DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1552R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.11.2013

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: M_____ E_____

JUDECĂTOR: A____ D_________

JUDECĂTOR: L_______ G______ A________

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta _________________ SRL împotriva sentinței civile nr.4342/20.09.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta, prin care acesteia i-a fost comunicată întâmpinarea, a fost restituită la dosar cu mențiunea destinatar mutat de la adresă, după care,

Tribunalul apreciază procedura de citare cu recurenta ca fiind legal îndeplinită, întrucât aceasta a fost citată la domiciliul indicat în cererea de recurs iar aceasta avea obligația de a indica o eventuală schimbare a domiciliului.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18.11.2011 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX petenta _________________ SRL a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala _______ l1 nr. xxxxxxxx/31.10.2011 întocmit de intimata C_____ SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună admiterea plângerii și anularea acestuia.

In motivarea plângerii petenta arată că fost sancționată contravențional, considerându-se ca în data de 05.05.2011, ora 08:29 pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, Județul Ilfov a încălcat prevederile art.8 alin (1) din O.G nr. 15/2002, autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ce-i aparține, a circulat fără rovinietă valabilă.

Invocă excepția prescrierii aplicării sancțiunii în conformitate cu art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 cu motivarea că la data săvârșirii faptei și până la data la care a fost adus la cunoștință procesul verbal de constatare a contravenției au trecut mai mult de 6 luni.

In drept cererea se întemeiază pe prevederile art. 82, 101 și 274 cpc, art. 13 și art. 19 din OG nr. 2/2001.

In susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei copie procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/03.10.2011, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției.

Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.

În temeiul art. 242 pct. 2 cpc petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 15.05.2012 petenta a depus prin serviciul registratură cerere de întregire (completare) a acțiunii prin care a invocat nelegalitatea procesului verbal, totodată a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost completată/modificată ș, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare a contravenției.

Intimata nu a formulat întâmpinare. A depus la dosar proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.

Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.4342/20.09.2012, Judecătoria Cornetu a admis în parte plângerea, a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul verbal de constatare a contravenției, _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 31.10.2011 de C.N.A.D.N.R. S.A. –CESTRIM și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, ca temeinice și legale.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.

Art. 17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, Iară a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.

În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.

In ceea ce privește temeinicia actului, se constată că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2".

Din înscrisurile depuse de petentă la dosar, instanța a reținut că aceasta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.

Însă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr. 15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia", or, în speță, petenta nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.

Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.

Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art. II, din Legea nr. 144/2012 de modificare a O.G. nr. 15/2002, instanța a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, _______ l1 nr. xxxxxxx încheiat la data de 31.10.2011 de C.N.A.D.N.R. S.A. -CESTRIN, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, a admis în parte plângerea contravențională.

Împotriva sentinței civile nr. 4342/20.09.2012, a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și anularea procesului verbal de contravenție.

Prima critică adusă hotărârii atacate este cea referitoare la legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție în sensul că procesul verbal contestat nu a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de O.G 15/2002 și OG 2/2001, în sensul că nu cuprinde semnătura agentului constatator ceea ce atrage nulitatea absolută, nulitatea care se poate invoca și din oficiu.

În susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că având în vedere modalitatea de redactarea a textelor de lege în materie contravențională, legiuitorul a înțeles că singura modalitatea de a semna procesul verbal de contravenție să fie cea olografă, teză susținută de art. 19 din O.G. 2/2001, potrivit căruia procesul verbal de contravenție se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator, ceea ce duce la concluzia că legiuitorul a acceptat exclusiv posibilitatea încheierii și semnării procesului verbal de contravenție în forma fizică, fiind exclusă posibilitatea încheierii sale în formă electronică.

În opinia recurentei certificatul digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motive tehnice, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar și electronic, emis anterior, nu poate face dovada cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie care se poate reține din existența certificatului digital ar fi că agentul constatator ar fi putut semna înscrisurile electronice, deținând instrumentele cerute de lege, ceea ce nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că procesul verbal de contravenție a fost semnat în mod efectiv.

