Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXXX)
R O M Â N I A
TRIBUNALUL M____
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 400
Ședința publică din 22 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D______ C______
Judecător R_____ - M____ S____
Judecător R_____ I_____ T____
Grefier M____ M_______
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul M_____ I___ împotriva sentinței civile nr.751/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 mai 2012 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 mai 2012, apoi pentru 22 mai 2012 încheieri care fac parte integrantă din prezența sentință.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 751/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul M_____ I___, în contradictoriu cu intimatul S.N.T.F.C. – R.T.F.C. B_____- CFR Călători SA Tg M____.
În motivarea hotărârii sale, prima instanță a constatat că:
Prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.12.2010, petentul M_____ I___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pt 27 și sancționată de art 3 lit f din H.G. nr. 203/1994, reținându-se în fapt că în data de 21.12.2010 în jurul orelor 18.25 a acționat semnalul de alarmă și frâna de mână a vagoanelor pentru motive nejustificate de un pericol iminent pentru siguranța trenului de călători, în apropierea localității Luduș. Totodată, acestuia I s-a impus și achitarea unui tariff de despăgubire în cuantum de 1.154,80 lei, reprezentând depăgubiri civile și speze poștale.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Potrivit art. 2 pt 27 raportat la art. 3 lit f din HG 203/1994, constituie contravenție acționarea semnalului de alarmă și a frânei de mână a vagoanelor pentru motive nejustificate de un pericol iminent pentru siguranța trenului sau a călătorilor și se sancționează potrivit art 3 lit f) cu amendă de la 500 lei la 750 lei, cele de la pct. 4, 5, 11, 18, 27 etc.
Din modul de formulare al plângerii instanța a reținut faptul că petentul contestă modul în care s-a constatat contravenția, respectiv neagă faptul de a fi acționat el acel semnal de alarmă.
Modul de constatare a contravenției privește verificarea temeiniciei procesului-verbal, din moment ce fapta a fost descrisă corect și explicit, cu indicarea textelor incidente. Prin urmare, susținerea petentului în sensul că acuzația este nefondată va fi analizată în paragrafele următoare, în funcție de probele aflate la dosar.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că stabilirea vinovăției petentului în acționarea semnalului de alarmă s-a efectuat personal de către agentul constatator – personalul de pe tren, în speță seful de tren A____ L_____.
Conform raportului încheiat de către acesta (f. 25), după plecarea din stația Luduș, un călător a acționat semnalul de alarmă din tren, însă nevrând să se legitimeze, ulterior, în stația Războieni unde trenul a staționat și a fost solicitată intervenția Poliției TF, a fost identificat în persoana numitului M_____ I___. Deși contravenientul a negat fapta de a fi acționat semnalul de alarmă, a refuzat să semneze procesul-verbal încheiat, precum și să formuleze obiecțiuni, acesta a declarat verbal în fața agentului constatator că a tras semnalul de alarmă întrucât a existat un pericol. Însă agentul constatator A____ a făcut precizarea că din punctul în care se situa petentul la acel moment, și ținând cont că ușile vagonului de tren se închid automat, acesta nu putea observa dacă într-adevăr ar fi existat vreun pericol sau alte nereguli, adăugând că petentul nu-și terminase de fumat țigara la momentul închiderii ușilor, fiind totodată și sub influența alcoolului, și adresând amenințări la adresa șefului de tren.
Potrivit înscrisului provenit din partea Regionalei CFR B_____- Divizia Trafic- Serviciul Circulație, de la fila 28, instanța de fond a reținut că, urmare a acționării semnalului de alarmă la ora 18.25 în dreptul loc. Luduș, trenul cu nr 1815, , pe relația Tg M____ – V____ de Jos a înregistrat o întârziere de 5 min, trenul sosind în stația Războieni la ora 18.38 în loc de 18.32, conform programului prestabilit (f. 29-30 – Mersul trenurilor de călători), fiind notat drept explicație : semnal alarmă.
Prin urmare, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Totodată, acestea se coroborează și cu afirmațiile petentului, care recunoaște că s-a acționat semnalul de alarmă, însă negând că ar fi autorul.
Petentul a solicitat administrarea probei cu martorul R___ I__ (din Rovinari) însă a fost decăzut din probă, el neconformându-se dispozițiilor instanței de la termenul de judecată din data de 19.09.2011 (f.8). Astfel, el nu a făcut dovada că la momentul constatării contravenției situația de fapt era alta, respectiv faptul că nu el este persoana care a acționat semnalul de alarmă în mod nejustificat.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în acționarea nejustificată a semnalului de alarmă în dreptul localității Luduș, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 2 pt 27 și art 3 lit f din HG 203/1994 republicată, cu amenda prevăzută și cu aplicarea unui tarif de despăgubire (despăgubiri civile).
