Document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 789/A/2015

Ședința publică de la 22 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ C______

Judecător A______ C______ P__ - Președinte Secție

Grefier E____ B______

Pe rol judecarea apelului formulat de I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 377/2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX,în contradictoriu cu petenta intimată C__ C______ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ISCTR xxxxxxx

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima, apoi la a doua strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată că este competent să soluționeze apelul de față.

Tribunalul constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față ;

Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 02.03.2015 petenta C__ C______ SRL în contradictoriu cu I____________ de S___ pentru Controlul in Trafic Rutier - ISCTR, a solicitat în principal: anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx din data 05.02.2015 si a efectelor acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment având în vedere lipsa pericolului social al contravenției potriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției.

În motivarea plângerii se arată că în fapt prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxx din data de 05.02.2015, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.57 si sancționată de art.7 alin.l din HG 69/2012, cu modificări.

Petenta apreciază procesul-verbal de contravenție ca fiind netemeinic si nelegal pentru următoarele considerente: Agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin.l din O.G. nr.15/2002 și l-a comunicat prin poștă, deși conducătorul auto se afla în cabina autovehiculului având posibilitatea după prezentarea procesului-verbal spre semnare pentru a putea aduce observații acestuia.

Referitor la descrierea faptelor reținute se poate observa că agentul constatator se mulțumește a descrie superficial situația reținută, stabilind fără o aprofundare temeinică existența unor deficiente, ori fiind vorba de un proces verbal de constatare și sancționare art.16 alin.l prevede necesitatea "arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite".

Se impune anularea procesului-verbal prin care s-a aplicat sancțiunea sus-menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că petenta le-ar fi săvârșit si nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Potrivit jurisprudenței dominante în materie; „în cazul, în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și in cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistența, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției", în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel.

Agentul constatator trebuia să facă în cuprinsul procesului verbal de contravenție, mențiuni și cu privire la persoana care reprezintă persoana juridică și datele de identificare a acestei persoane, precum și atributele exacte de identificare a persoanei juridice respectiv și starea de fapt reală din momentul reținerii contravenției. In lipsa unor precizări esențiale și în lipsa unor alte probe din care se reiasă o concluzie privind gravitatea faptei, petenta apreciază că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, in sensul ca se va considera ca fapta (ipoteza se referă la situația în care existența faptei este stabilită) este de o gravitate minimă, aplicându-se, de la caz la caz, sancțiunea avertismentului sau, cel mult, cea minimă prevăzuta de lege, ori în acest caz aplicarea avertismentului. Actul constatator atacat prin prezentul script a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale.

Pe fond, CEDO a considerat ca sistemul procedural român în materie contravențională, având la baza principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară contravenientul în speță să probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție. Curtea a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumției lipsită de rezonabilitate.

Faptul că agentul a constatat contravenția într-o anumită manieră nu justifică obligația lui de a-i acorda posibilitatea, pe deoparte de a semna procesul verbal, iar pe de alta parte de a formula obiecțiuni, pe care în mod clar le avea de făcut, dar pe care nu a putut să le formuleze întrucât nu a fost lăsata. Astfel, actul de constatare si sancționare a contravențiilor a fost încheiat abuziv, persoana sancționată nu are posibilitatea producerii nici unei probe contrare prevăzute de lege în legătură cu acuzația sa.

De asemenea consideră că s-au încălcat prevederile art. 19 din același act normativ. Procesul verbal a fost semnat doar de agentul constatator, starea de fapt nefiind confirmată de un martor, având în vedere ca în calitate de contravenient nu a recunoscut fapta. Astfel petenta consideră că a fost vătămată în dreptul său de a-și proba nevinovăția prin prezența unui martor cu indicarea datelor personale și a domiciliului acestuia.

Pe fondul cauzei se arată că la data de 04.02.2015 autovehiculul societății petente a fost oprit în trafic, în vederea efectuării unui control. În momentul efectuării controlului petenta deținea la bordul autovehiculului scrisoarea de transport aferenta avizului de însoțire a mărfii, certificatul de licență comunitar, cât și diagramele tahograf până în acel moment respectând legislația în domeniu. La data efectuării controlului, șoferul societății dl. O_____ V_____ a prezentat conform solicitării agentului constatator mapa cu toate documentele solicitate la verificare. După ce documentele au fost verificate de către agentul constatator s-a constatat ca lipsește contractul de închiriere pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

La data de 03.02.2015 autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX împreună cu semiremorca XXXXXXXXX a încărcat de la Luduș pentru a duce marfa la o societate în localitatea Mintia, jud. Hunedoara. În dreptul localității T____ autovehiculul XXXXXXXXX s-a defectat și a trebuit să ducă semiremorca la descărcat cu autovehiculul având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ca să nu fie penalizată de către client pentru întârziere și a nu strica colaborarea. Din graba cu care s-a plecat, șoferul a uitat să ia contractul de închiriere cu el pentru semiremorca XXXXXXXXX.

