ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal,

litigii de muncă și asigurări sociale

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 179

Ședința publică din 16 februarie 2012

Președinte D____ C_____ U____

Judecător M________ C____

Judecător R_____ M______

Grefier C______ I_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-intimată P_______ M___________ A___ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul M_________ L___ având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei-petente, avocat B____ Darius din Baroul Hunedoara, lipsă fiind recurenta-intimată P_______ M___________ A___ și intimata-petentă M_________ L___.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei-petente învederează că i-au fost comunicate motivele de recurs, depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, arătând că nu formulează alte cereri.

Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatei-petente solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Criticile aduse de recurentă hotărârii primei instanțe fac referire la faptul că nu a apreciat corect probele de la dosar constatând că nu intimatul ar fi săvârșit fapta. Această critică este greșit reținută întrucât nu intimata folosește autoturismul, acesta fiind dat spre folosință unui cabinet de avocatură. Mai mult, în speță nu s-a făcut dovada comunicării cu proprietarul a cererii de transmitere a datelor utilizatorului vehiculului, astfel nefiind aplicabile dispozițiile art. 17 alin. 2 din HCML 249/2006. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, în mod

corect a constatat instanța de fond nulitatea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. xxxxx din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta M_________ L___, în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ A___ și a fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxx întocmit de la data de 29.06.2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxx încheiat de P_______ M___________ A___ la data de 29.06.2011, s-a stabilit că, la data de 04.04.2011, orele 11:33, autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, marca Dacia, a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului A___ în parcarea de pe ____________________________>

S-a reținut că petenta, în calitate de proprietar al acestui autovehicul, se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de parcare cu plată în municipiul A___, aprobat prin HCLM nr. 246/2006, fiind sancționată cu amendă în cuantum de 100 lei, minimul prevăzut de lege.

Procesul verbal a fost întocmit în absența contravenientei, ulterior constatării săvârșirii faptei, în baza notei de constatare.

Împotriva acestuia petenta a promovat plângerea dedusă judecății la data de 18.07.2011, data poștei, înăuntrul termenului prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că nu se poate reține în ce a constat parcarea neregulamentară a autovehiculului, pentru a se putea aprecia asupra incidenței prevederilor legale reținute în sarcina petentei, iar faptul că agentul constatator a indicat temeiul legal al contravenției reținute, nu este în măsură a suplini mențiunile privind descrierea faptei.

Instanța de fond a relevat că art. 16 din OG nr. 2/2001, prevede printre elementele ce trebuie să le cuprindă procesul verbal contestat „descrierea faptei contravenționale (...) precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, iar art. 17 sancționează cu nulitatea absolută nedescrierea faptei contravenționale.

Obligativitatea menționării în concret a ipotezei normei juridice ce se susține de către organul constatator a fi fost nerespectată, rezidă din necesitatea verificării existenței faptei contravenționale săvârșite, prin raportarea stării de fapt concrete la prevederile legale pretins încălcate.

Prima instanță a stabilit că, față de maniera în care a fost completat procesul verbal contestat, nu se poate aprecia asupra existenței faptei contravenționale reținute, asupra pericolului social concret al acesteia, prin raportare la norma juridică pretins încălcată, cu atât mai mult cu cât aceasta vizează mai multe ipoteze, anume: ,,b. - staționarea cu abonament expirat, cu abonament eliberat pentru alt vehicul sau cu depășirea timpului de staționare conferit de tichet, cu abonament necorespunzător zonei de parcare” astfel că, se impune constatarea nelegalității acestuia.

Atâta vreme cât nici chiar intimata nu poate prezenta în concret starea de fapt existentă, prima instanță a reținut că nu se poate aprecia asupra existenței contravenției, a corectei încadrări juridice a acesteia, a individualizării corecte a sancțiunii, în condițiile în care ipotezele normei juridice sunt multiple și pot fi sancționate diferit în funcție de pericolul social concret al faptei.

De asemenea, instanța a stabilit că nici în ceea ce privește temeinicia, procesul verbal nu poate fi menținut.

Art. 14 din HCLM nr. 249/2006 prevede că, la momentul constatării contravenției, agenții constatatori, împuterniciți ai primarului vor întocmi și afișa sub ștergătorul de parbriz sau pe geamul lateral al vehiculului în cauză nota de constatare ce conține locul staționării, data și ora constatării precum și natura abaterii constatate, în baza căreia se va întocmi procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Potrivit art. 17 alin. 2, „Deținătorii de vehicule sunt obligați să comunice Primăriei municipiului A___ în termen de 5 (cinci) zile, la cererea acesteia, datele complete de identitate a persoanei căreia i-au încredințat vehiculul pentru a fi condus și parcat în parcările publice. În cazul necomunicării, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se va încheia în lipsă pe numele proprietarului vehiculului.”

