Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 884/2015

Ședința publică de la 04 Septembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: I___ V___

Judecător: D____ D____

Grefier: N_______ M______

Pe rol se află judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant S.C. A_____ _____________ intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (ISCTR), având ca obiect anulare proces- verbal de contravenție.

La apelul părtilor făcut în sedința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, procedând în baza art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 482 rap. la art. 131 C.proc.civ. și disp. art. 32 din OG. 2/2001 și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 95 pct. 2 N.C.proc.civ.

Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. având în vedere actele existente la dosarul cauzei și împrejurările cauzei, apreciază că prezenta cauză se va soluționa la termenul de astăzi și o reține în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu plângerea contravențională formulată de petenta _________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx din data de 30.09.2014, întocmit de către agentul constatator A_______ C_____ M_____ din cadrul Inspectoratului Teritorial nr. 8 Sibiu prin care s-a solicită ca, în urma admiterii plângerii contravenționale, să se dispună, în principal, constatarea nulității absolute a procesului verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx/30.09.2014 și, pe cale de consecință, exonerarea petentei de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului; de asemenea, s-a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a plângerii s-a arătat că, la data de 25.09.2014, în satul Veștem, _________________________________________ petente înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX a fost oprit și verificat în trafic de către agentul constatator, iar, în urma acestui control, în data de 30.09.2014, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției prin care petenta a fost sancționată contravențional cu o amendă în sumă de 4.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia că autovehiculul nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestuia. Petenta a considerat că procesul-verbal atacat este nul absolut, deoarece acesta este emis de o instituție care nu are atribuții legale în sancționarea contravențională a întreprinderilor de transport rutier în cont propriu ori a operatorilor de transport rutier în aplicarea dispozițiilor HG nr. 69/2012 și ale Ordinului Ministrului Transportului și Infrastructurii nr. 980/2011. De asemenea, procesul-verbal nu a fost semnat de un martor care să fi participat la pretinsa săvârșire a faptei contravenționale sancționate, fapt care atrage incidența prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 cu privire la nulitatea actului contestat în prezenta cauză. Cu privire la nulitatea absolută a procesului- verbal atacat, s-a arătat că Autoritatea Rutieră Română este instituția competentă de a aplica sancțiuni contravenționale în cazul nerespectării de către operatorii de transport rutier a reglementărilor comunitare din domeniul transporturilor, inclusiv în ce privește fapta reținută prin procesul-verbal atacat în cauză. Intimatul I.S.C.T.R. nu are atribuția legală, recunoscută de art. 4 alin. 4 din OG nr. 37/2007, de control a respectării reglementărilor comunitare din domeniul transportului rutier, astfel că procesul-verbal contestat este nul absolut. Un alt motiv care atrage nulitatea procesului-verbal atacat îl constituie faptul că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 19 din OG nr. 2/2001. Astfel, procesul verbal atacat nu este semnat nici de reprezentantul legal al subscrisei societăți și nici de un martor care să fi asistat la producerea pretinsei fapte ilicite, fapt care atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat în acest sens. Având în vedere faptul că reprezentantul legal al societății nu a fost prezent la încheierea procesului verbal, se impunea confirmarea celor constatate cel puțin de către un martor. Întrucât prevederile legale menționate anterior sunt imperative, încălcarea acestora nu poate avea drept consecință decât anularea actului constatator. În acest sens, legiuitorul a prevăzut imperativ necesitatea existenței unui martor care să confirme cele reținute de agentul constatator, tocmai pentru a preveni eventualele abuzuri din partea acestuia. Cu privire la lipsa pericolului social al faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, s-a arătat că soluția de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment se impune deoarece, în data de 07.10.2014, societatea petentă a comandat de la societatea autorizată ____________________ plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/ autorizate pentru toate autovehiculele din patrimoniul său, inclusiv pentru autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX. În urma acestei comenzi, plăcuțele comandate au fost transmise și montate pe autoturismele aparținând petentei, inclusiv pe autoturismul sus amintit. De asemenea, s-a invocat faptul că, în ipoteza în care existența faptei va fi probată dincolo de orice dubiu, trebuie să se aibă în vedere că această faptă nu prezintă pericol social și nu a produs vreo consecință gravă sau pagubă. Astfel că, în situația dată, scopul sancționator poale fi îndeplinit și prin aplicarea unui avertisment, scopul unui asemenea control fiind de prevenire și combatere, nu de sancționare.

În drept, se invocă dispozițiile art. 16, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 24 din Constituția României.

În probațiune, au fost anexate înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx/30.09.2014, comanda transmisă pentru plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, certificatul de înmatriculare al autoturismului respectiv.

