Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1781/2015

Ședința publică din data de 20 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta _____________, împotriva sentinței civile nr.551/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj ,în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 5 D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015 , consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2015 când, în aceeași compunere,

INSTANȚA

În deliberare asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 551/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta _________________., înmatriculată la ORC T____ sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, cu sediul în Lugoj, _________________, camera 2, județul T____, în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 5 D___, cu sediul în București, ____________________, sector 5, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 30.05.2014, de către intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/30.05.2014, încheiat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, petenta _________________. a fost sancționată contravențional în temeiul art. 11 alin. 1 litera b din OG nr. 28/1999, pentru că nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele vândute, la punctul de lucru situat în Lugoj ________________ camera 2 jud. T____, unitate de alimentație publică pizzerie și bar, rezultând un plus de 980 lei, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 10 litera „b” din OG nr. 28/1999.

În actul sancționator a fost reținut că la data și ora controlului(30.05.2014, orele 15-17) comparând datele înscrise în raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru al petentei cu suma de bani conform monetarului întocmit la data și ora controlului s-a constatat în plus suma de 980 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele înregistrate de societate sau emise de casa de marcat. În dovedirea stării de fapt consemnată în actul sancționator intimata a depus procesul verbal de ridicare numerar, nota explicativă dată de numitul Bustea I____, monetarul efectuat la data de 30.05.2014, bon de marcaj și copia procesului verbal de contravenție.

Petenta nu a contestat această stare de fapt.

Instanța procedând la verificarea legalității procesului – verbal, a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, deci prin urmare actul sancționator este legal întocmit.

În ceea ce privește temeinicia actului sancționator instanța a reținut că petenta _____________ a solicitat să se dispună anularea doar în parte a procesului verbal __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.05.2014, în sensul, anularii măsurii complementare a suspendării activității pe o perioada de 3 luni.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, instanța de fond a considerat că limita până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator și, în speță această cerință este îndeplinită, apreciindu-se totodată că această soluție este în acord cu art. 6 din Convenția pentru drepturile omului din moment ce instanța va verifica din oficiu legalitatea procesului – verbal, în raport de mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută.

Astfel, plecând de la prezumția de temeinicie a procesului–verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, fapta fiind constatată personal de agentul constatator, soluția instanței nu se va baza numai pe aceasta ci și pe probele administrate în cauză.

Pentru a conferi forță probantă procesului-verbal de constatare a contravenției nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției”, în sensul art.6 al. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. O interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând dificilă sancționarea faptelor antisociale din categoria contravențiilor, cu un grad de pericol social mai scăzut decât infracțiunile, dar numeroase.

Procesul-verbal de constatare a contravenției constituie în sine o probă, fiind întocmit de către un funcționar public, iar potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Neata vs România – decizia CEDO Camera a III- a 18.11.2008 ) „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața instanței, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină Convenției.”

În speță petentul nu a probat în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. o stare de fapt contrară celei reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, numitul P___ L________ T_____ administratorul societății _____________, recunoscând situația de fapt care a fost constatată de către inspectorii antifraudă.

Instanța a reținut că potrivit art. 1 din OUG nr. 28/1999, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală și aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizați. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin distribuitor autorizat se înțelege operatorul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2).

De asemenea instanța a reținut că, potrivit art. 10 litera b din O. U.G.nr.28/1999 se prevede: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.5 alin. (2), la termenele stabilite la art.6, cu excepția prevăzută la art.1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.

Instanța a reținut că starea de fapt a fost dovedită de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, și de altfel necontestată de către petentă, cu monetarul întocmit de vânzătorul Bustea I____, bonul de marcaj și de raport X și nota explicativă dată de numitul Bustea I____, iar apărările invocate de petentă nu o pot absolvi de responsabilitate pentru că la ora controlului pentru suma de 980 lei nu era emis bon fiscal.

