Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 79

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.03.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: A_____ B_____ S_________

JUDECĂTOR: M_____ C_______

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul intimat I.P.J. C________ SERVICIUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul petent G_______ D______, cu domiciliul în Tulcea, ___________________, _____________, _____________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr.2034/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul petent asistat de avocat N______ T___, lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

La interpelarea instanței reprezentantul intimatului petent arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.

În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul convențional al intimatului petent solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2013 sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul G_______ D______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.05.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C________ – Serviciul Rutier, solicitând anularea procesului – verbal contestat și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, întrucât pietonul nu se afla în traversare pe sensul său de deplasare, ci pe sensul opus. De asemenea, a invocat faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și că la întocmirea procesului – verbal nu a asista nici un martor. A mai arătat petentul că în privința faptului că nu avea documentele asupra sa, a dat dovadă de cooperare cu agentul constatator, comunicându-i acestuia toate datele sale. În privința sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce, petentul a arătat că lucrează ca șofer, astfel că această măsură ar duce la pierderea locului de muncă.

În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului – verbal, susținând faptul că, astfel cum rezultă din înregistrarea video, pietonul se afla pe trecere pe sensul de mers al petentului. A mai arătat intimatul că pentru neacordarea priorității de trecere petentului i-a fost reținut permisul de conducere, în temeiul art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.

Analizând procesul – verbal contestat din prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

La data de 07.05.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliției Județean C________ procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului public pe marcajul pietonal. De asemenea, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege.

Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum total de 750 lei (300 + 450).

Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că și-a uitat documentele la domiciliu și că pietonul se deplasa din partea sa stângă.

1. Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară. În cauză, proba contrară este furnizată tocmai prin înregistrarea video a faptei depusă la dosar de către intimat.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”

Condițiile existenței neacordării priorității rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definesc acordarea priorității drept „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Așadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că, pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea faptei de neacordare a priorității de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- făptuitorul să își continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră;

- alți participanți la trafic să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească;

- respectivii participanți la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii;

- între acțiunea făptuitorului și cea a celorlalți participanți la trafic să existe o legătură de cauzalitate.

În ceea ce privește contravenția supusă analizei, din conținutul art. 100 alin. 3 lit. b redat anterior, rezultă și alte condiții specifice care trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea constatata săvârșirea acesteia, respectiv:

- participanții la trafic influențați să fie pietoni;

- pietonii să fie angajați în traversarea drumului public;

- această traversare să se realizeze regulamentar, prin locuri special amenajate și semnalizate;

- pietonii să se afle pe sensul de deplasare al autovehiculului.

În urma vizionării înregistrării video, instanța a constatat că fapta săvârșită de către petent nu întrunește condițiile expuse anterior.

Astfel, pietonul se angajează în traversarea drumului public pe marcajul pietonal concomitent cu ajungerea autoturismului condus de către petent la respectivul marcaj (cadrul 3916). Acesta nu își modifică brusc viteza ori direcția de deplasare și nici nu se oprește ca urmare a continuării drumului de către petent (cadrele 3916 – 4016).

Pe cale de consecință, instanța a reținut că petentul nu a săvârșit fapta imputată constând în continuarea deplasării care să conducă la modificarea bruscă a vitezei ori a direcției de deplasare a unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul său de deplasare, nefiind îndeplinită condiția ca pietonii să își modifice brusc viteza ori direcția de deplasare ori să se oprească.

În baza acestor considerente, constatând întocmirea procesului – verbal cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul G_______ D______ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean C________ – Serviciul Rutier și a anulat procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.05.2013 de către intimat.

În termen legal organul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 2034/2013.

În motivarea apelului se arată că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate. Interpretarea dată de instanță a art. 6 pct. 1 RAOUG 195/2002 ar conduce la concluzia că neacordarea priorității de trecere pietonilor există doar în situația în care aceștia ar fi nevoiți ca, în timp ce se află pe trecerea de pietoni sau chiar la culoarea verde a semaforului, pentru a evita să fie accidentați de autoturismele care nu opresc înainte de marcaj, să se oprească din traversarea străzii, să încetinească sau să își grăbească deplasarea ori să își modifice brusc direcția de deplasare.

Din interpretarea art. 135 lit. h este evident că este suficient ca pietonul să se afle pe trecerea de pietoni, pe sensul de mers al drumului.

Din planșele depuse rezultă temeinicia procesului verbal. Instanța nu a motivat aspecte aspectele pentru care a înlăturat o doua contravenție.

Intimatul petent prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului.

Procedând la judecata apelului se reține:

Prin procesul verbal contestat s-au reținut în sarcina petentului două contravenții, respectiv neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal și lipsa documentelor.

Instanța de fond a admis plângerea și a anulat procesul verbal reținând că petentul nu a săvârșit fapta întrucât pietonul nu și-a modificat brusc direcția ori viteza de deplasare și nici nu s-a oprit ca urmare a continuării drumului de către petent.

Instanța de apel va admite apelul formulat de I__ C________ apreciind că prin hotărârea apelată s-a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii.

Art. 100 alin. 3 OUG 195/2002 arată că reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 6 pct. 1 RAOUG 195/2002 întrucât această dispoziție nu se aplică pietonilor.

Nu s-au avut în vedere obligațiile pietonilor reglementate de art. 167 OUG 195/2002 respectiv litera c – se interzice pietonilor să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească sau să se întoarcă pe trecerile de pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare.

Prin interpretarea dispozițiilor legale din OUG 195/2002 și RAOUG 195/2002 se apreciază că petentul era obligat să acorde prioritate pietonului angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat aflat pe sensul de mers al autovehiculului.

Nu se poate reține raționamentul instanței legat de faptul că nu există faptă contravențională întrucât pietonul nu și-a modificat brusc viteza ori direcția de deplasare sau nu s-a oprit întrucât așa cum am arătat art. 169 lit. c RAOUG 195/2002 interzice pietonilor aceste manevre.

În privința temeiniciei petentul a arătat că pietonul nu se afla pe sensul său de mers, astfel că nu a săvârșit fapta.

Din planșele foto instanța de apel reține că temeinicia situației de fapt reținută în proces verbal.

În planșa de la fila 23 (ID 2013) se reține că în momentul în care pietonul a pășit pe trecerea de pietoni, autoturismul petentului nu se afla pe trecerea de pietoni așa cum a reținut instanța, astfel că în conformitate cu OUG 195/2002 era obligat să îi acorde prioritate pietonului angajat regulamentar în traversarea trecerii de pietoni.

În ceea ce privește a doua faptă contravențională se reține că petentul nu a formulat apărări cu privire la această faptă și nu s-a dovedit o situație contrară celei reținute de organul constatator.

Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal instanța va admite apelul, va schimba hotărârea apelată în sensul respingerii plângerii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul promovat de apelantul intimat I.P.J. C________ SERVICIUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul petent G_______ D______, cu domiciliul în Tulcea, ___________________, ____________, _____________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr.2034/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria M_______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G_______ D______, în contradictoriu cu intimatul I__ C________ împotriva procesului verbal de constatare ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.05.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2014.

P_________, Judecator,

A_____ B_____ S_________ M_____ C_______

Grefier,

A______ G___

Jud. fond: A.V. E__

Red jud. decizie: M. C_______ / 04.04.2014

Tehnored. gref. E. D_____ / 10.04.2014

4 ex.