ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1671/A/2015DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 16 noiembrie 2015

PREȘEDINTE I_____ M_____ -judecător

M____ L____ M_____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către Inspectoratul de Poliție al Județului H________ împotriva sentinței civile nr. 1929 din 03 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, județul H________.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În baza art. 131 Cod proc. Civilă, instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.

Raportat la actele și lucrările dosarului, nemaifiind probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1929 din 03 iulie 2015, Judecătoria D___ a admis plângerea formulată de petentul K____ J_____ I___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 29.10.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________ și în consecință, a dispus anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.10.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 540 lei aplicată prin procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.10.2014.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/29.10.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 540 lei de către intimată, în cuprinsul procesului verbal consemnându-se că din declarația dată reiese faptul că susnumitul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar la ________________________ de la McDonald’s nu a respectat indicatorul de restricție de înălțime, lovind cu colțul superior stânga acoperișul restaurantului McDonald’s (fila 7).

Prin procesul verbal, s-a reținut că situația de fapt întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 173 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.101 alin.1 pct.13 din OUG nr. 195/2002.

Examinând cu precădere procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/29.10.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal anterior menționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

În acest sens instanța a reținut faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției CP nr. xxxxxxx/29.10.2014 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 7).

Este real că în conformitate cu prevederile art.16 alin.7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7 din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel.

Ori petentul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.

Față de cele mai sus, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr.2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia și în consecință, instanța își va circumscrie analiza temeiniciei acestuia, sens în care a reținut următoarele:

În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de contravenție încheiat ca urmare a unor constatări personale a agenților constatatori din perspectiva jurisprudenței CEDO statuată în interpretarea art. 6 din Convenție, instanța a reținut că forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit aceleiași orientări jurisprudențiale a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Conform art. 173 lit.a din din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, este interzisă circulația autovehiculelor cu mase și/sau gabarite depășite:

a) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoare de interzicere, restricție sau limitare a accesului acestora, dacă vehiculul sau ansamblul de vehicule atinge ori depășește lățimea, înălțimea, lungimea sau masele pe axe ori masa totala maxima admisa.

În lumina celor evocate, instanța a reținut că petentul contestă situația descrisă în procesul verbal, învederând instanței că a fost sancționat contravențional doar pe baza declarațiilor date, fără ca agentul constatator să cerceteze circumstanțele în care s-a produs fapta.

Din raportul întocmit de agentul constatator B____ C______, la data 11.12.2014 (f.19) a rezultat că în data de 29.10.2014, agentul constatator s-a deplasat la sediul Poliției mun. D___, în urma sesizării OS al Poliției mun.D___, unde l-a identificat pe petent, care i-a declarat verbal și apoi scris faptul că în data de 28.10.2014, în jurul orei 11:30, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona McDrive a McDonald’s din mun.D___, nu a respectat semnul limita de înălțime, atingând cu colțul mașinii clădirea McDonald’s, avariind-o. În consecință, a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/29.10.2014, prin care petentul a fost sancționat în temeiul art.173/a din ROUG nr.195/2002.

Astfel, instanța a constatat că petentul a fost sancționat pe baza declarației date de acesta în fața agentului constatator, agentul constatator nedeplasându-se la locul producerii accidentului pentru a stabili dinamica producerii evenimentului rutier, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și rezultat.

Deși petentul a declarat în fața organelor de poliție că în parcarea McDonald’s a vrut să intre pe linia McDrive și nu a observat semnul ce limita înălțimea admisă (f.18), agentul constatator avea obligația de a verifica dacă există un asemenea indicator și dacă acesta este un indicator de circulație rutieră, în sensul stabilit de art.30 din OUG nr.195/2002.

Potrivit art.5 alin.1 din OUG nr.195/2002, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.

Așa cum reiese din adresa nr.xxxxx/29.04.2015, emisă de Consiliul local al municipiului D___, în calitate de administrator al drumului public, în localitatea D___, pe ___________________________ zona McDonald’s nu există indicator limitator de înălțime (f.36).

Concluzionând, instanța a apreciat că procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 29.10.2014, nu este susținut probator, din ansamblul probelor administrate rezultând că petentul nu a încălcat prevederile art.173 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, fapta reținută în sarcina petentului de către agentul constatator al intimatei nefiind conformă cu cele relevate de materialul probator administrat în cauză.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că petentul, prin probele administrate în cauză a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.10.2014 și prin urmare în temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța admițând plângerea formulată de petent, a anulat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.10.2014 și a exonerat petentul de plata amenzii de în cuantum de 540 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat Inspectoratul de Poliție al Județului H________, solicitând admiterea acestuia și respingerea plângerii formulate în cauză.

În motivarea apelului s-a arătat că în plângere petentul a recunoscut că în zonă exista semn de restricție privind înălțimea, însă l-a văzut prea târziu , iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat conform declarației persoanei sancționate și nu în baza constatărilor agentului , deoarece în condițiile în care fapta este recunoscută, agentul constatator nu are obligația de a se prezenta la fața locului .

A mai susținut că adresa nr. xxxxx din 29 aprilie 2015, emisă de Consiliul Local al mun. D___, în calitate de administrator al drumului public, se referă la porțiunea de drum Calea Zarandului care este vecină cu restaurantul Mc Donald”s , or fapta s-a petrecut în incinta terenului pe care este amplasat restaurantul și care se află în administrarea acestuia , prin urmare amplasarea, montarea și întreținerea semnelor de circulație în parcare și pe _____________________ sarcina Mc Donald s și nu a Consiliului Local .

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și respingerea plângerii contravenționale.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :

Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite.

Prima instanță a făcut corect raportarea dispozițiilor art. 5 alin 1 din OUG nr 195/2002, la probatoriul administrat în cauză, respectiv la adresa nr.xxxxx/29.04.2015, emisă de Consiliul local al municipiului D___, în calitate de administrator al drumului public, în localitatea D___, pe ____________________________ care rezultă că în zona McDonald’s nu există indicator limitator de înălțime (f.36).

De asemenea, nu este întemeiată critica apelantei privitoare la aspectul că petentul ar fi recunoscut săvârșirea faptei, deoarece acesta, deși recunoaște accidentul a avut loc în parcarea restaurantului Mc Donald”s, susține că indicatorul de restricționare a înalțimii , este amplasat greșit, fapta fiind săvârșită înainte de zona delimitată de acesta.

Astfel, se impunea deplasarea la locul accidentului a agentului constatator pentru verificarea în concret a locului săvârșirii faptei contravenționale, respectiv a locului unde este amplasat indicatorul, cu atât mai mult cu cât este în discuție o parcare privată.

Instanța constată că în cauză există un dubiu care profită contravenientului, intimatul neproducând nici o dovadă a faptului că contravenția s-a produs în alți termeni decât cei susținuți de petent.

Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul introdus de către I__ H________ împotriva sentinței civile nr. 1929/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul H________.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 16.11.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I_____ M_____ M____ L____ M_____

GREFIER,

G_____ A_______ C_______

IM/GC/4 ex.

18.12.2015