat.

Față de cele expuse, constatând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind legea contravențională mai favorabilă, tribunalul va respinge recursul formulat de C_____ în contradictoriu cu intimatul – petent C______ D_____ C_______, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/ 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent C______ D_____ C_______, cu domiciliul în mun. București, _________________________. 5, _____________, _____________, sector 4, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C_______ I______ N_____ G_______ P______ A___ D______

GREFIER,

O____ D____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. N.G.09.03/2015

J.F. F_________ R_____ N______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX