Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 956/2014

Ședința publică de la 09 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ T_____

Judecător R_____ R___

Grefier M______ M____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind apelul declarat de apelanta B______ R_____ împotriva sentinței civile nr.1637/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata I____________ G______ AL POLITIEI ROMANE BIROUL DE POLITIE A 2, având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de soluționare și declară dezbaterile închise.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea având ca obiect plângere contravențională formulată la data de 14.01.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 26.05.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, în urma soluției de declinare a competenței teritoriale dispusă de Judecătoria C________ prin sentința civilă nr. 4199 pronunțată la data de 14.04.2014, petenta B______ R_____ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună, în contradictoriu cu I____________ G______ al Poliției Române, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx dresat de un agent constatator din cadrul IGPR- Biroul A2 la data de 12.01.2014. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea constând în avertisment.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional întrucât s-a reținut în sarcina sa faptul că în data de 12.01.2014, în timp ce se deplasa pe autostrada A2 către C________, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 182 km/h.

Petenta a arătat că se grăbea să ajungă acasă întrucât a fost anunțată că o persoană din familie nu se simțea bine și că pe fondul unui trafic redus a circulat cu o viteză mai mare decât cea legală, dar a negat că ar fi circulat cu viteza de 182 km/h.

A criticat procedura de constatare și a arătat că agentul constatator a refuzat să-i prezinte înregistrarea video și dovada că deține calitatea de polițist rutier.

În detalierea acestei afirmații, petenta a arătat că agentul constatator a refuzat să-i prezinte dispoziția de numire în calitate de polițist rutier.

Pe acest temei, petenta a invocat lipsa calității de agent constatator a agentului de poliție care a întocmit procesul-verbal și a arătat că actul întocmit este lovit de nulitate, fiind încheiat de o persoană fără calitate.

Petenta a criticat legalitatea procesului-verbal și a arătat că numele agentului constatator este ilizibil, iar față de această împrejurare, este lovit de nulitate absolută, invocând prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001. Pe același temei a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate și pentru faptul că agentul constatator a menționat că face parte din „BA2”, descriere insuficientă pentru a complini cerințele legale.

A criticat și legalitatea sancțiunilor aplicate, respectiv a sancțiunii complementare, arătând că agentul constatator a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, fără a aplica și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

În susținerea cererii subsidiare, a arătat că sancțiunea pecuniară aplicată este una ridicată față de pericolul social concret al faptei.

În drept, a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001 și art. 109 și 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, art. 121 și art. 177 alin. 2 din HG nr. 1391/2006.

În dovedirea plângerii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A atașat acesteia copii certificate de pe exemplarul 2 al procesului-verbal atacat (f.10 – dosar Judecătoria C________), dovada de circulație ________ nr. xxxxxxx (f.11 – dosar Judecătoria C________) și cartea de identitate a petentei (f.12 – dosar Judecătoria C________). A solicitat instanței să pună în vedere intimatului să depună la dosarul cauzei documentația care a stat la baza constatării faptei, inclusiv documentația aferentă cinemometrului radar și dispoziția de numire a agentului constatator. De asemenea, a solicitat să-i fie comunicată copie de pe înregistrarea video.

Cererea a fost legal timbrată.

Intimatul IGPR a depus întâmpinare la dosarul Judecătoriei C________ (f.23-26), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C________, iar pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei constatate, încadrarea juridică a acesteia și textele legale în baza cărora a fost constatată fapta și a fost sancționată petenta.

Intimatul a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 16-17 din OG 2/2001.

În răspuns la critica petentei privind lipsa calității de polițist rutier a agentului constatator, intimatul a arătat că acesta deține calitatea cerută de lege, calitate ce i-a fost acordată prin Dispoziția inspectorului general al Inspectoratului G______ al Poliției Române nr. 50/28.08.2008.

Intimatul a combătut și critica privind ilizibilitatea numelui agentului constatator și a arătat că această mențiune este lizibilă și că actul atacat conține toate mențiunile prev. de art. 16 și 17 din OG 2/2001.