Instanța a reținut că P___ L________ T_____ administratorul societății _____________, a recunoscut situația de fapt care a fost constatată de către inspectorii antifraudă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.05.2014, încheiat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___.

Instanța, pe baza probelor analizate în cele ce preced, a reținut temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.05.2014, de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”,prevedere legală respectată în speță.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, petenei fiindu-i aplicată o sancțiune la nivelul minim prevăzut de lege.

Cu privire la sancțiunile complementare, aplicate, dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999 si a art. 14 alin. (2) din același act normativ, s-a reținut că acestea se aplica ope legis, aceste sancțiuni nu sunt lăsate la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu.

În ceea ce privește măsura complementară prin care s-a dispus suspendarea pe o perioada de 3 luni a activității societății petente, prevederile art. 14 alin. 2 din OG nr. 28/1999, potrivit cărora „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. o), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica pana in momentul ștergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni.”

Sancțiunea complementară a suspendării activității unității, urmărește de asemenea protejarea ordinii de drept și a interesului social, în acest sens pronunțându-se si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 308/2013, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25.07.2013.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 21 alin.3, art. 16 ,art. 17, art. 31-34 din OG 2/2001, art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 1, art. 10 litera b, art. 11 alin. 1 litera b, art. 14.pct .2 din OUG 28/1999, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta _____________ în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, ca neîntemeiată și a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.05.2014 încheiat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___.

Împotriva Sentinței civile nr. .551/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, a formulat apel apelanta _____________, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 5 D___ prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, anularea procesului verbal de contravenție,în sensul anulării măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.

In primul rând apelanta solicită instanței sa aibă in vedere la soluționarea apelului faptul ca OUG 28/1999 a fost modificata prin OUG xxxxxx.

Instanța trebuie sa aibă in vedere la soluționarea cauzei dispozițiile OUG 28/1999 așa cum a fost modificata.

Reglementarea sancțiunii suspendării activității fiind făcuta de art. 11 alin. 1 pct.7,unde se precizează ca, se dispune suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni situațiile prevăzute. la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată in cadrul termenului de 24 de luni.

In speța, unitatea a fost la prima abatere si deci nu i se aplica si sancțiunea suspendării activității la punctul de lucru.

Pe cale de consecință, trebuie aplicata in cauza de față noua reglementare contravenționala aceasta fiind mai favorabila si diferențiază sancțiunea in funcție de gravitatea faptei.

La data de 21 iulie 2015 s-a depus întâmpinare din parte intimatei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 5 D___ care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului.

Intimata a mai arătat că ținând cont de împrejurările în care a fost constatată fapta, a fost aplicat minimul amenzii și tot prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost aplicată sancțiunea complementară de suspendare a activității punctului de lucru controlat pentru o perioada de 3 luni în temeiul prevederilor art.14 alin. (2) privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora: „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni".

Sancțiunea complementară se aplică automat odată cu sancțiunea principală conform prevederilor OG nr.2/2001 și nu poate fi interpretată sub aspectul caracterului disproporționat.

Cu privire la sancțiunile complementare, aplicate acestuia, intimata solicită a se observa așa cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999 și art. 14 alin. (2) din același act normativ, că acestea se aplică ope legis, aceste sancțiuni nu sunt lăsate la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu.

Prin Decizia nr. 1029/2009 Curtea Constituționala, s-a reținut ca stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care da expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni complementare pentru agenții economici care nu respecta dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agențiilor economici. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniență nu poate fi justificată.

Se mai arată că, prevederile art. 14 din OUG nr. 28/1999 reprezintă norme coercitive, care instituie sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respecta prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economici, consecința încălcării acestor dispoziții legale fiind confiscarea sumelor a căror proveniența nu poate fi justificată, așa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituție.