Din interpretarea prevederilor legale invocate, nu se poate reține că afișarea notei de constatare pe parbrizul autovehiculului parcat neregulamentar constituie prin ea însăși o solicitare în sensul prevăzut de art. 17 alin. 2, respectiv de comunicare a datelor complete a persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul.

În același timp, prima instanță a apreciat că așa-zisa afișare a notei de constatare nu poate fi reținută ca o comunicare efectivă realizată cu proprietara, cu atât mai mult cu cât aceasta susține că nu ea a condus autovehiculul, ci o altă persoană, fiind evident că, într-o astfel de situație nu avea cum să ia cunoștință de nota respectivă, iar persoana care a parcat neregulamentar, nu ar avea niciun interes să înștiințeze proprietarul de fapta contravențională pe care a săvârșit-o, pentru ca acesta din urmă să-i comunice organului constatator identitatea făptuitorului.

Răspunderea contravențională este una personală, iar HCLM invocată nu derogă în principiu de la normele de drept comun, art. 16 al. 1 prevăzând răspunderea „contravenienților persoane fizice sau juridice”, prin contravenient înțelegându-se persoana care a săvârșit fapta încriminată, în speță, cea care a parcat neregulamentar.

Se arată că hotărârea amintită prevede că, în cazul în care nu i se comunică organului constatator, la cererea acestuia, datele persoanei care a condus și parcat autovehiculul, sancțiunea se aplică proprietarului acestuia, ori, în speță, nu s-a făcut dovada comunicării cu acesta a cererii de transmitere a datelor persoanei care a utilizat în fapt autovehiculul, astfel că nu pot fi aplicate prevederile art. 17 alin. 2 invocate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata P_______ M___________ A___, reprezentata prin Primar, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală. A solicitat să se constate temeinicia și legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxx clin 29.06.2011 încheiat de P_______ M___________ A___ și respingerea plângerii formulată împotriva acestuia, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.

În motivarea poziției procesuale, intimata a susținut că instanța de fond nu a apreciat corect asupra probelor administrate în cauză și nici asupra aspectelor invocate prin întâmpinare și a dat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Se arată că potrivit prevederilor art. 12. alin. 1. lit.b. din anexa la Hotărârea nr. 249/2006 republicată, această faptă constituie contravenție, motiv pentru care agentul constatator a încheiat în termenul prevăzut de lege, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxx din 29.06.2011, prin care petenta a fost sancționată cu 100 lei, cu posibilitatea achitării în termen de 48 de ore de la data încheierii sau, după caz, a comunicării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, respectiv suma totală de 50 lei.

Intimata susține că din probele depuse, respectiv din fotografiile pe care le-a atașat la dosar, reiese în mod clar că autovehiculul marca DACIA cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, se afla în data de 04.04.2011 pe domeniul public și anume, în parcarea de pe _____________________________ în mod neregulamentar, astfel cum este expus in mod corect în conținutul Notei de constatare ________ nr. xxxxx/04.04.2011, fiind încălcate prevederile art. 12 lit. b din HCLM nr. 249/2006, republicată și ca urmare, agentul constatator a întocmit in mod corect procesul verbal atacat.

În opinia recurentei-intimate, procesul verbal atacat este întemeiat deoarece agentul constatator are obligația de a întocmi procesul verbal în termen de 6 luni de la constatarea contravenției astfel: în nota de constatare este specificat în mod clar că în conformitate cu art. 17 din HCLM nr. 249/2006, republicată, faptul că deținătorii (proprietarul) de vehicule au obligația de a se prezenta în termen de 5 zile la sediul Primăriei M___________ A___ - Serviciul Administrare Parcări, pentru a furniza datele complete de identitate a persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul, urmând a se întocmi procesul verbal pe numele celui care a săvârșit fapta, iar în cazul în care nu se vor comunica cele menționate mai sus, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se va încheia în lipsă, pe numele proprietarului vehiculului.

Recurenta susține că, astfel cum reiese din adresa de la Serviciul Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule A___, depusă la dosar, proprietarul vehiculului în cauza este chiar petenta, iar datorită faptului că nu s-a comunicat în termen de 5 zile cine se face răspunzător de fapta contravențională săvârșită, procesul verbal s-a întocmit în mod legal și corect în numele proprietarului vehiculului.