A mai arătat că s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii prin bifarea rubricii corespunzătoare din procesul-verbal, s-a menționat expres durata suspendării și a fost eliberată dovadă înlocuitoare a permisului de conducere.

Intimatul a menționat în întâmpinare că aparatul radar era verificat metrologic și că acesta efectuează autotestarea automat, la pornire.

Intimatul a solicitat și respingerea cererii subsidiare.

În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei video și a depus la dosarul cauzei exemplarul 1 al procesului-verbal contestat (f.29 – dosar Judecătoria C________), raportul agentului constatator (f.30 – dosar Judecătoria C________) și copii de pe buletinul de verificare metrologică al aparatului radar (f. 31 – dosar Judecătoria C________), atestatul operatorului radar (f. 31 – dosar Judecătoria C________), planșa foto (f. 32-36 – dosar Judecătoria C________) și înregistrarea video (f.37 – dosar Judecătoria C________). La întâmpinare a mai fost atașat și atestatul operatorului radar al unui alt agent constatator (f.27– dosar Judecătoria C________).

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare în care a reluat o parte dintre criticile formulate în plângere, iar suplimentar a arătat că procedura de constatare este nelegală întrucât a fost efectuată de doi agenți constatatori, precum și pentru faptul că agentul constatator nu avea dreptul să aplice sancțiunea complementară și să dispună reținerea permisului, aplicarea sancțiunii complementare fiind de competența șefului poliției rutiere.

De asemenea, petenta a criticat planșa foto depusă de intimat și a arătat că aceasta nu corespunde cerințelor Normei de Metrologie Legală NML 021-05, întrucât nu se observă fizionomia contravenientului, nu există dovada că cinemometrul și-ar fi făcut autotestarea și nu apar pe înregistrare concomitent imaginea autovehiculului pe care să se observe atât viteza, cât și numărul de înmatriculare.

În susținerea motivelor din răspunsul la întâmpinare, a depus la dosarul cauzei practică judiciară (f.45-50 – dosar Judecătoria C________).

Deși legal citată, petenta nu s-a prezentat la judecată pentru a fi ascultată conform prevederilor art. 34 din OG 2/2001.

Instanța a admis și administrat la cererea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba video. A respins solicitările petentei de comunicare a înregistrării video și de depunere la dosar a dispoziției de numire a agentului constatator.

Pentru o justă soluționare a cauzei și o corectă individualizare a sancțiunii, instanța a dispus depunerea la dosar a istoricului abaterilor petentei de la normele legale care reglementează circulația rutieră, răspunsul fiind atașat (f. 7-8– dosar Judecătoria Călărași) .

Soluționând cauza Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.1637/2014 a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta B______ R_____, CNP-xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în C________, ______________________, nr.38, __________, jud.C________, în contradictoriu cu I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul ales în București, sector 5, __________________.4-6, cod de identificare fiscală xxxxxxx, cont IBAN nr.RO46TREZxxxxxxxxxxxx0XXXXX.

A menținut ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx dresat de un agent constatator din cadrul IGPR- Biroul A2 la data de 12.01.2014.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx dresat de un agent constatator din cadrul IGPR- Biroul A2 la data de 12.01.2014, s-a constatat săvârșirea de către petenta B______ R_____ a contravenției constând în încălcarea prevederilor art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195 aprobat prin HG 1391/2006 faptă sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Pentru a se constata această contravenție, s-a reținut că la data de 12.01.2014, ora 14.02, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe Autostrada A2 la km 96, pe sensul de mers București-C________, cu viteza de 182 km/h, depășind viteza maximă admisă de lege cu 52 km/h.

În procesul-verbal s-a menționat că viteza cu care circula autoturismul condus de petentă a fost măsurată cu aparatul radar _________ 335 montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea principală constând în 9 puncte amendă contravențională în sumă de 765 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, fiind dispusă și măsura tehnico-administrativă constând în reținerea permisului de conducere.

