Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2366/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A___ M______ C______
Judecător G_______ N_______
Grefier M____ P______
Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant G_______ C_______ și pe intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx/12.06.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care:
Tribunalul, ia act ca s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, ca nu se solicita administrarea de probe noi in recurs si, fata de actele si lucrarile dosarului, retine cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 26.06.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul petentul, G_______ C_______, în contradictoriu cu intimata intimata, DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ, a solicitat anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.06.2013.
In motivarea cererii în fapt, petentul a arătat că prin procesul verbal s-a reținut că a circulat la data de 12.06.2013 cu viteza de 101 km/oră cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Bulevardul Aviatorilor -Calea D________, Bucuresti.
Mai arata ca cele reținute în procesul verbal sunt neadevărate și nedovedite. Consideră că viteza cu care se deplasa era mult mai mică.
În drept a invocat dispozițiile OUG nr.195/2002.
In dovedirea cererii a fost depus la dosar procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/12.06.2013 (fila 7), cartea de identitate , dovada emisa de politie sentința civilă nr. 241 pronunțata de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 24.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii , menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Intimata, prin serviciul registratură a depus 5 planșe foto radar, copia buletinului de verificare metrologică a aparatului radar, copia atestatului operator radar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________. xxxxxxx din data de 12.06.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru încălcarea prevederilor art.102/3/e din O.U.G nr.195/2002 (depășirea vitezei regulamentare).
În fapt, se constată că în data de 18.06.2013 petentul a circulat la volanul autoturismului său cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ]N Bucuresti, Bulevardul Aviatorilor - Calea D________, și a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h, viteza legală pentru acel sector de drum fiind 50 km/h.
Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ și a fost semnat de agentul constatator și de către petent, cu mențiunea „nimic.”
Dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică lipsa obiecțiunilor sale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal, care indica lipsa obiecțiunilor sale. Acesta nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine.
Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea sa inițială.
În ceea ce privește susținerile petentului în legătură cu faptul că nu i-a fost comunicat dreptul de a face obiecțiuni, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor înscrise în art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 (care prevăd obligativitatea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, precum și obligativitatea consemnării acestora) atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, anularea actului intervenind numai în condițiile art. 175 alin 1 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care decurge din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului.
Cum petentul nu a probat o astfel de vătămare, iar dreptul la apărare nu i-a fost îngrădit din moment ce a avut posibilitatea invocării tuturor obiecțiunilor cu privire la fapta contravențională atât în plângerea contravențională cât și în fața instanței, instanța constată legalitatea întocmirii procesului verbal sub acest aspect.
Față de aceste considerente instanța a constatat că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că sancționarea acestuia s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a circula cu viteza de 101 km/h în localitate întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate art.121 alin.1 și 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art.49 alin.1 din OUG nr.195 din 2002 prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Potrivit constatărilor personale ale agentului constatator, limita de viteză stabilită pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită contravenția limita stabilită era de 50 km/h.
Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal fila nr. 31 în dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică - fila nr.31 în dosar).
Planșa foto prezentată de intimat (f. 29-30) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05/ 2005, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine cum în data de 12.06.2013 șoferul aflat la volanul autoturismului nr XXXXXXXX a circulat cu viteza de 101 km/h, în localitate, sector de drum pe care limita maximă de viteză pentru vehicule este de 50 km/h, fiind depistat cu ajutorul unui aparat radar verificat metrologic și folosit de un agent constatator autorizat în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că intimatul a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
In ceea ce privește susținerile petentului ca potrivit art 3 pct 3.1.1. lit c din NML 021-05/ 2005 ar exista o marja de eroare a aparatului radar de +/- 3%, instanța reține că aceasta este un parametru tehnic care rezulta din eliberarea a buletinului de verificare metrologica.
Ca atare, din buletinul de verificare metrologica a radarului nu rezulta ca aceasta ar fi afectat de o eroare maximă de +/-3 % indicată, verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor.
Mai mult, un cinemometru care are calitate de mijloc legal de măsurare nu poate înregistra viteza cumulata a doua autoturisme alăturate, care se afla în raza sa de acțiune. De asemenea, prin apăsarea butonului corespunzător, operatorul radar poate selecta sensul de deplasare al autovehiculului ținta în raport cu vehiculul pe care se afla cinemometrul (același sens sau sens opus), iar cinemometrul încorporează circuite capabile sa facă diferența între sensurile de deplasare a autovehiculelor în raport cu radarul.
Totodata, instanta constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
Cu privire la sancțiune, instanța a reținut că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 în mod legal. Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că atât sancțiunea principală a amenzii cât și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, instanța a avut în vedere că fapta de a circula cu viteză peste limita legală în timp ce traversezi o localitate are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic cât și a locuitorilor din zonă.
Văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002, instanța a respins plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că textul de lege nu oferă criterii de individualizare a sumei stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, instanța apreciază că se impune obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei, reprezentând o evaluare proporțională a cheltuielilor efectuate cu procedura prealabilă și judecarea cauzei la un singur termen.
Impotriva acestei sentinte, apelantul G_______ C_______ a formulat apel, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii apelate iar pe fondul cauzei admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contraventie ca fiind nelegal si neteminic.
Analizand sentinta civila apelata in raport de motivele invocate de apelanta petenta tribunalul constata urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________. xxxxxxx din data de 12.06.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru încălcarea prevederilor art.102/3/e din O.U.G nr.195/2002 (depășirea vitezei regulamentare).
În fapt, se constată că în data de 18.06.2013 petentul a circulat la volanul autoturismului său cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ]N Bucuresti, Bulevardul Aviatorilor - Calea D________, și a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h, viteza legală pentru acel sector de drum fiind 50 km/h.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, tribunalul reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ și a fost semnat de agentul constatator și de către petent.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției dar, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Agentul constatator trebuia sa faca dovada savarsirii de catre apelantul petent a faptei retinuta in sarcina sa in cuprinsul procesului verbal.
In prezenta cauza, inregistrarea faptei contraventionale s-a facut cu ajutorul unor mijloace tehnice.
In acest sens, agentul constatator a depus la dosarul cauzei un numar de 5 planse foto aflate la filele 39-43 din dosarul instantei de fond.
Dintre toate aceste inscrisuri se poate identifica numarul de inmatriculare al autovehiculului condus de apelantul petent numai in planșa foto in care viteza de deplasare este de 53 km/h.
Avand in vedere ca in celelalte planse foto nu poate fi identificat autovehiculul inregistrat, tribunalul constata ca intimata nu a facut dovada savarsitii de catre recurentul petent a faptei contraventionale pentru care acesta a fost sanctionat.
F___ de aceste considerente tribunalul constată că procesul verbal contestat este netemeinic astfel ca in baza art.480 Cod pr.civ va admite apelul, va schimba in tot sentinta civila apelata, va anula procesul verbal contestat si va exonera petentul de la executarea sanctiunilor contraventionale stabilite prin acesta, celelalte motive invocate de apelantul petent fiind lipsite de relevanta, nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de G_______ C_______ dom. în ______________________, _____________________, _______________________, Cod poștal xxxxxx, J____ ILFOV, în contradictoriu cu intimata, DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ –cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9-15
Schimba in tot sentinta civila apelata in sensul ca
Anuleaza pvcsc ________ nr. xxxxxxx/12.06.2013 si exonereaza pe petent de executarea sanctiunilor contraventionale stabilite prin acesta
Definitiva
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Președinte, A___ M______ C______ |
|
Judecător, G_______ N_______ |
|
Grefier, M____ P______ |
|
M.P. 15 Noiembrie 2015