Curtea a reținut că suspendarea pe o perioada de 3 luni a activității unității care nu a respectat obligațiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsura de natura a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsura prin care statul da expresie tuturor acestor obligații constituționale.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că „măsurile sancționatorii dispuse prin O.U.G nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Sancțiunile complementare au fost aplicate în funcție de natura și gravitatea faptei, potrivit art.5 alin.6 din Ordonanța nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit alin.7 al aceluiași articol «Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională și una sau mai multe sancțiuni complementare.

În fapt, În fapt, la data de 13.08.2014 s-a efectuat un control operativ inopinat la punctul de lucru al _____________ situat în Lugoj ________________ camera 2 jud. T____, unitate de alimentație publică pizzerie și bar. Intimata a arătat că este important faptul că apelanta a înțeles să atace procesul verbal numai în ceea ce privește măsura complementară de suspendare a activității pe o perioada de 3 luni.

Intimata a mai arătat că, cu ocazia controlului inopinat s-a constatat că apelanta nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct populației, încălcându-se astfel dispozițiile OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea intimata a mai susținut și faptul că, la data și ora controlului, în urma comparării raportului intermediar X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru cu suma de bani conform monetarului întocmit la data și ora controlului s-a constatat în plus suma 980 lei care nu a putut fi justificată prin documente înregistrate de societate sau emise de casa de marcat, această sumă făcându-se venit la bugetul de stat.

În ceea ce privește caracterul neconstituțional invocat de către petentă, referitor la dispozițiile art. 14 al 2 din OUG 28/1999, republicată cu modificările ulterioare, intimata a arătat că acest aspect a fost supus controlului de constituționalitate, iar prin Decizia 667 din 10 octombrie 2006 și Decizia 124 din 19 februarie 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, textul de lege criticat astfel, cu acele ocazii, Curtea a observat că dispozițiile art. 14 alin 2 din OUG 28/1999, vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Totodată se mai arată și faptul că, avându-se în vedere specificul activității desfășurate de _____________, se apreciază că este o activitate ce nu se înscrie în excepțiile de la obligativitatea utilizării aparatului de marcat electronic fiscal, prevăzute la art. 2 din OUG 28/1999 rep., în relația cu persoanele fizice, clienți ai societății aceasta nu avea niciun motiv de a nu utiliza casa de marcat fiscală pentru toate sumele încasate.

În conformitate cu prevederile art.10 lit. b din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare, organul de control a procedat la descrierea faptei, în sensul stabilirii existenței în plus a sumei de 980 lei, găsită la punctul de lucru verificat ca provenind din neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate populației, aceasta sumă rezultând din compararea datelor înscrise în raportul "X" de verificare, emis la data și ora controlului de aparatul electronic fiscal, cu suma de bani consemnată în monetarul încheiat la data și ora controlului.

De asemenea se mai arată că, în procesul verbal de contravenție întocmit se menționează și faptul că suma constatată în plus nu a putut fi justificată prin documentele emise, fapta fiind încadrată la art.10 lit. b din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare conform căruia constituie contravenție și neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale.

Se mai susține că, în urma comparării celor două documente s-a constatat, în plus, suma de 980 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special, așa cum prevede OUG nr.28/1999 republicată, cu modificările si completările ulterioare, făcându-se venit la bugetul de stat, în condițiile legii.

De asemenea se arată că, fapta săvârșită de petentă se sancționează conform dispozițiilor art.11 alin (1), lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Urmare a celor constatate, intimata arată că în mod corect a fost întocmit procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/30.05.2014 emis de Direcția Regională Antifraudă Fiscală D___, prin care operatorul economic a fost sancționat în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.(1) lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu suma de 8.000 lei, cuantumul minim prevăzut de lege.

Se mai susține că, prin emiterea OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a urmărit pe de o parte fiscalizarea veniturilor încasate de operatorii economici din livrări sau prestări servicii, în comerțul cu amănuntul realizat către populație, iar pe de altă parte a intervenit prin aplicarea unei masuri de combatere a fenomenului de evaziune fiscală în rândul acestor comercianți, stabilind sancțiuni contravenționale cu scopul de a descuraja asemenea practici.