Plângerea a fost timbrată de către petentă cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I.S.C.T.R., Regiunea nr. 8 Sibiu, a formulat întâmpinare în termenul legal și a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului. La data controlului 25.09.2014, când a fost oprit în trafic vehiculul utilizat de către petentă, acesta nu deținea plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise autorizate ale vehiculului, deși inspecția tehnică periodică a fost efectuată în data de 06.08.2014. Cu toate acestea, legiuitorul a permis ca timp de zece zile de la data la care s-a efectuat ITP-ul, operatorul de transport să se doteze cu plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise autorizate ale vehiculului. Adică, din data de 06.08.2014 și până în data de 16.08.2014 petenta avea obligația să efectueze toate diligențele astfel încât să intre în legalitate. Procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei comise până la proba contrarie, iar petenta care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal, motiv pentru care plângerea nu poate fi luată în considerație, întrucât fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. l6 alin. 5, 6, art. 17, art. 19 și art. 25-27 din OG nr. 2/2001, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului verbal de contravenție. Faptul că la momentul controlului petenta nu a făcut dovada existentei plăcuțelor de mase și dimensiuni, a condus la întocmirea procesului verbal, fapta reținută în sarcina petentei reprezintând o contravenție instantanee care s-a consumat la momentul controlului. Cu privire la lipsa pericolului social al faptei săvârșite, se precizează în întâmpinare că rațiunea edictării normelor în domeniul transporturilor rutiere are în vedere asigurarea siguranței circulației rutiere, a stabilității raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurenței loiale, valori sociale ce sunt indispensabile desfășurării normale a activității de transport rutier. Având în vedere limitele amenzii stabilite prin actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției, rezultă că fapta este considerată ca având un grad de pericol social ridicat, scopul legii neputând fi atins prin înlocuirea unei amenzi atât de ridicate cu o sancțiune atât de ușoară, cum este avertismentul.

În drept, s-au invocat dispozițiile HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 27/2011, OG nr. 794/2007, OG nr. 2/2001.

În probațiune, au fost anexate înscrisuri: procesul verbal de contravenție contestat în cauză, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de pregătire profesională a conducătorului auto Hegyes Janos, licența de transport rutier internațional de mărfuri nr. xxxxxxx/2014, dovada comunicării procesului verbal, nota nr. xxxxxxx/25.09.2014 cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți și, din oficiu, a procedat la efectuarea de verificări pentru a se vedea dacă societatea petentă a mai fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor legale privind efectuarea transporturilor rutiere, fiind comunicat de către intimat cu adresa nr. 359/10.03.2015 extras din Registrul Național al Operatorilor de Transport din care rezultă sancțiunile aplicate petentei.

Prin sentința civilă nr. 1947/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta _________________ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORTUL DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRNSPORTUL RUTIER - Regiunea nr. 8 Sibiu, împotriva procesului- verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx/ 30.09.2014 întocmit de intimat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx/30.09.2014 întocmit de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier - I____________ Teritorial nr. 8 Sibiu, societatea petentă _________________ a fost sancționată conform prevederilor art. 4 pct. 61 și art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, cu amendă contravențională în sumă de 4.000 lei.

În fapt, agentul constatator a reținut în cadrul procesului verbal că, în data de 25.09.2014, ora 09,30 pe DN1 km 333, pe raza localității Veștem, județul Sibiu, a fost oprit în trafic vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de către _________________________ copiei conforme a licenței de transport nr. xxxxxxx, condus de către conducătorul auto Hegyes Janos, în timp ce efectua transport rutier de mărfuri contra cost în trafic național. În urma verificărilor efectuate s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora în termen de 10 zile calendaristice de la efectuarea ITP-ului. Inspecția tehnică periodică a autovehiculului a fost efectuată în data de 06.08.2014, conform certificatului de înmatriculare nr. MxxxxxxxxxS. A fost întocmit formularul de control în trafic ________ nr. xxxxxxxx semnat și primit de către conducătorul auto.

Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa petentei și în lipsa unui martor, în cuprinsul procesului-verbal fiind făcute mențiunile că reprezentantul legal al societății nu se află de față la momentul întocmirii procesului-verbal și că de față se află doar un alt agent constatator, care nu poate beneficia de calitatea de martor.

Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei la data de 08.10.2014, conform dovezii atașate la dosar, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la instanță la data de 27.10.2014 (fiind depusă la oficiul poștal la data de 23.10.2014), cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii este obligată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și să hotărască asupra sancțiunii aplicate.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauză, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.

Motivul de nulitate invocat de către petentă cu privire la lipsa calității organului constatator este neîntemeiat, potrivit art. 57 din HG nr. 69/2012, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 3 - 5 și aplicarea sancțiunilor se face de către: a) inspectori (din cadrul Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier); b) polițiști rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a și în cazul constatării contravențiilor enumerate în mod expres.

