Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C___

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 11/R/2015

Ședința publică de la 14 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A__________ N__

Judecător: A_____-L__________ I____

Judecător: L_______ F______

Grefier: D_____-A____ B______

S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul ______________ împotriva sentinței civile nr. 29/07.01.2013 a Judecătoriei C___-N_____ privind și pe intimatul M_________ C___-N_____, DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.

De asemenea, constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.

Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față,

În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că Judecătoria C___-N_____ prin sentința civilă nr. 29/07.01.2013 a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul __________________., cu sediul în C___-N_____, ________________________/A, jud. C___ în contradictoriu cu intimatul M_________ C___-N_____, DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ C___-N_____, cu sediul în mun. C___-N_____, ___________________-3, jud. C___ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. xxxxxx încheiat la data de 22.02.2012de Poliția Comunitară C___-N_____.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX petentul __________________. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M_________ C___-N_____, Direcția Poliția Comunitară C___, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxxx încheiat la data de 22.02.2012 de Poliția Comunitară C___-N_____.

În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul __________________. a arătat că procesul verbal este nul deoarece indicarea sa în calitate de contravenient în cuprinsul procesului-verbal este eronată și constituie o încălcare a dispoz. art. 16 din O.G. nr. 2/2001, el neavând calitatea de subiect activ al contravenției. Din actele dosarului, însă instanța a apreciat că plângerea nu ete întemeiată și a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, invocând aceleași motive ca în fața primei instanțe.

Analizând recursul declarat în cauză, tribunalul apreciază că este nefondat și îl va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel, s-a reținut faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxxx încheiat la data de 22.02.2012 de Poliția Comunitară C___-N_____ a fost sancționat contravențional petentul __________________. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10, lit. a din H.C.L. 26/2010. În fapt, s-a reținut că la data efectuării controlului 07.12.2011, pe domeniul public aparținând Municipiului C___-N_____, ___________________. 23, amenajat ca loc de parcare cu plată, proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, a încălcat prevederile H.C.L. 26/2010.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei “acuzații de natură penală” în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție. Instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.

În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.

În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de forma prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.

În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001. Mai mult, instanța de fond a reținut că petentul nu a contestat legalitatea procesului-verbal, singurele obiecțiuni formulate de aceasta vizând temeinicia procesului-verbal.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile articolului 3 aliniatul 2 din OG nr.2/2001, conform cărora persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții. Sub aspectul tehnicii de reglementare, răspunderea poate fi instituită prin normele speciale, fie în mod expres – când se precizează explicit în norma contravențională că persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții și care este sancțiunea aplicabilă, fie implicit - când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenție poate fi comisă numai de către o persoana juridică, în funcție de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabilește fapta contravențională si sancțiunea aplicabilă.

Instanța a reținut totodată că în materie contravențională, deși nu este prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile articolului 1 din OG nr.2/2001, care definește contravenția drept o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de altă parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru această formă de ilicit, un scop preventiv si punitiv, iar nu unul reparator. Or, în prezenta cauză, contrar susținerilor petentului, potrivit cărora persoana juridica nu poate săvârși vreuna din contravențiile prevăzute in HCL nr. 26/2010, este de reținut că prin dispoz. art. 11 din această hotărâre a Consiliului Local se face referire expresă la :’’ Persoana fizică sau persoana juridică sancționată contravențional…’’, ceea ce înseamnă că persoana juridică poate săvârși contravenția prev. de art. 10 din hotărârea anterior menționată.

Mai mult, prin încheierea actului de constatare, anterior întocmirii procesului verbal, care a fost lăsat pe parbrizul autovehiculului, s-a asigurat petentului posibilitatea comunicării către intimată a persoanei vinovate de săvârșirea contravenției, posibilitate, de care petentul nu a uzat. Astfel, având în vedere că potrivit normei speciale pentru fapta constatată prin procesul verbal poate răspunde și persoana juridică, instanța de fond nu a reținut ca temeinice susținerile petentului.

Față de cele de mai sus, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta __________________., împotriva sentinței civile nr. 29 din 07.01.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta __________________., cu sediul procesual ales la SCPA - C______, F_____” situat în C___-N_____, _________________, _________________, împotriva sentinței civile nr. 29 din 07.01.2013, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, pe care o menține în totul.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.

Red. 2 ex./A.L.I./D.M.

12.02.2015

Jud.fond: A_______ M__