DOSAR nr. 10.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 1213

Ședința publică din data de 28.04.2014

Instanța constituită din:

P_________ : ȘTEFUC L______

JUDECATOR : I___ O_____

JUDECĂTOR: L____ C____ M______

GREFIER : A____ I____ A________

Pe rol fiind soluționarea recursului având ca obiect plângere contravențională, formulat de recurentul - petent O______ E____ C_________, cu domiciliul în mun. București, _______________________________. 22 B, ____________, _______________, împotriva Sentinței civile nr. 9824/ 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 10.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu intimatul Inspectoratul Județean de Politie P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul - petent O______ E____ C_________ și intimatul Inspectoratul Județean de Politie P______.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 și conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.

Întrucât procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe în afara celor avute în vedere la soluționarea fondului și nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 9824/ 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 10.XXXXXXXXXXXX, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulata de recurentul - petent O______ E____ C_________ impotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 02.03.2012 incheiat de intimatul Inspectoratul Județean de Politie P______.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 02.03.2012 de IPJ P______ – Biroul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 420 lei ( 280 lei+140 lei) pentru savârșirea contravențiilor prev de art. 100 al.3 lit.d și 108 al.1 lit.A pct.2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 02.03.2012, ora 17.15, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare DD-702-BV, pe ________________________________ Gara de Sud către centru și ajungând la intersecția semaforizată cu __________________ a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, traversând intersecția.Totodată vorbea la telefonul mobil fără a avea dispozitiv de tip „mâini libere”.

Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.

Susținerile petentului, în sensul că în procesul verbal atacat, nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fiind încălcate prevederile art. 16 al.1 din OG nr. 2/2001, nu pot fi reținute de instanță. Astfel, în cuprinsul procesului verbal atacat, fapta este suficient descrisă constând în conducerea de către petent a autoturismului marca Opel cu numărul de înmatriculare DD-702-BV, pe ________________________________ Gara de Sud către centru și ajungând la intersecția semaforizată cu __________________ a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, traversând intersecția.Totodată vorbea la telefonul mobil fără a avea dispozitiv de tip „mâini libere”.

Față de această descriere a faptei, se constată că nu erau necesare alte elemente suplimentare în ceea ce privește împrejurările comiterii faptei contravenționale.

Orice alte elemente pe care petentul le considera utile în justificarea sau aprecierea gravității faptei contravenționale, le putea menționa la rubrica obiecțiuni sau le putea preciza și dovedi în fața instanței de judecată, investită cu soluționarea prezentei plângeri, fără a fi necesar ca aceste elemente să fie menționate în cadrul descrierii faptei contravenționale.

În ceea ce privește mențiunea incompletă privind locul săvârșirii faptei, respectiv ________________________ fi precizată localitatea, instanța reține că din cuprinsul procesului verbal reiese cu certitudine că este vorba de localitatea Ploiești, acest aspect nefiind de natură să atragă anularea procesului verbal, atâta vreme cât identificarea locului săvârșirii contravenției este certă.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, cercetând probele administrate în cauză, instanța consideră că petentul nu a răsturnat prezumția de valabilitate a procesului verbal contestat, nefăcând dovada contrară a celor reținute de către organul constatator.

Instanța, observând că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri (ex propriis sensibus) de către agenții din cadrul intimatei apreciază că actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege) asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea că autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală).

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Iar, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislația contravențională română este calificată,, penală,, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată însă că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate (asociată cu cele de autenticitate și veridicitate), a cărei aplicare nu este interzisă de Curte decât în ipoteza aplicării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că agenții de poliție au constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentului, instanța apreciază că prezumția poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanți ai intimatei, prezumția de legalitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput. Instanța apreciază că sarcina probei revine intimatei exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, precum în cauza A_____ sus amintită.

Recunoscând prezumția de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei (prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții) incumbă petentului.

În aceste condiții, deși petentul a negat comiterea faptei prin prezenta plângere, susținerile acestuia în sensul că nu a circulat pe culoarea roșie a semaforului, nu au fost dovedite cu nici o probă care să ducă la exonerarea petentului de răspunderea contravențională.

