Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – plângeri contravenționale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 26.10.2015

Instanța compusă din:

Președinte - T________ C_______

Judecător - B______ L_____

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 913

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul A_______ D_____, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ a municipiului B_______, împotriva Sentinței civile nr. 1129/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, a răspuns av. Gontiniac Săvel pentru apelant, lipsește reprezentantul intimatei.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la dosar apelantul a depus răspuns la întâmpinare, după care:

Reprezentantul apelantului depune împuternicire avocațială la dosar.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente pe cererea de apel.

Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție contestat, iar în subsidiar aplicarea sancțiunii cu „Avertisment”, conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel. Astfel, din probele administrate rezultă că apelantul a făcut construcția pentru a crea un spațiu personal fiului său care este încadrat în grad de handicap, iar în urma demersurilor efectuate s-a obținut certificatul de urbanism. Nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. 1129/30.01.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul AGHELUȘ D_____, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.0407 încheiat la data de 03.07.2014, s-a reținut că petentul A_______ D_____ a executat lucrări de construire a unei împrejmuiri și a unei copertine, fără să dețină autorizație de construire. Totodată, s-a dispus sancționarea petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit. a din Legea nr.50/1991, cu amenda contravențională în cuantum de 1000 lei.

Pe fond, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Apreciind că actul constatator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001, inclusiv temeiul legal în baza căruia a fost sancționat petentul, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat din oficiu, și cum nici petentul nu a invocat nici un motiv de nulitate relativă a actului constatator, instanța a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. 0407/03.07.2014 îndeplinește condiția legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art.34 din O.G. nr.2/2001.

Referitor la fapta reținută în sarcina petentului, instanța a constatat că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil, în cazul în care legea nu dispune altfel, iar potrivit art.26 alin.1 lit. a, executarea fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art.3 de către investitor și executant, constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională de la 1.000 lei la 10.000 lei. Totodată, potrivit art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, iar în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.

Prin plângerea formulată, petentul a recunoscut că a efectuat lucrări de construire a unei împrejmuiri și a unei copertine, înțelegând să se apere doar invocând faptul că a realizat această împrejmuire pentru a crea un spațiu personal fiului său care este încadrat în grad de handicap.

Cu privire la elementul material al contravenției, „executarea fără autorizație a lucrărilor”, se constată că, prin voința legiuitorului, care a menționat expres la art.37 alin.5 că, în cazul construcțiilor executate fără autorizație de construire, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, nu se consideră finalizate și în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege, această acțiune se prelungește în timp până la obținerea autorizației de construire și astfel, subiect activ al contravenției vor fi, succesiv, toți proprietarii construcției respective, indiferent dacă au făcut sau nu acte materiale specifice activității de construire. Intenția legiuitorului nu a fost de a sancționa doar persoana care a ridicat construcția, ci pe orice persoană care menține construcția în stare de ilegalitate prin lipsa autorizației de construire, întrucât în lipsa finalizării construcției, evident că se prelungește acțiunea de executare, între cele două momente fiind exclus orice alt stadiu.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei, întrucât petentul nu a făcut dovada deținerii unei autorizații de construire pentru balcon lucrări de construire a unei împrejmuiri și a unei copertine.

Cu privire la sancțiunea pecuniară aplicată petentului, respectiv amenda în cuantum de 1.000 lei, instanța a constatat că aceasta reprezintă minimul prevăzut de dispozițiile legale care sancționează fapta petentului și că, potrivit art.26 alin.6 din Legea nr. 50/1991, pentru faptele incriminate de dispozițiile acestei legi nu se aplică sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul-apelant A_______ D_____, solicitând modificarea soluției primei instanțe, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

A arătat apelantul, în esență, că urmare a problemelor de sănătate ale fiului său (despre care s-a făcut vorbire și în plângerea inițială), în anul 2009, a primit acceptul verbal al Primăriei pentru realizarea unei ieșiri directe din apartament, a unei copertine și a unei împrejmuiri, demers pentru care s-a obținut și acordul vecinilor. În anul 2013, o persoană din cartier a formulat reclamație împotriva sa, reclamație care a condus la întocmirea procesului-verbal contestat în speță.