Procesul-verbal a fost semnat de petentă, iar în rubrica destinată obiecțiunilor este consemnat „Nu sunt de acord”.

Analizând conținutul procesului-verbal, instanța constată evident neîntemeiate criticile petentei privind ilizibilitatea mențiunilor din acesta. Din actul atacat rezultă cu certitudine că agentul constatator se numește D________ M_____ și că acesta face parte din IGPR. Chiar dacă petenta nu cunoaște semnificația denumirii „Biroul A2” din antetul actului atacat, aceasta nu poate pretinde că nu cunoaște semnificația acronimului IGPR prezent în același antet și folosit uzual pentru I____________ G______ al Poliției Române.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, este confirmată de copia de pe înregistrarea video efectuată cu mijloacele tehnice instalate pe autospeciala de poliție rutieră.

La începutul înregistrării se observă afișat pe înregistrare simbolul „F” corespunzător modului de măsurare „Fastest”. La secunda 17, pe înregistrarea video se observă un autoturism marca VW de culoare închisă care se deplasează pe Autostrada A2, iar aparatul radar indică alături de simbolul „F”, viteza de 182 km/h.

Având în vedere și imaginile ulterioare de pe înregistrare în care alături de simbolul „F” apar viteze în scădere, precum și faptul că începând de la sec. 24 se observă și numărul de înmatriculare al autoturismului marca VW a cărui viteză a fost măsurată, instanța constată că nu există niciun dubiu asupra faptului că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX a circulat cu o viteză ce depășește cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care se deplasa, respectiv cu viteza de 182 km/h.

Pentru aceleași motive, instanța a constatat neîntemeiată susținerea petentei că pe înregistrarea video nu poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului care a depășit viteza legală.

De asemenea, neîntemeiată este susținerea din răspunsul la întâmpinare în sensul că înregistrarea video nu ar fi relevantă întrucât nu se observă fizionomia conducătorului auto. Analizând practica judiciară invocată de petentă, se observă că acest argument al petentei este scos din context, în condițiile în care instanța care a pronunțat hotărârea a reținut ca argument principal faptul că din fotografiile analizate nu se putea observa numărul de înmatriculare al autoturismului, fizionomia contravenientului fiind doar un criteriu secundar de identificare.

De altfel, examinând considerentele sentinței Judecătoriei C________ invocate ca practică judiciară cu care se presupune că petenta este de acord, se constată că prin această hotărâre nu au fost reținute ca motive de nulitate a procesului-verbal marea majoritate a motivelor invocate de petentă și în prezenta cauză.

Neîntemeiată este și susținerea că nu există dovada faptului că aparatul radar nu a efectuat autotestarea, în condițiile în care această operațiune se efectuează automat la pornirea aparatului, iar acesta nu efectuează măsurători înainte de finalizarea autotestării.

Din analiza înregistrării se constată că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05.

Petenta nu a contestat faptul că a condus autoturismul menționat în procesul-verbal la momentul constatării faptei, iar din plângere rezultă că petenta a fost oprită imediat după constatarea faptei.

Conform buletinului de verificare metrologică depus de intimat, fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat (Aprobare de model 012/2009) și cu verificare metrologică în termen la momentul constatării, conform Normei de metrologie legală 021-05.

Cu toate că, în urma abrogării art. 4 din Norma de metrologie legală 021-05, nu mai există cerința ca operatorul aparatului radar să fie atestat pentru lucrul cu acest aparat, intimatul a făcut dovada că operatorul aparatului radar deținea un astfel de atestat.

Instanța a constatat neîntemeiată critica petentei privind lipsa calității de polițist rutier și, implicit, a competenței de a constata contravenții rutiere a agentului constatator, în condițiile în care petenta nu a invocat sau dovedit vreo împrejurare care să justifice un dubiu în această privință, iar intimatul și-a însușit procesul-verbal și a arătat că agentul de poliție a primit calitatea de polițist rutier prin actul prevăzut de lege, emis de autoritatea competentă.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Verificând procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx dresat de un agent constatator din cadrul IGPR- Biroul A2 la data de 12.01.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180-181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.