În sensul celor arătate, recurenta a invocat dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. în care se prevede că:

„Proprietarul sau deținătorul mandatai al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice".

Conform art. 14 din H.C.L.M.A., la momentul constatării contravenției, agenții constatatori vor afișa nota de constatare pe parbrizul sau geamul lateral al autovehiculului. Aceasta este singura modalitate de înștiințare a proprietarului unui autovehicul că a comis o contravenție prevăzută de H.C.L.M.A.

Recurenta arată că O.G. nr. 2/2001 stabilește cu valoare de principiu că fapta contravențională este fapta săvârșită cu vinovăție. H.C.L.M.A. a instituit sancționarea proprietarului autovehiculului deoarece acesta are calitatea de păzitor juridic și material al bunului, respectiv puterea de direcție, control și supraveghere pe care o exercită asupra unui bun al autovehiculului. În această calitate, proprietarul este răspunzător, conform art. 1000. alin. 1 coroborat cu art. 1001 Cod civil de prejudiciul cauzat de un lucru, în speță, persoana care a parcat autovehiculul în parcările publice fără tichet de parcare/abonament.

În cazul transmiterii pazei juridice și materiale de către proprietar altei persoane, când legea permite (în baza unui contract de închiriere, comodat, de transport sau de leasing - în speță, etc.) proprietarul, care a fost sancționat contravențional, are dreptul la o acțiune în regres, în baza art. 998-999 Cod civil. împotriva persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul pentru a fi condus și parcat în parcările publice.

Recurenta a apreciat că procesul verbal atacat este corect întocmit cuprinzând toate elementele de formă, în conformitate cu art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 și a învederat că agentul constatator a îndeplinit toate procedurile de comunicare a notei de constatare, afișând-o pe parbrizul autoturismului. In consecință, această notă de constatare a fost comunicată petentei iar procesul verbal a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale.

In drept, recurenta-intimată a invocat O.G. nr. 2/2001, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, HCLM nr. 249/2006, republicată.

Petenta M_________ L___ a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. xxxxx/03.11.201, pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

În motivarea poziției procesuale, petenta a subliniat că nu mai utilizează respectivul autoturism din data de 21.07.2008, dată de la care 1-a oferit spre folosință, prin comodat, unui cabinet de avocatura din Hunedoara, aflându-se astfel în folosința neîntreruptă a acestuia, iar dacă s-ar fi săvârșit într-adevăr fapta contravențională sancționată, vinovăția cât și răspunderea aparțin persoanei care ar fi parcat neregulamentar, respectiv persoanei care a condus autoturismul la acel moment și care ar fi staționat neregulamentar.

Petenta solicită instanței să rețină că, deși contravenția s-a constatat și sancționat fără a fi de față contravenientul, agentul constatator nu a făcut un minim de diligență pentru aflarea și sancționarea contravenientului și a sancționat proprietarul autoturismului care nici măcar nu era în localitatea A___ la acea dată.

Potrivit art. 17 alin 2 din HCLM nr. 249/2006 « Deținătorii de vehicule sunt obligați să comunice Primăriei M___________ A___ în termen de 5 zile, la cererea acesteia, datele complete de identitate a persoanei căreia i-au încredințat vehiculul pentru a fi condus și parcat în parcările publice. In caz de necomunicare, procesul verbal ....se va încheia în lipsă, pe numele proprietarului vehiculului ».

Petenta a susținut că din interpretarea prevederilor art. 17 alin 2 din HCLM nr. 249/2006 nu se poate reține că afișarea notei de constatare pe parbrizul vehiculului parcat neregulamentar constituie prin ea însăși o solicitare în sensul art. 77 alin. 2, respectiv de comunicare a datelor complete a persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul.

În opinia petentei, așa-zisa afișare a notei de constatare nu poate fi reținută ca o comunicare efectivă realizată cu proprietara, cu atât mai mult cu cât nu aceasta a condus autovehiculul, ci o altă persoană, fiind evident că, într-o astfel de situație nu avea cum să ia la cunoștință de nota respectivă, iar persoana care a parcat neregulamentar nu avea niciun interes (sau obligație legală) să înștiințeze proprietarul de fapta contravențională pe care a săvârșit-o, pentru că aceasta din urmă să comunice organului constatator identitatea făptuitorului» .