Analizând modul facil în care operatorii economici pot acționa în cazurile de abatere de la prevederile legale și tocmai pentru a evita repetitivitatea faptei prezentate, s-a luat măsura sancționării contravenționale cu aplicarea amenzii și nu a avertismentului.

Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal; astfel se constată că plângerea nu este întemeiată, sancțiunile amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator petentului fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor.

În drept sunt invocate prevederile art. 471, alin.5 Cod de Procedură Civilă, art. 411 alin.1, pct. 2 Cod de Procedură Civilă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, a dispozițiilor art. 476-482 C.proc.civ., cu privire la apelul declarat, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/30.05.2014, încheiat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 5 D___, petenta apelantă _________________. a fost sancționată contravențional în temeiul art. 11 alin. 1 litera b din OG nr. 28/1999, reținându-se în sarcina sa faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele vândute la punctul de lucru situat în Lugoj ________________ camera 2 jud. T____, unitate de alimentație publică pizzerie și bar, rezultând un plus de 980 lei, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 10 litera „b” din OG nr. 28/1999.

În actul sancționator a fost reținut că la data și ora controlului(30.05.2014, orele 15-17) comparând datele înscrise în raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru al petentei cu suma de bani conform monetarului întocmit la data și ora controlului s-a constatat în plus suma de 980 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele înregistrate de societate sau emise de casa de marcat.

Apelanta petentă nu a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa.

Prin modificările aduse OUG 28/1999, ulterior pronunțării sentinței apelante, art. 10 lit. b a fost abrogat, contravenția regăsindu-se în prezent în cuprinsul art. 10 lit.c și sancționată de art. 11 lit. e pct. iii : „ (1) Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:

e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d):

(iii) cu amendă în cuantum de 12.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului”.

În prezent, prin OUG 28/1999 se prevede măsura suspendării activității prin art. 11 alin. 1 lit. e pct. (vii), în umătoarele condiții:”

(vii) suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni”.

Cum societatea apelantă se află la prima sancțiune aplicată, tribunalul constată că nu sunt întrunite condițiile textului legal redat mai sus, neimpunându-se luarea măsurii suspendării activității.

Potrivit prevederilor art 12 alin 2 din OG nr 2/2001 :”Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. (…) ”. Este de principiu ca in materie penala momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudenta CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile si in domenii care, in dreptul intern se circumscriu dreptului contraventional. In aceste conditii, vazand si argumentele expuse de Curtea Constitutionala in cuprinsul Deciziei nr 228/2007, tribunalul considera ca legea mai favorabila se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii contraventiei si momentul executarii integrale a sanctiunii.

Față de cele reținute, având în vedere dispozițiile art. 480 alin.2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat, și, întrucât apelanta petentă a solicitat prin intermediul plângerii contravenționale formulate anularea în parte a procesului-verbal de contravenție , în sensul anulării măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, va schimba în tot sentința apelată, va admite plângerea contravențională, va dispune anularea în parte a procesului verbal de contravenție __________ NR. xxxxxxx din data de 30.05.2014, în sensul anulării măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de către apelanta _____________, cu sediul în LUGOJ, UNIRII, nr. 4, ___________________ T____, împotriva sentinței civile nr.551/2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj ,în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 5 D___, cu sediul în sector 5, București, APOLODOR, nr. 17.

Schimbă în tot sentința apelată, admite plângerea contravențională, dispune anularea în parte a procesului verbal de contravenție __________ NR. xxxxxxx din data de 30.05.2014, în sensul anulării măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 Octombrie 2015.

Președinte, I____ I______		Judecător, I___ B_______
	Grefier, I______ C__________

REDACTAT : I.I.

TEHNOREDACTAT C.I. 4 ex.

Primă instanță : Judecătoria Lugoj / Judecător E____ C_____ P_____