În opinia recurentei legiuitorul a prevăzut pentru valabilitatea semnăturii electronice și condiția existenței unei recunoașteri a tipului de semnătură din partea ambelor părți, pentru ca actul semnat electronic să aibă puterea unui act autentic. Procesul verbal de contravenție contestat nu este semnat de către agentul constatator, iar potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa semnăturii este sancționată cu nulitatea absolută a actului sancționator.

Recurenta a mai invocat faptul că agentul constatator a încheiat procesul verbal în lipsa contravenientului și în lipsa unui martor, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.

S-a mai arătat că un alt element invocat în fața instanței de fond și care nu a fost luat în considerare este caracterul personal al faptei.

Astfel s-a arătat că fapta contravențională pentru care s-a întocmit procesul verbal de contravenție poate fi săvârșită doar de către o persoană fizică astfel încât în cazul de față nu putea fi săvârșită de societate deoarece această nu poate săvârși o contravenție de natura celei reținute prin procesul verbal.

Un alt motiv de către instanța de fond nu a ținut seama, este invocarea prescripției în aplicarea sancțiunii. În opinia recurentei fapta este prescrisă, întrucât de la data săvârșiri faptei și până la data la care i-a fost la cunoștință procesul verbal de contravenție s-au împlinit 6 luni.

În drept au fost invocate disp. art 299-316 C. proc. Civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.10.2013, intimata a solicitat respingerea recursului.

În motivare intimata a arătat că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceiași funcționalitate și aplicare ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, de către agentul constatator că cele constatate în procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

În opinia intimatei nu este necesare ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în forma electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia. O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.

Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 și art. 7 din acte act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.

În drept au fost invocate disp. art. 308 alin. 2 C. proc. Civ. O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.

Analizând recursul de față prin prisma criticilor invocate ce se subsumează motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.p., Tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat și îl va respinge în consecință pentru următoarele considerente:

1. 1. Critica privind lipsa semnaturii agentului constatator este neintemeiata.

Art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 atribuie competența de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor prevăzute de lege personalului împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acestea putând fi constatate, începând cu data de 1 august 2010, și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Din actele depuse de către intimată, rezultă că CESTSIGN SA este un furnizor de servicii de certificare acreditate conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, iar procesul-verbal de constatare atacat este semnat, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 de către un agent cu drept de constatare a contravențiilor din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, semnătură generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

De asemenea, în cazurile prevăzute de art.8 din OG nr.15/2002, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

Tribunalul apreciază ca in mod corect prima instanța a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, in temeiul dispozițiilor art. 34 si art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.

Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.

Susținerile recurentei referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu sunt pertinente. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).

Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.

Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.

Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.

Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.

Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001.

Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.

Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.

Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de câtre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.

Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.

Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.

Prin urmare, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, recurentul nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, in mod corect judecătorul fondului a recunoscut putere probanta planșelor foto înfățișate de intimată, din care rezulta ca autoturismul recurentei a fost surprins circuland pe drumul public, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.

In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar recurenta nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.

Fapta imputata recurentei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

2. Este neîntemeiata si critica privind lipsa martorului asistent întrucât pe de o parte in cuprinsul procesului verbal de contraventie s-a justificat lipsa acestuia conform alin.3 al art.19 din OG nr.2/2001, iar pe de alta parte, lipsa martorului asistent atrage nulitatea relativa a procesului iar petenta nu a facut dovada ca prin aceasta a suferit vreo vatamare in conditiile art.105 alin.2 C.p.c.

3. Din actele aflate la dosarul de fond reiese ca procesul - verbal de contravenție a fost încheiat în interiorul termenului de 6 luni, calculat de la data savarsirii faptei, conform art.13 din OG nr.2/2001; totodată a fost comunicat în termen de o lună de la data întocmirii lui, potrivit art.14 din aceeasi ordonanta.

F___ de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurenta _________________ SRL împotriva sentinței civile nr.4342/20.09.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2013

Președinte Judecător Judecător

M_____ E_____ A____ D_________ L_______ G______ A________

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: DA./2exemplare

Jud.fond :V_____ B_____ M____- Jud. /Cornetu