In alta ordine de idei, faptul că în momentul în care petenta a fost depistată în trafic circulând fără a deține contractul de închiriere pentru semiremorcă s-a datorat unei erori si nu intenției de a încălca dispozițiile legale.

Petenta mai arată că și-a achitat întotdeauna obligațiile legale, mai ales în ceea ce privește asigurarea la bordul autovehiculului a tuturor documentelor necesare pentru efectuarea transportului rutier.

Cu toate ca agentul constatator avea posibilitatea a sancționa cu avertisment petenta, având în vedere că aceasta nu a mai fost sancționată anterior pentru astfel de contravenții, acesta a considerat oportun a stabili în sarcina petentei amendă contravențională.

Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), petenta consideră că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

In subsidiar, în măsura în care, din probele ce se vor administra în prezentul dosar va reieși fără dubii o altă stare de fapt decât cea indicată de către de petentă, solicită a se dispune transformarea sancțiunii aplicate in cea a avertismentului, dată fiind lipsa de pericol social al faptei contravenționale, întemeindu-și cererea subsidiară pe art. 5 6 si 7 din OG Nr. 2/2001.

În drept petenta a invocat prevederile OG 2/2001 modificata, HG. 69/2012 cu modificările si completările ulterioare.

În probațiune petenta a depus proces verbal ___________ nr. xxxxxxx din data de 05.02.2015 împuternicire avocațiala taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei,contractul de închiriere CMR, aviz de expediție.

Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar (f. 17) intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRAFIC RUTIER – ISCTR a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, menținerea Procesului Verbal contestat ca fiind temeinic și legal cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.

În motivare se arată că petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a deține la bordul vehiculului, în momentul controlului, a contractului de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.

În conformitate cu prevederile art. 134 lit. t) pct.iii din OMTI 980/2011 cu Modificările ulterioare, operatorul de transport are următoarele obligații: lit. t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contre post a următoarelor documente, după caz:

(iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;"

În trafic, în momentul constatării contravenției, nu se afla nici un reprezentant legal al petentei, ca atare în cuprinsul procesului verbal de contravenție, la rubrica "semnătura contravenient", agentul constatator menționează ca acesta "nu este de față".

Mențiunile prevăzute în art. 16, alin.7 din O.G. 2/2001 se fac de către contravenient sau

de către reprezentantul legal al acestuia și nu de către prepusul petentei, calitate în care se afla conducătorul auto.

Art. 19 (3) din O.G.2/2001 prevede că "în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod." In cazul de față motivele sunt prezentate în procesul verbal de contravenție la pct. l0 litb).

Chiar dacă petenta a prezentat documente justificative în fața instanței la momentul controlului acestea nu au putut fi prezentate. De esența contravenției fiind "neprezentarea în trafic a...".

În probațiune intimata a depus Nota nr. xxxxxxx/04.02.2015 întocmita cu ocazia
controlului în trafic, semnată de către șoferii petentei fără obiecțiuni.

Acest act a fost semnat de către conducătorul auto, ceea ce dovedește că acesta se află în acel moment la locul săvârșirii contravenției,și a luat la cunoștință despre constatarea contravenției. Semnătura conducătorului auto pe nota la care s-a făcut referire mai sus dovedește că cele consemnate în acest act, sunt reale. Motivele menționate de către petentă în plângere nu constituie cazuri de nulitate e procesului verbal și nici cazuri exoneratoare de răspundere contravențională.

Se mai arată că aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat pentru momentul reținerii faptei contravenționale în sensul că la bordul vehiculului nu se afla contractul de închiriere.