Astfel, în ceea ce privește declarația martorului audiat în cauză, Cringasu M____ T____, instanța reține că există neconcordanțe între declarația acestuia și mențiunile petentului din cuprinsul procesului verbal, semnat personal de acesta. Astfel, în timp ce martorul susține că petentul a trecut pe culoarea verde la intersecția cu ________________________ menționează în procesul verbal, încheiat imediat după momentul săvârșirii faptei, că a trecut pe culoarea galbenă, semnând personal procesul verbal.

Totodată, susținerile petentului din cuprinsul plângerii și declarația martorului, în sensul că, ulterior petentului, au mai trecut alte autoturisme pe culoarea verde a semaforului, nu pot pot conduce la exonerarea petentului de răspundere, întrucât această situație nu implică în mod necesar faptul că semaforul nu indica culoarea roșie la momentul circulării de către petent, fiind știut faptul că semaforul electric își poate schimba culoarea într-o secundă.

De altfel, înafara inexactităților sus menționate, instanța apreciază declarația martorului ca fiind subiectivă, pro causa, declarația necoroborându-se cu nici o altă probă administrată în cauză.

Pentru acest motiv, instanța nu apreciază ca dovedit faptul că petentul nu a circulat pe culoarea roșie a semaforului.

În ceea ce privește fapta de a vorbi la telefonul mobil fără a avea dispozitiv de tip „mâini libere”, instanța reține că petentul nu a făcut nici o dovadă care să conducă la exonerarea acestuia de răspunderea contravențională, întrucât, chiar dacă ar fi fost vorba de un telefon inteligent, atâta vreme cât acesta era ținut în mână pentru a vorbi, fapta contravențională era săvârșită, rațiunea dispozitivului de tip „mâini libere”, fiind tocmai aceea de a avea mâinile libere pentru a putea desfășura activitatea de condus în condiții de siguranță.

Prin urmare, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere sancționarea sa de către agentul constatator, se constată că nu a făcut nici o dovadă, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit art.129 al.1 teza finală C.pr.civ.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul - petent O______ E____ C_________, înregistrat pe rolul Tribunalului P______ – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 20.08.2013.

În motivarea recursului, recurentul - petent a invocat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că, deși el a negat comiterea faptei, susținerile că nu ar fi circulat pe culoarea roșie a semaforului nu ar fi fost dovedite cu nici o probă care să ducă la exonerarea de răspunderea contravențională.

Astfel, la data de 02.03.2012 el se deplasa dinspre zona Gara de Sud înspre zona de Nord a municipiului Ploiești, pe ___________________________ intersecția semaforizată cu ________________________ pe culoarea verde a semaforului electric aflat în funcțiune, care devenise intermitent când a trecut prin dreptul acestuia, iar la circa 50 m distanță, la intersecția imediat următoare cu ______________________ continuat deplasarea înainte pe culoarea galbenă a semaforului.

Totodată, a mai arătat că distanța dintre cele două semafoare este de circa 50 m, iar semafoarele din acea zonă sunt sincronizate, astfel încât dacă se menține viteza de circulație, conducătorul autoturismului urmează a trece succesiv pe culoarea verde intermitent, eventual urmată de culoarea galbenă. Astfel, singura situație în care intersecția poate fi trecută la culoarea roșie este aceea când la primul semafor s-ar trece la culoarea galben.

Recurentul - petent a susținut că toate aceste aspecte au fost confirmate și de către martorul C_______ M____ T____, iar instanța în mod greșit a consemnat în cuprinsul sentinței pronunțate că acesta a declarat că recurentul - petent a trecut pe culoarea verde a semaforului la intersecția cu ____________________ nu la cea cu __________________________________ regăsindu-se și în cuprinsul declarației, drept pentru care nu ar exista neconcordanțe între susținerile sale și cele ale martorului.