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu 500 lei amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Conform art 23 din OG 2/2001, în cazul în care s-a cauzat și o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, și coroborat cu art 6 din HG 203/1994 care prevede că despăgubirile datorate pentru pagubele materiale cauzate prin săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 2 se stabilesc, de regulă, o dată cu aplicarea amenzii sau prin deviz, pe baza tarifelor în vigoare la data săvârșirii contravenției, cuprinse în lista anexă la "Instrucția de tratare a lipsurilor și vătămărilor la vagoane" sau în alte instrucțiuni aprobate de Societatea Națională a Căilor Ferate Române, instanța constată că obligarea petentului și la plata acestor despăgubiri civile, ca urmare a prejudiciului suferit de intimată prin întârzierea trenului 1815 este legală și întemeiată.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, fapta pentru care petentul a fost sancționat există, acesteia i s-a dat o încadrare juridică corectă iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul M_____ I___.
Acesta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece este nevinovat. Recurentul a mai arătat că indicat din eroare numele martorului.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând recursul constată că acesta este întemeiat, deoarece în mod greșit instanța de fond a respins plângerea contravențională.
Prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.12.2010, petentul M_____ I___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 27 și sancționată de art. 3 lit. f din H.G. nr. 203/1994. S-a reținut că în data de 21.12.2010 în jurul orelor 18.25 a acționat semnalul de alarmă și frâna de mână a vagoanelor pentru motive nejustificate de un pericol iminent pentru siguranța trenului de călători, în apropierea localității Luduș. Totodată, acestuia i s-a impus și achitarea unui tarif de despăgubire în cuantum de 1.154,80 lei, reprezentând despăgubiri civile și speze poștale.
Potrivit art. 2 pct. 27 raportat la art. 3 lit. f din HG 203/1994, constituie contravenție acționarea semnalului de alarmă și a frânei de mână a vagoanelor pentru motive nejustificate de un pericol iminent pentru siguranța trenului sau a călătorilor și se sancționează potrivit art. 3 lit. f) cu amendă de la 500 lei la 750 lei
Petentul a fost sancționat pentru că a tras semnalul de alarmă în tren. Din procesul – verbal de contravenție nu rezultă că fapta a fost constatată personal de agentul instrumentator.
Singurul act lămuritor în prezenta cauză îl constituie declarația olografă dată de A____ L_____, șeful trenului în care s-a tras semnalul de alarmă, declarație interpretată greșit de către judecătorie ca atestând faptul că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei de către petent.
Din această declarație rezultă că șeful trenului (care a întocmit și procesul – verbal de contravenție) nu a constatat personal că petentul a tras semnalul de alarmă, ci doar că l-a identificat ca fiind cel care a tras semnalul de alarmă, fără să detalieze ce l-a determinat să creadă că tocmai petentul a tras semnalul de alarmă. Nu poate fi primită afirmația șefului trenului, care a arătat că petentul i-ar fi spus că nu a terminat de fumat o țigară, în condițiile în care acest aspect ar fi doar o constatare indirectă a faptului că petentul ar fi tras semnalul de alarmă. De altfel, din economia desfășurării faptelor, această declarație a petentului a intervenit după ce șeful de tren a arătat că a identificat persoana care a tras semnalul de alarmă. Mai trebuie menționat că petentul a refuzat să semneze procesul verbal, lucru care, în lipsa unei constatări directe a faptei, face credibile apărările petentului.
Petentul a contestat permanent că a tras semnalul de alarmă, atât prin plângerea contravențională cât și prin cererile adresate ulterior instanței.
Agentul constatator deși a formulat întâmpinare, nu a propus nici un mijloc de probă în sprijinul procesului – verbal.
În condițiile în care fapta nu a fost constatată personal de agentul constatator, ci se bazează pe o deducție neexplicată a acestuia și în condițiile în care petentul a contestat permanent săvârșirea faptei și nu a semnat procesul verbal, se naște un dubiu foarte puternic că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputate.
Ținând cont de calificarea constantă pe care CEDO o face cu privire la procedura contravențională (aceasta fiind în cele din urmă o acuzație în materie penală iar învinuitul trebuie să se bucure de garanțiile prevederilor art. 6 din CEDO), având în vedere că în lipsa unor probe de vinovăție dubiul îi profită acuzatului, tribunalul nu poate reține că petentul a săvârșit fapta contravențională imputată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, 304 indice 1 și art. 312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica integral sentința, va admite plângerea și va anula procesul – verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de M_____ I___ cu domiciliul în Bîlteni, ______________________ împotriva sentinței civile nr.751/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria Luduș .
Modifică integral sentința de mai sus în sensul că admite plângerea contravențională și anulează p.v. de contravenție _______ nr. xxxxxxx/21.12.2010 întocmit de CFR Călători SA- Unitatea 15 M____.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2012.
Președinte, D______ C______ |
Judecător, R_____ - M____ S____ |
Judecător, R_____ I_____ T____ |
|
Grefier, M____ M_______ |
|
Redactat: R.I.T
Thred: 19.06.2012/H.L
2 ex. jud. fond: O___ Z_____