Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1063/2015

Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_____ H_____

Judecător G_______ A_____

Grefier A_____ P_______

Pe rol judecarea apelului C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI BACĂU și pe intimat ________________________ ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată reprezentant convențional Hazu C_______, identificat cu C.I. ________, nr. xxxxxx.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, motivat și timbrat, constată că a fost formulată întâmpinare și o califică în concluzii scrise; constată că nu mai sunt cereri de formulat și acordă cuvântul părților cu privire la apelul formulat.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat.

Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la apelul formulat.

INSTANȚA

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 674/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis în parte plângerea formulată de petent __________________ cu sediul în Bacău, ____________________.22, ___________, _________________, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI BACĂU.

S-a dispus înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 04.07.2014 încheiat de către Poliția L_____ a Municipiului Bacău.

S-au menținut celelalte prevederi ale procesului verbal menționat.

S-a atras atenția petentului ca pe viitor să respecte prevederile legii.

Pentru a se pronunța instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx din 04.07.2014 încheiat de către Poliția L_____ a Municipiului Bacău petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul Art. 28 lit. d din HCL 362/2007, întrucât în urma controlului efectuat la data de 04.07.2014, ora 20,00, pe Calea Mărășești, la Piața Sud, Bacău a fost depistat a fost depistat auto XXXXXX timp ce desfășura activitatea de transport persoane fără să respecte traseele autorizate pe raza mun. Bacău, astfel încălcând dispozițiile Art.27 lit. b din HCL 362/2007.

Instanța a constatat că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de Art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.

Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanța a înlăturat motivul de nulitate relativă privind neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni, întrucât petentul nu a făcut dovada că la momentul încheierii procesului verbal reprezentantul legal al societății delegase către conducătorul auto atribuția de reprezentare a societății în fața terților, caz în care prevederile Art. 16 alin 7 din același text de lege devin inaplicabile la momentul încheierii procesului verbal, contravenientul putând să-și exercite dreptul de formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare cu ocazia formulării plângerii împotriva acestuia.

Cu privire la motivele de nulitate invocate de către petent referitor la neindicarea datelor de identificare ale petentului și nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent, instanța le-a înlăturat ca neîntemeiate, întrucât instanța a constatat că acestea reprezintă motive de nulitate virtuală, întrucât nici legea generală, nici cea specială nu prevăd o sancțiune pentru un astfel de vicii de formă, fiind, deci, condiționate de dovedirea unei vătămări, care în speță nu s-a efectuat, petentul având posibilitatea să conteste temeinicia procesului verbal pe calea plângerii contravenționale, cale pe care a și exercitat-o și care face obiectul prezentei cereri.

Sub aspectul temeiniciei sale, instanța a reținut următoarele:

Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauza I___ P__ c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].

În privința faptelor consemnate în procesul verbal de contravenție, instanța a reținut că petentul nu a contestat fapta reținută în sarcina sa.

Prin urmare, instanța a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și de sancționare a contravențiilor corespunde realității, nefiind răsturnată de către petent prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia.

Însă, în raport de conduita generală a petentului, de pericolul social concret al faptei acestuia, apreciat ca a fi redus, de faptul că acesta este la prima abatere de acest gen(în temeiul Art. 249 C.proc.civ., intimata neefectuând dovada susținerilor sale potrivit cărora petentul n-ar fi la prima abatere), d circumstanțele săvârșirii faptei (starea drumului nefiind una corespunzătoare, astfel cum rezultă din planșele foto depuse la dosar de petent), instanța a apreciat că pentru realizarea rolului educativ al sancțiunii contravenționale, avertismentul este suficient.

Instanța a avut în vedere și dispozițiilor Art. 5 alin.5 și Art. 21 alin.3 din OG 2/2001, care prevăd că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că urmează a constata că sancțiunea contravențională aplicată excede pericolului social concret.

Având în vedere dispozițiile Art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001, care prevăd că avertismentul se poate aplica dacă fapta este de o gravitate redusă, inclusiv în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune, instanța a admis în parte plângerea formulată de petent și, în consecință a înlocuit cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale aplicate petentului.

Instanța a menținut în rest procesul verbal contestat.

A atras petentului atenția asupra prevederilor Art. 7 din OG nr. 2/2001, recomandându-i-se ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata prin care s-a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut prin sentința apelată faptul că avertismentul este suficient pentru realizarea rolului educativ al sancțiunii contravenționale, având în vedere conduita generală a petentului și faptul că acesta este la prima abatere. S-a arătat că petentul nu se afla la prima abatere, fiind sancționat în trecut pentru aceeași faptă, prin procesul-verbal de constatare și sancționare _________ nr. xxxxxxx din 20.06.2014.

Faptul că petentul a continuat să efectueze transport de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale și servicii ocazionale, fără a respecta traseele autorizate pe raza municipiului Bacău, dovedește că acesta a sfidat în continuare prevederile H.C.L. nr. 362/2007.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului.

Analizând motivele de apel Tribunalul constată următoarele:

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate sub toate aspectele, instanța reține că este neîntemeiată, față de modul de soluționare a cererii de individualizare a sancțiunii.

În conformitate cu dispozițiile articolului 21 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

La stabilirea sancțiunii, instanța trebuie să aibă în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite de petent. Pericolul social concret reprezintă aptitudinea unei fapte determinate de a vătăma valorile sociale ocrotite de lege, fiind evaluată de organul judiciar, ținând seama de mijlocele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost făcută, urmarea produsă efectiv sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita petentului. Instanța de apel, având în vedere că este vorba de un caz izolat, apreciază că aplicarea sancțiunii „avertisment” este suficientă pentru formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile conviețuire socială.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art 480 Cod pr cv raportat la art 34 din OG 2/2001 apreciază că s-a făcut dovada săvârșirii contravenției și a vinovăției contravenientului,dar nu s-a respectat principiul proporționalități sancțiunii.

Față de aceste considerente și în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant POLIȚIA L_____ A MUNICIPIULUI BACĂU cu sediul în Bacău, ____________________. 2, județ Bacău, împotriva sentinței civile nr. 674/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat _____________________ sediul în Bacău, _____________________. 22, _____________, _____________, județ Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015.

Red./tehnored. sent. D____ C_______

Red./tehnored. dec. A.G. 08.01.2016/4 ex.