În cadrul unui control în trafic operatorul de transport prin prepusul sau, conducătorul auto,este obligat să pună la dispoziția organului de control,sub sancțiunea amenzii,toate documentele, care atestă dreptul, modul de desfășurare a activității de transport marfă și dovada existenței legale a operatorului de transport, precum și actele de identitate ale reprezentantului său (prepusului), ori la momentul și locul controlului, conducătorul auto nu e îndeplinit aceasta obligativitate.

De asemenea, se mai arată că agentul constatator a sancționat lipsa documentului la bordul vehiculului, respectiv contractului de închiriere, care-i conferea dreptul de a efectua acest tip de transport, document care trebuia să se afle la bordul vehiculului, depunerea ulterioară a acesteia la dosarul cauzei nefiind în măsura să o exonereze de răspundere pe petenta, deoarece la momentul controlului trebuia petenta să demonstreze legalitatea transportului, pentru că fapta săvârșită de petenta reprezintă o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului.

Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizată în mod clar de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012.

Argumentul petentei că în realitate fapta săvârșită nu prezintă un pericol social
deosebit, intimatul consideră că nu poate fi primit. In acest sens, apreciază că este de reținut că, chiar fără încălcarea altor prevederi privind regimul transporturilor, legea stabilește ca fiind contravenție si sancționează fapta reținută în sarcina petentei.

In acest caz nu se lasă loc interpretării și alegerii între sancțiunea amenzii și cea e avertismentului deoarece în orice caz s-ar putea reține că simpla omisiune a respectării normelor legale în sensul de a asigura existența la bordul vehiculului a actelor necesare efectuării transportului nu are pericol social,și în toate cazurile ar fi întemeiată schimbarea amenzii cu sancțiunea avertismentului, raționament de neacceptat, deoarece ar conduce la negarea si ocolirea voinței legiuitorului care a apreciat și a stabilit că această contravenție are un pericol social pentru care se impune aplicarea amenzii. Mai mult, cuantumul foarte ridicat al amenzii reflectă hotărârea legiuitorului de a sancționa foarte dur pe cei care încalcă normele legale, astfel pericolul social se consideră a fi proporțional cu cuantumul sancțiunii contravenționale.

Pe de altă parte, cu privire la pericolul social prezentat de fapta reținută în sarcina
petentei, se fac următoarele precizări: Fapta a fost încadrată la art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012, care prevede că: "Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:" Ca urmare, însăși legiuitorul prevede că fapta reținută în sarcina petentei este gravă.

De altfel, faptul că legiuitorul prin însăși actul normativ stabilește gravitatea faptei, ne duce la concluzia că prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001 nu sunt aplicabile în speță, și asta cu atât mai mult cu cât art.7 alin.2 din OG 2/2001 prevede că"avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă" - ceea ce nu este cazul in speța de fata.

În concluzie intimata apreciază că petenta nu face dovada contrară a celor reținute în procesul verbal, motiv pentru care solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic si legal întocmit.

In drept intimatul a invocat OMTI nr. 980/2011 cu modificările ulterioare, OG 27/2011 cu modificările ulterioare, HG 69/2012, O.G. 2/2001, art. 223 (N)C.Pr.Civ.

Prin sentința civilă nr. 377/2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX Admite în parte plângerea formulată de petenta C__ C______ SRL împotriva împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05.02.2015 de intimatul MINISTERUL TRANSPORTURILOR - I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER – ISCTR și, în consecință, a fost înlocuită sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal sus menționat cu sancțiunea avertismentului, pentru următoarele motive:

În fapt, prin procesul verbal ___________ nr. xxxxxxx/05.02.2015 (fila 8), întocmit de I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, s-a constatat că în data de 04.02.2015, în jurul orei 11:20, numitul O_____ V_____ a condus autotractorul XXXXXXXXX având semiremorca XXXXXXXXX, utilizat de societatea petentă, în localitatea Lancrăm, fără a putea prezenta agentului constatator contractele de închiriere pentru semiremorcă - întrucât acestea nu sunt proprietatea societății transportatoare.

S-a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57 din HG 69/2012, fiind sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, în baza art. 7 alin 1 din HG nr. 69/2012.

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petentă, instanța subliniază că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrare normelor juridice prevăzute pentru validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind în aceste cazuri prezumată.

Cu referire la faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către un martor, instanța reține că potrivit art. 19 din OG 2/2001 „Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puțin un martor.(…) În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.”