Recurentul – petent a apreciat și că argumentația instanței de fond referitoare la posibilitatea schimbării culorii semaforului electric într-o secundă este lipsită de logică, de vreme ce atât el, cât și martorul, au susținut că în urma lor au trecut în intersecție și alte mașini, astfel încât, dacă această deplasare se efectua la culoarea roșie a semaforului, în mod cert s-ar fi finalizat cu o tamponare.

De asemenea, a susținut că a adus la cunoștință instanței faptul că mașina de poliție nu se afla în spatele său, neavând vizibilitate în mod direct pentru a aprecia corect culoarea semaforului electric, astfel nefiind fundamentată susținerea instanței conform căreia agenții ar fi constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurentul - petent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 301 – 303 și art. 304. C. pr. civ.

Intimatul Inspectoratul Județean de Politie P______, fiind legal citat, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecata și nu a solicitat administrarea de probe.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul apreciază că, în mod contrar susținerilor recurentului – petent, corect a reținut instanța fondului că procesul verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât nu se impune anularea sa, drept pentru care a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

În primul rând, în ceea ce privește obiectul recursului de față, tribunalul reține că, potrivit art. 129 alin. 6 C. pr. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

În cauza de față, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 02.03.2012, recurentul - petent O______ E____ C_________ a fost sancționat pentru săvârșirea a două contravenții, constând în aceea că nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune și că a vorbit la telefonul mobil fără a avea dispozitiv de tip „mâini libere”, iar prin plângerea contravențională s-a solicitat anularea în totalitate a actului sancționator, prin precizările scrise depuse la instanța de fond contestându-se ambele fapte reținute în sarcina sa.

Cu toate acestea, deși prin sentința instanței de fond a fost respinsă în totalitate plângerea contravențională, cererea de recurs a privit exclusiv soluția referitoare la nerespectarea culorii roșii a semaforului electric, drept pentru care tribunalul va analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate doar cu privire la respectiva contravenție.

În acest sens, art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/ 2002 sancționează nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

Pe de altă parte, art. 52 alin. 2 din H.G. nr. 1391/ 2006 prevede că la semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului; dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.

Totodată, potrivit art. 53 alin. 1, când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecție nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepția situației în care, la apariția semnalului, se află atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiții de siguranță.

Deși inclusiv prin cererea de recurs recurentul - petent O______ E____ C_________ a încercat să susțină că soluția instanței de fond este netemeinică, având în vedere că el ar fi traversat intersecția dintre __________________________. Ghe. L____ la culoarea galbenă a semaforului, iar nu la cea roșie, tribunalul reține că sentința primei instanțe a reținut în mod corect o altă situație de fapt.

Astfel, între apărările recurentului – petent și declarațiile martorului C_______ M____ T____ au existat neconcordanțe de natură a naște dubii justificate cu privire la veridicitatea susținerilor recurentului – petent.

În acest sens, în timp ce prin obiecțiunile consemnate în procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 02.03.2012 recurentul – petent a invocat că ar fi trecut pe culoarea galben, prin plângerea contravențională a susținut că ar fi pătruns în intersecție pe culoarea galben sau verde a semaforului electric, iar în răspunsul la întâmpinare a afirmat că, la momentul pătrunderii sale în intersecție, culoarea semaforului s-a schimbat din verde în galben ( dosar fond, filele 3 – 6, 8, 17 - 18 ).

Totodată, deși nici în actul sancționator și nici în plângerea contravențională recurentul – petent nu a menționat despre existența unui martor ocular, prin răspunsul la întâmpinare a susținut că la momentul constatării contravenției ar fi fost însoțit de martorul C_______ M____ T____, a cărui audiere a propus-o, fiind admisă de instanță.

Nu în ultimul rând, potrivit declarației acestui martor dată în fața instanței de fond, la intersecția dintre __________________________. Ghe. L____, recurentul – petent ar fi trecut la culoarea verde a semaforului ( dosar fond, filele 24 - 25 ).

În aceste condiții, după cum corect a reținut și prima instanță, există contradicții evidente între apărările recurentului – petent și declarația martorului, iar justificarea din cuprinsul cererii de recurs, în sensul că instanța în mod greșit a consemnat în cuprinsul declarației martorului că recurentul - petent a trecut pe culoarea verde a semaforului la intersecția cu ____________________ nu la cea cu ________________________ fi avută în vedere.