Răspunderea contravențională este personală, iar dispozițiile HCML nu derogă si nici nu pot deroga de la acest principiu, dimpotrivă art. 16 al. 1 prevăzând răspunderea «contravenienților persoane fizice sau juridice», prin contravenient înțelegându-se persoana care a săvârșit fapta incriminată, precum și dispozițiilor art. 1 din OG 2/2001.

Petenta susține că nu are calitate de contravenient în speță deoarece, nu a săvârșit nicio faptă ilicită, comodatul nefiind prohibit de lege și astfel nu se poate vorbi de vinovăție, mai mult nu rezultă să fie dovedită de agentul constatator vinovăția sa.

În același sens, a menționat că instituția juridică a răspunderii este guvernată de anumite principii generale și specifice, de reguli cu valoare de raportare la anumite situații concrete respectiv, principiul legalității răspunderii juridice, nu există răspundere fără culpă, greșeală, răspunderea este personală.

De asemenea, petenta a criticat procesul verbal contestat care pentru descrierea faptei se rezumă doar la încadrarea juridică a faptei, încadrare care cuprinde mai multe ipoteze, staționarea cu abonament expirat, cu abonament eliberat pentru un alt vehicul, cu depășirea perioadei de staționare, cu abonament necorespunzător.

Petenta consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect și legal necesitatea descrierii în concret a faptei, potrivit prevederilor art. 16, 17 din OG 2/2001, deoarece din această descriere se poate observa dacă există sau nu fapta contravențională, iar dacă ea există, care este gradul acesteia de pericol social, și în atare condiții, dacă fapta este corect individualizată și corect sancționată raportat la pericolul social.

Pentru considerentele menționate, petenta a solicitat respingerea recursului si menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate și a invocat în drept O.G. nr. 2/2001 și Codul de procedură civilă.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor dezvoltate de recurentă, conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și sub toate aspectele, în baza art. 304 și art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal contestat, reținându-se că autovehiculul proprietatea acesteia a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului, în parcarea de pe ___________________________>

Procesul verbal nu respectă prevederile art. 16-17 din OG nr. 2/2001, nefiind descrisă corespunzător fapta sancționată. Astfel agentul constatator nu a înțeles să menționeze în cuprinsul procesului verbal în ce constă staționarea neregulamentară, respectiv: staționare în locuri nepermise, în locuri rezervate persoanelor handicapate sau unor persoane juridice, fără achitarea taxei de parcare, la o distanță neregulamentară față de intersecție sau trecerea de pietoni, staționare pe trotuar sau spațiu verde, staționare cu abonament expirat, cu abonament eliberat pentru un alt vehicul, cu depășirea perioadei de staționare, cu abonament necorespunzător, ocupând mai multe locuri de parcare etc.

Nedescrierea faptei duce la imposibilitatea verificării temeiniciei actului sancționator de către instanța de judecată, neputându-se administra probe pentru a se dovedi dacă starea de fapt reținută în sarcina petentei-intimate corespunde realității.

Întrucât procesul verbal supus analizei nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative prev. de art. 16-17 din OG nr. 2/2001 în ceea ce privește descrierea faptei contravenționale, acesta este nul.

Recurenta nu a făcut dovada că a respectat dispozițiile HCLM A___ nr. 249/2006 în ceea ce privește comunicarea solicitării datelor complete de identitate a persoanei căreia a încredințat autoturismul către proprietarul acestuia, respectiv către intimata-petentă. Afișarea unei note de constatare a contravenției în parbrizul autovehiculului aflat în posesia unei alte persoane fizice sau juridice nu este suficientă pentru a considera că aceasta a fost comunicată proprietarului. Recurenta are posibilitatea de a face demersurile pentru aflarea datelor de identificare a proprietarului autovehiculului, pe care de altfel le solicită pentru întocmirea procesului verbal de contravenție și de a se asigura că a ajuns în posesia acesteia un înscris prin care se solicită datele de identificare a contravenientului, conform prevederilor hotărârii de consiliu local invocate de recurentă în susținerea căii de atac declarate.

Se constată astfel că instanța de fond a reținut corect starea de fapt în raport cu probele administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor administrate, a interpretării judicioase a actului dedus judecății și a aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta P_______ M___________ A___ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Se constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de recurenta-intimată P_______ M___________ A___ cu sediul în A___ _______________________ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

D____ C_____ U____, M________ C____ R_____ M______

Grefier,

C______ I_____

Red. CM

Tehnored. M.I. C.M. 16.03.2012

2 ex./ 16.03.2012

Primă instanță – judecător E.D B____