Față de cele reținute, instanța apreciază că martorul asistent confirmă doar împrejurările în care a fost întocmit procesul verbal de contravenție, respectiv daca a fost întocmit în lipsa petentului sau dacă petentul, deși prezent, a refuzat să semneze. Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, de față fiind doar un prepus al acesteia. Agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului verbal motivul pentru care nu a putut fi identificat un martor, astfel că obligația prevăzută de art. 19 din OG 2/2001 a fost îndeplinită.

Pe fondul cauzei, instanța apreciază că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității, ținând seama că atât petenta a arătat că șoferul autovehiculului nu a putut prezenta agentului constatator contractul de închiriere pentru semiremorcă. În mod temeinic, agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție mențiunea „fără să existe la bordul autotractorului contractele de închiriere în original sau copie”, ținând seama de faptul că singura posibilitatea de a verifica existența documentelor la bordul autovehiculului era prin aportul conducătorului auto, iar acestea nu i le-a prezentat.

Cu toate acestea, în conformitate cu dispozițiile art. 134 lit. t). punctul (iii) din OMTI nr. 980/2011 „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:(...)t) să pună la dispoziția conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost, următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic: (...) iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia conforma cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;"

Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile H.G. nr. 69/2012 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

Instanța reține că petenta a dovedit existența contractului de închiriere nr.xxxxx/ 04.09.2014 încheiat între P___ D____ I___ în calitate de proprietar și __________________, în calitate de locatar, cu privire la semiremorca, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, contract încheiat în mod valabil și valabil până la 22.08.2017 (fila 11).

Astfel, ținând seama că pentru obținerea copiei conforme a licenței de transport, operatorul de transport rutier trebuie să prezinte un dosar care să cuprindă inclusiv contractele de închiriere/comodat în cazul în care vehiculul este deținut cu orice alt titlu decât cel proprietate, văzând faptul că petenta avea la momentul controlului licență de transport valabilă, instanța apreciază că, în aceste condiții, gradul de pericol social al faptei săvârșite este minim.

Ținând seama de cele expuse, de faptul că prepusul petentei a prezentat toate celelalte acte solicitate în timpul controlului, de faptul că petenta nu a urmărit eludarea legii prin circularea pe drumurile publice fără licență de transport sau fără contracte de închiriere/comodat valabile și de toate celelalte împrejurări ale săvârșirii faptei reținute mai sus, instanța apreciază că aplicarea unui amenzi în cuantum de 4000 lei este disproporțională față de gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În concluzie, va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului, apreciind ca aceasta îndeplinește condiția de proporționalitate prevăzută de art. 21 alin 3 din OG 2/2001.

Având în vedere că plângerea formulată de către petentă urmează a fi admisă în parte, cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” instanța urmează să ia act de faptul că nici petenta și nici intimata nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R. care a solicitat modificarea sentinței in sensul respingerii plângerii formulata de contravenienta, ca netemeinica si nelegala, cu menținerea sancțiunii pecuniare, conform prevederilor art.479 (1) (N)C.Pr.Civ. pentru următoarele motive:

l.In conformitate cu prevederile art. 134 lit.t) pct.iii) din OMTI 980/2011 cu modificările ulterioare, oparatorul de transport are următoarele obligații: “Lit.t) sa asigure existenta la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz: (iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere; ”

Aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat pentru momentul reținerii faptei contravenționale in sensul ca la bordul vehiculului nu se afla contractul de inchiriere.

În cadrul unui control în trafic operatorul de transport prin prepusul sau, conducătorul auto, este obligat să pună la dispoziția organului de control, sub sancțiunea amenzii, toate documentele care atesta dreptul, modul de desfășurare a activității de transport marfa și dovada existentei legale a operatorului de transport, precum și actele de identitate ale reprezentantului său (prepusului), ori la momentul și locul controlului, conducătorul auto nu a îndeplinit aceasta obligativitate.

De asemenea, face precizarea că agentul constatator a sancționat lipsa documentului la bordul vehiculului, respectiv contractului de inchiriere, care-i conferea dreptul de a efectua acest tip de transport, document care trebuia sa se afle la bordul vehiculului, depunerea ulterioară a acesteia la dosarul cauzei nefiind în măsura să o exonereze de răspundere pe petenta, deoarece la momentul controlului trebuia petenta să demonstreze legalitatea transportului, pentru ca fapta săvârșită de petenta reprezintă o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului.

Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012.