Astfel, potrivit art. 198 alin. 1 C. pr. civ., mărturia se va scrie de grefier, după dictarea președintelui sau a judecătorului delegat, și va fi semnată pe fiecare pagină și la sfârșitul ei de judecător, grefier și de martor, după ce acesta a luat cunoștință de cuprins.

Art. 108 alin. 3 prevede că neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.

În cauza de față, martorul C_______ M____ T____ a fost audiat la termenul de judecată din 23.05.2013, în prezența recurentului – petent, semnând declarația după citirea sa și fără a se invoca nulități determinate de o eventuală consemnare eronată a susținerilor martorului înainte de a se pune concluzii în fond la același termen.

În aceste condiții, orice pretinse neregularități constând în modul greșit de redactare a declarației martorului au fost acoperite și nu mai pot fi invocate de recurentul – petent ca motiv de recurs.

Pe de altă parte, lecturând cuprinsul declarației martorului C_______ M____ T____, tribunalul constată că aceasta nu poate da naștere vreunui dubiu cu privire la corespondența dintre cele relatate de martor și cele consemnate, de vreme ce a fost menționat că „…la semaforul de la M____ Viteazul unde se termină ___________________________ la semafor pe culoarea galbenă, după care ajunși la semaforul de la intersecția Ghe. L____ cu bulevardul am trecut pe culoarea verde….. subliniez că petentul a trecut pe culoarea galben la semaforul unde se termină _________________________ intersecția Ghe. L____ era culoarea verde”.

Este evident astfel că martorul a susținut că traversarea intersecției s-ar fi făcut de către recurentul – petent la culoarea verde a semaforului, în mod contrar apărărilor formulate pe parcursul procesului de către contravenient.

Nu în ultimul rând, suspiciuni de natură a aprecia declarația martorului ca fiind subiectivă și a o înlătura, astfel cum a procedat instanța de fond, sunt considerate de către tribunal și invocarea existenței pretinsului martor ocular numai prin răspunsul la întâmpinare și nemenționarea prezenței sale prin obiecțiunile la procesul verbal sau prin chiar plângerea contravențională.

Astfel, dacă în mod real martorul ar fi fost prezent în autovehiculul condus de recurentul – petent la momentul sancționării sale, acestuia din urmă nu îi erau necesare cunoștințe juridice de specialitate pentru a invoca acest aspect încă de atunci, pentru a veni în sprijinul apărărilor sale.

Față de aceste aspecte, raționamentul instanței de fond din cuprinsul considerentelor sentinței atacate nu pare ilogic, astfel cum în mod vexatoriu susține recurentul – petent, care în mod corect a fost sancționat de organele de poliție.

În altă ordine de idei, faptul că în urma autovehiculului condus de recurentul – petent nu ar fi circulat un autovehicul de poliție, este lipsit de relevanță, de vreme ce, din cuprinsul întâmpinării și al raportului agentului constatator, se constată că nu s-a susținut aceasta, ci că polițistul s-ar fi aflat la acel moment pe _____________________________, filele 11 - 12 ). Mai mult, constatarea abaterii putea fi făcută și din altă locație decât din spatele autovehiculului condus de recurentul – petent, inclusiv prin raportare la modalitatea de sincronizare a semafoarelor din intersecție care este în mod evident cunoscută de agenții de poliție.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - petent O______ E____ C_________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______, împotriva Sentinței nr. 9824/ 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 10.XXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de formulat de recurentul - petent O______ E____ C_________, cu domiciliul în mun. București, _______________________________. 22 B, ____________, _______________, împotriva Sentinței civile nr. 9824/ 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 10.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu intimatul Inspectoratul Județean de Politie P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi,28.04.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR

ȘTEFUC LILIANAIANA O_____ L____ C____ M______

GREFIER,

A____ A________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. I. O./ Tehored. I.O./ A.A.

2EX/ 18.01.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXXX – Jud. Ploiești

j.f. – P______ E____ R_____