În ceea ce privește lipsa martorului la încheierea procesului verbal, instanța constată că au fost respectate de către agentul constatator dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind indicat motivul pentru care procesul verbal a fost încheiat în acest mod (de față se află doar un alt agent constatator care nu poate avea calitatea de martor) și că nu se justifică de către petentă producerea vreunei vătămări ca urmare a acestei împrejurări, vătămare care să impună anularea procesului verbal, cu atât mai mult cu cât cele reținute de agentul constatator nu sunt negate de către petentă.

În aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța s-a raportat atât la reglementările legale interne, cât și la jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern, procesul-verbal de contravenție urmând a face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, instanța a reținut că OG nr. 2/2001 care reprezintă actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, nu conține dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, fiind aplicabile principiile generale ce consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a actelor administrative încheiate în urma unor constatări personale ale agenților investiți cu prerogative de putere publică.

Totodată, în cauză fiind vorba de o contravenție comisivă, intimatul este cel care trebuie să facă dovada celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, fapt reținut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în motivarea hotărârii pronunțată în cauza A_____ contra României. Petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție care trebuie răsturnată de organul constatator, Curtea statuând, printre altele, că acuzarea trebuia să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție, iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 4 din HG nr. 69/2012, următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: pct. 61 nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.

De asemenea, potrivit art. 134¹ din Ordinul MTI nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările ulterioare, termenul limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație.

Fapta reținută în procesul-verbal de către agentul constatator și susținută prin înscrisurile atașate întâmpinării, constând în aceea că, la data opririi în trafic a vehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentei, acesta nu era dotat cu plăcuțe din care să rezulte masa și dimensiunea maximă admise ale vehiculului, este practic necontestată de către petentă. Din certificatul de înmatriculare al autoturismului rezultă că ultima inspecție tehnică periodică a fost efectuată la data de 06.08.2014, iar termenul pentru echiparea autovehiculului cu plăcuțele respective era expirat de mai mult de o lună de zile, la data efectuării controlului.

În ceea ce privește motivul invocat de către petentă în sensul că, la data de 07.10.2014, au fost comandate către o societate autorizată plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate pentru toate autovehiculele din patrimoniul societății, s-a observat că această împrejurare este ulterioară întocmirii procesului-verbal de contravenție și nu poate avea nici un efect cu privire la starea de fapt de la momentul efectuării controlului (30.09.2014).

În aceste condiții, instanța a constatat că în fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 și că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea acestei fapte contravenționale, că prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul verbal nu a fost răsturnată în cauză.

Prin urmare, instanța a analizat dacă sancțiunea aplicată petentei corespunde cerințelor legale.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, cu modificările ulterioare, contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.

Analizând sancțiunea aplicată petentei constând în amenda contravențională în sumă de 4.000 lei (reprezentând minimul amenzii prevăzut de actul sancționator), instanța a constatat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de actul sancționator și corespunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că nu se impune o reindividualizare a acestei sancțiuni.

Pe de o parte, instanța a avut în vedere că fapta reținută în sarcina petentei are un grad de pericol social ridicat determinat de valorile sociale ocrotite prin normele legale încălcate care au ca scop asigurarea siguranței circulației rutiere, că fapta a fost considerată ca având un pericol social ridicat încă din momentul elaborării normei legale, fapta fiind considerată ca reprezentând o încălcare gravă a prevederilor legale și nu există alte împrejurări concrete, circumstanțe atenuante, care să justifice lipsa de pericol social al faptei susținută de către petentă.

Pe de altă parte, trebuie să se țină cont și de conduita anterioară a petentei, întrucât aceasta nu se află la prima încălcare a prevederilor legale care reglementează efectuarea transporturilor rutiere, numai în anul 2013 societatea petentă fiind sancționată contravențional de opt ori, după cum rezultă din extrasul din Registrul Național al Operatorilor de Transport comunicat de intimat, astfel că aplicarea sancțiunii avertismentului este nejustificată.

În consecință, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta _________________ și a menținut dispozițiile procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/30.09.2014 întocmit de intimat, inclusiv sancțiunea amenzii aplicată prin acesta.

Împotriva sentinței civile nr. 1947/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta _________________ a declarat apel la data de 26.06.2015 prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, iar, în urma rejudecării, admiterea plângerii contrevnționale astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de apel, apelanta-petentă a arătat că sentința apelată este neteminică și nelegală, deoarece în mod eronat prima instanță a reținut în cuprinsul hotărârii atacate că nu este obligatorie semnarea procesului-verbal atacat de către un martor. S-a mai arătat că sancțiunea care impune pentru acest viciu este nulitatea procesului-verbal, sancțiunea care nu poate fi acoperită, deoarece s-ar cauza apelantei o atingere gravă a dreptului la apărare, atâta vreme cât cele consemnate de agentul constatator prin procesul-verbal atacat nu pot fi confirmate de o terță persoană care a asistat ca martor la întocmirea acestui document. S-a mai precizat că soluția de respingere a cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului este neîntemeiată, deoarece fapta săvârșită nu prezintă pericol social, instanța neoferind nici un motiv pentru care a înlăturat apărarea petentei conform căreia, în data de 07.10.2014, aceasta a comandat plăcuțele care ulterior au fost montate pe autoturism, și, totodată, prin fapta sancționată nu s-a produs vreo consecință gravă sau pagubă.