Argumentul instanței de fond ca in realitate fapta savctrsita nu prezintă un pericol social deosebit, consideram ca nu poate fi primit. In acest sens, este de retinut ca, chiar fara incalcarea altor prevederi privind regimul transporturilor, legea stabilește ca fiind contravenție si sancționează fapta reținuta in sarcina petentei.

In acest caz nu se lasă loc interpretării si alegerii intre sancțiunea amenzii si cea a avertismentului deoarece in orice caz s-ar putea retine ca simpla omisiune a respectării normelor legale in sensul de a asigura existenta la bordul vehiculului a actelor necesare efectuării transportului nu are pericol social, si in toate cazurile ar fi intemeiata schimbarea amenzii cu sancțiunea avertismentului, raționament de neacceptat, deoarece ar conduce la negarea si ocolirea voinței legiuitorului care a apreciat si a stabilit ca aceasta contravenție are un pericol social pentru care se impune aplicarea amenzii. Mai mult, cuantumul foarte ridicat al amenzii reflecta hotararea legiuitorului de a sancționa foarte dur pe cei care incalca normele legale, astfel pericolul social se considera a fi proporțional cu cuantumul sancțiunii contravenționale.

Faptul ca, contractul de inchiriere se afla ________________ altei instituții nu are relevanta in speța. La stabilirea sancțiunii nu s-a luat in calcul posibila inexistenta a acestui contract ci lipsa lui de la bordul vehiculului. Acesta (contractul de inchiriere) trebuia sa se afle la bordul vehiculului, in momentul controlului. Faptul ca legiuitorul a stabilit un cuantum atat de ridicat al sancțiunii ne dovedește ca s-a considerat lipsa acestui act de la bordul vehiculului ca avand un pericol social pe măsură.

Pe de alta parte, cu privire la pericolul social prezentat de fapta reținuta in sarcina petentei, facem următoarele precizări: Fapta a fost incadrata la art.4 pct.57.3 din HG 69/2012, care prevede ca: “Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: ” Ca urmare, insusi legiuitorul prevede ca fapta reținuta in sarcina petentei este grava.

De altfel, faptul ca legiuitorul prin insasi actul normativ stabilește gravitatea faptei, ne duce la concluzia ca prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001 nu sunt aplicabile in speța. Si asta cu atat mai mult cu cat art.7 alin.2 din OG 2/2001 prevede ca “avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa” - ceea ce nu este cazul in speța de fata. In concluzie apreciază ca petenta nu face dovada contrara a celor reținute in procesul verbal, motiv pentru care Va rugam sa respingeți plângerea si sa mențineți in vigoare procesul verbal de contravenție ca temeinic si legal intocmit.

In drept: OG 27/2011, OMTI nr. 980/2011, HG 69/2012, Reg.CE 1071/2009, O.G. 2/2001, art. 223 (N) C.Pr.Civ.

Intimata C__ C______ SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea căii de atac pentru următoarele considerente:

Consideră ca instanța de fond analizand toate datele existente in dosarul cauzei in mod legal si just a apreciat aplicarea legii admisand in parte procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției. Apreciază ca în mod corect a reindividualizat instanța de judecata sancțiunea aplicata de către agentul constatator apreciind, asa cum dealtfel se si impunea in acest caz, ca măsură avertismentului este suficienta pentru scopul urmărit de către legiutor.

Deasemenea este de observat ca prin sancțiunea aplicata de agentul constatator nu a realizat o proportionalitate intre contravenție si sancțiune, finalitatea dorita fiind in mod categoric sancționarea pecuniara a subscrisei. In schimb, daca am accepta criticile apelante: ne-am afla in situația in care fiecare contravenient ar trebui sancționat cu amenda si astfel sancțiunea avertismentului si-ar pierde treptat din eficienta si funcționalitate. De remarcat ca leguitorul nu stabilește ca sancțiunea avertismentului se aplica doar la anumite tipuri de contravenții, ci, dimpotrivă de avertisment poate beneficia fiecare contravenient indiferent de contravenția savarsita. Un alt aspect de o importanta aparte este generat de insasi faptul ca, contravenția savarita nu a dus o atingere deosebita valorilor ocrotite de lege, mai ales ca insasi agentul constatator nu a indicat in procesul verbal ce l-am atacat care sunt valorile lezate, gradul de lezare al acestora tocmai pentru a putea sa stabilim daca se impune in acest caz sancționarea subscrisei cu amenda contravenționala. Lipsa unor astfel de precizări ne indreptateste sa consideram ca, in mod rezonabil fapta contravenționala nu a fost de o periculozitate deosebita incat sa se impună sancționarea cu amenda. Practic, periculozitatea contravenției este una extrem de redus, periculozitate care rezulta in primul rând din natura contravenției si in al doilea rând din modul de savarsire. Apreciem ca stabilirea avertismentului in sarcina noastra este suficient prin raportare la contravenția care mi-a fost imputata ca as fi savarsit-o.