A învederat intimatul, față de concluziile primei instanțe, că a construit balconul, cu autorizație prealabilă, în anul 2002, și că împrejmuirea și copertina au fost realizate doar pentru siguranța fiului său, dar și pentru ca acesta să nu agreseze trecătorii, pe distanța de la ieșirea din locuință și până la parcarea în care se află autoturismul. Subliniind și faptul că se află la prima abatere, apelantul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.

În dovedire, s-au anexat înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel ca neîntemeiată. A insistat intimata asupra împrejurării că, în domeniul disciplinei în construcții, nu este aplicabilă sancțiunea avertisment.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

Prin procesul-verbal contestat în speță, petentul-apelant a fost sancționat pentru fapta de a fi construit, fără autorizație, o copertină și o împrejmuire (referirea primei instanțe și la situația balconului este, prin urmare, rezultatul unei simple erori, fără efecte în privința validității procesului-verbal de contravenție). Petentul nu a negat realizarea acestor elemente constructive și nici faptul neobținerii prealabile a autorizației prevăzute de lege. Dimpotrivă, a arătat că s-a obținut doar un acord verbal din partea Primăriei B_______, acord care însă nu suplinește procedura de autorizare, expres și strict reglementată de Legea nr. 50/1991.

În ceea ce privește motivele personale pentru care petentul a decis realizarea construcțiilor, este de observat că acestea, oricât de importante s-ar fi dovedit pentru familia sa, nu justifică, în mod obiectiv, absența demersurilor prealabile pentru autorizare. Așa fiind, în cauză nu apare dată vreo cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001. rezultă că în mod corect s-a reținut temeinicia procesului-verbal contestat.

Din cuprinsul cererii de apel rezultă că petentul-apelant a înțeles să conteste, în egală măsură, sancțiunea pecuniară aplicată prin procesul-verbal ________ nr. 0407/03.07.2014 și, respectiv, soluția de păstrare a acestei sancțiuni, pronunțată prin sentința apelată.

Relativ la această sancțiune și la menținerea sa, prima instanță a prezentat o argumentație fundamentată în drept, reținându-se în acest sens dispozițiile art. 26 alin.6 din Legea nr. 50/1991, dispoziții care interzic expres aplicarea, în domeniul disciplinei în construcții, a sancțiunii avertismentului.

Prin aceste dispoziții, speciale și derogatorii de la dreptul comun în materia contravențională (reprezentat de prevederile OG nr. 2/2001), legiuitorul a înlăturat posibilitatea aplicării unei sancțiuni pur morale (în mod direct sau prin înlocuire în cadrul plângerii contravenționale), „creditând” abaterile reglementate de Legea nr. 59/1991 cu un grad ridicat de periculozitate. Așa fiind, agentul constatator și, respectiv, instanța de judecată, nu ar putea să rețină inexistența ori limitele reduse ale pericolului social al unei contravenții prevăzute de legea menționată și, astfel, să aplice doar sancțiunea avertismentului.

Este de notat, în acest context, că prevederile art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 au fost supuse și controlului de constituționalitate (Decizia nr. 464/2013), Curtea observând că statul este suveran în a edicta reglementări cu privire la natura sancțiunilor și asprimea acestora, în funcție de gravitatea faptei și de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia.

Așa fiind, în pofida situației familiale deosebite a petentului și a rațiunilor umanitare ce au determinat edificarea construcțiilor, în cauză se impune menținerea sancțiunii amenzii inițial aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul A_______ D_____, domiciliat în mun. B_______, ___________________ A, __________, județul B_______, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ B_______, cu sediul în mun. B_______, ___________________________. 16, județul B_______, împotriva Sentinței civile nr. 1129/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. C____ L____

4 ex./ 22.12.2015