În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și art. 468 C. proc. civ., art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 16 din OG nr. 2/2001, art. 24 din Constituția României.

Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.

La data de 28.07.2015, intimatul a formulat întâmpinare la apel prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca netemeinic și nelegal, arătând că agentul constatator a descris fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii făcându-se pentru momentul reținerii faptei contravenționale. S-a mai arătat că apelanta nu a putut face dovada că, la data constatării faptei, își îndeplinise obligația ce-i incumba în calitate de operator de transport, iar depunerea ulterioară la dosarul cauzei a plăcuțelor nu o exonerează de răspundere. S-a mai arătat că agentul constatator a individualizat în mod corect și legal sancțiunea aplicată, aplicând societății contraveniente o amendă egală cu minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită.

În drept, intimatul a invocat prevederile HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 27/2011, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în condițiile art. 479 C.proc.civ., tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, prima instanță a apreciat în mod corect că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Petenta a invocat faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor și nici de persoana sancționată contravențional.

Conform art. 19 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Din dispoziția legală arătată anterior reiese că rolul martorului-asistent semnatar al procesului-verbal este de a atesta absența persoanei sancționate contravențional ori refuzul sau imposibilitatea acesteia de a semna actul întocmit, și nu de a confirma săvârșirea faptei reținute.

În cazul de față, lipsa semnăturii persoanei sancționate contravențional este justificată de absența acesteia la momentul întocmirii actului atacat („Alte mențiuni” –„Obiecțiunile contravenientului sunt:” – „Reprezentantul legal al firmei nu se află de față în momentul întocmirii prezentului proces-verbal de constatare a contravențiilor și nu poate formula obiecțiuni.”), iar lipsa semnăturii martorului este motivată de împrejurarea imposibilității găsirii unei persoane care să poate avea această calitate („Alte mențiuni” – „Motivul lipsei martorului:” – „De față de afla doar alt agent constatator care, potrivit OG nr. 2/2001, nu poate beneficia de această calitate.”).

Având în vedere că argumentul petentei nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și că partea nu a dovedit existența vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului întocmit, instanța constată că procesul-verbal nu este nelegal sub aspectul menționat.

Vătămarea la care se face referire nu este amenda aplicată petentei, acestea fiind sancțiuni contravenționale și nu o vătămare, în sensul art. 177 din Codul de procedură civilă, care să fie de natură să atragă anularea procesului-verbal. Aceasta trebuie să fie o vătămare care să afecteze drepturile procesuale ale petentului și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului.

Apelanta-petentă, prin intermediul plângerii contravenționale formulate, a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat, ceea ce în concret a și efectuat, petenta formulând astfel de apărări, care au fost analizate de către instanța de fond, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate societății apelante, se constată că prima instanță a efectuat o corectă individualizare a acesteia în raport cu prevederile art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În mod întemeiat, prima instanță nu a reținut ca o circumstanță atenuantă de natură a atrage sancțiunea avertismentului comandarea plăcuțelor de către societatea apelantă la data de 07.10.2014, deoarece aceasta a avut loc ulterior săvârșirii faptei și a întocmirii procesului-verbal de contravenție.

Totodată, se reține că amenda este aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, în condițiile în care conduita petentei nesocotește siguranța circulației pe drumurile publice, stabilitatea raporturilor dintre operatorii de transport rutier și principiul concurenței loiale. În plus, nu se poate ignora faptul că societatea petentă a fost sancționată contravențional de opt ori în decursul anului 2013 pentru nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea transporturilor rutiere, după cum rezultă din extrasul din Registrul Național al Operatorilor de Transport, așa cum a reținut și prima instanță.

Față de aceste considerente, procesul-verbal contestat fiind legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, instanța va respinge cererea de apel formulată de petentă împotriva sentinței civile nr. 1947/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de apel formulată de apelanta-petentă _________________, C__ RO xxxxxxx, cu sediul în com. Acățari, _________________________, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 1947/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER –I.S.C.T.R. REGIUNEA NR.8 SIBIU, cod fiscal xxxxxxxx, cu sediul procesual ales în Șelimbăr, ________________________, _________________, și păstrează sentința atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2015.

Președinte, I___ V___		Judecător, D____ D____
	Grefier, N_______ M______

red./tehnored. D.D. 22.09.2015

4 ex.

jud. fond. R___ S.