Cu toate ca, chiar agentul constatator avea posibilitatea sa dispună sancționarea cu avertisment, vazand ca subscrisa nu am mai fost sanctionata anterior, acesta a considerat oportun a dispune amendarea mea.

Criticile pe care apelanta le aduce sentinței sunt nefondate, subscrisa apreciind ca instanța de fond in mod corect a dispus inlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Instanța apreciaza ca aplicarea unei sancțiuni cu avertisment este de natura sa-i atraga atentia ca pe viitor sa se abtina de la savarsirea unor asemenea fapte si ținând cont si de solicitarea cuprinsa in plângerea formulata de petenta cu privire la aplicarea unei astfel de sancțiuni. De asemenea, prin prisma criteriului scopului si al gravitații sancțiunii aplicate, trebuie analizata finalitatea sancțiunii aplicate, daca sancțiunea are caracter punitiv (aflictiv) sau preventiv.

Totuși, in ceea ce privește individualizarea, in raport cu dispozițiile art.21 alin.3, din OG nr. 2/2001, instanța retine ca sancțiunea contravenționala aplicata este disproporționata in raport cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tanand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savasire a acesteia. Chiar si textul legal - art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu “gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal”. Astfel, avand in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative in urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

In drept: art. 115-118 Cod proced civ.

Examinând apelul formulat de I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 377/2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul verbal ___________ nr. xxxxxxx/05.02.2015 (fila 8 dosar fond), întocmit de I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, s-a constatat că în data de 04.02.2015, în jurul orei 11:20, numitul O_____ V_____ a condus autotractorul XXXXXXXXX având semiremorca XXXXXXXXX, utilizat de petenta intimată C__ C______ SRL, în localitatea Lancrăm, fără a putea prezenta agentului constatator contractele de închiriere pentru semiremorcă - întrucât acestea nu sunt proprietatea societății transportatoare.

S-a reținut că societatea a săvârșit contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57 din HG 69/2012, fiind sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, în baza art. 7 alin 1 din HG nr. 69/2012.

Potrivit art. 4 pct. 57 din HG 69/2012 Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.3. contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;

Mai departe, art. 7 alin. 1 din HG 69/2012 (1) Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.

Tribunalul constată, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție corespunde realității, ținând seama că chiar și societatea în cauză a arătat că șoferul autovehiculului nu a putut prezenta agentului constatator contractul de închiriere pentru semiremorcă.

Pe de altă parte, în cauză s-a dovedit existența contractului de închiriere nr.xxxxx/ 04.09.2014 încheiat între P___ D____ I___ în calitate de proprietar și __________________, în calitate de locatar, cu privire la semiremorca, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, contract încheiat în mod valabil și valabil până la 22.08.2017 (fila 11 dosar fond).

Totodată, nu există dubii cu privire la existența anterioară controlului a acestui contract de închiriere tocmai datorită faptului că societatea deținea licență de transport valabilă – aspect care nu a fost contestat de către apelant.

În continuare, Tribunalul va analiza dacă în situația de față se impunea aplicarea sancțiunii avertismentului.

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Mai departe, art. 7 alin. 1, 2 din același act normativ, stipulează că: avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. (2) Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.

Totodată, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

În condițiile în care, societatea avea încheiat anterior controlului contractul de închiriere incriminat – în lipsa acestuia neputându-se elibera licența de transport, nu s-au constatat alte încălcări ale normelor ce reglementează transportul de mărfuri, datele dosarului indicând că este vorba doar de o neglijență și nu de o intenție în comiterea vreunei fraude de orice natură, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 377/2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR împotriva sentinței civile nr. 377/2015 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.

Președinte, D_____ C______		Judecător, A______ C______ P__ - Președinte Secție
	Grefier, E____ B______

Red/tehnored.PAC/ 4 ex/5 Noiembrie 2015

Judecător de primă instanță: L____ R___