Cu privire la criticile petentei referitoare la nelegalitatea procedurii de constatare, instanța a reținut în primul rând că fapta a fost săvârșită pe autostrada A2 la km96, iar procesul-verbal a fost întocmit pe autostrada A2 la km99. Față de această împrejurare, nu se poate considera că la constatarea faptei au participat doi agenți constatatori, așa cum susține petenta, ci că un polițist rutier a efectuat măsurarea vitezei la km96 după care, la sesizarea acestuia, cel de-al doilea a constatat existența faptei contravenționale și a întocmit procesul-verbal atacat.

De asemenea neîntemeiate sunt și criticile privind neprezentarea probelor de vinovăție și dovezii calității de polițist rutier la momentul constatării faptei, în condițiile în care procedura constatării contravenției nu este una contradictorie. Obligațiile agentului constatator la momentul constatării faptei, astfel cum sunt prevăzute de lege, constau în aducerea la cunoștința contravenientului a faptei și dreptului de a formula obiecțiuni, consemnarea obiecțiunilor și comunicarea procesului-verbal, directă, sub semnătură, sau indirectă, prin poștă sau prin afișare. Controlul existenței faptei pe baza probelor administrate de agentul constatator revine exclusiv instanței de judecată sesizate cu soluționarea plângerii contravenționale.

Analizând legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.

Față de prevederile exprese ale art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002, instanța a constatat neîntemeiată critica petentei privind faptul că polițistul rutier a aplicat direct prin procesul-verbal sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule. Competența de a dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule aparține sefului poliției rutiere doar în situația reglementată de prevederile art. 96 alin. 4 din OUG 195/2002, respectiv la cumularea a 15 puncte de penalizare, situație ce nu este incidentă în cauza de față.

Cu privire la fapta reținută de agentul constatator, instanța a constatat că susținerile petentei privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite, cu toate că a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța a constatat că viteza autoturismului a fost măsurată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar în procesul-verbal sunt menționate ________________ radar (ROM 335) și nr. de înmatriculare al autospecialei de poliție pe care era montat (MAI xxxxx).

De asemenea, instanța a constatat că din înregistrarea video, care respectă toate condițiile de legalitate stabilite prin Norma de metrologie legală 021-05, rezultă cu certitudine că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de petentă s-a deplasat cu viteza indicată în procesul-verbal.

Pentru motivele expuse, văzând și prevederile art.6 pct. 20 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, instanța a constatat că petenta a circulat pe un drum public cu regim de autostradă pe care limita maximă de viteză prevăzută de lege este de 130 km/h, cu o viteză de 182 km/h măsurată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, faptă ce constituie contravenție conform art. 50 alin.1 din OUG 195/2002 corob. cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.

Întrucât petenta nu a produs în fața instanței nicio probă din care să rezulte existența vreunui factor extern care ar fi putut să influențeze funcționarea aparatului radar, și nici a faptului că acesta a fost manipulat necorespunzător, instanța de fond a constatat nefondată susținerea petentei în sensul că fapta imputată nu corespunde realității.

Analizând susținerile petentei în senul că ar fi depășit viteza legală pentru că a fost anunțată telefonic că un membru al familiei are probleme de sănătate, instanța a constatat că această împrejurare nu are caracterul unei stări de necesitate sau al unei alte cauze exoneratoare de răspundere contravențională în condițiile art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 și art. 20 Cod penal, aplicabile în cauză conform art. 47 din OG 2/2001.

În concluzie, pentru motivele expuse, instanța a constatat că procesul-verbal atacat este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.

Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor expuse anterior, instanța a constatat că sancțiunile, atât cea principală, cât și cea complementară, au fost corect aplicate și individualizate de agentul constatator.

În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că petenta nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta imputată, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.

Mai mult decât atât, cu referire la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, astfel cum sunt relevate de probatoriul administrat, instanța a constatat că fapta petentei prezintă un pericol deosebit, având în vedere că aceasta a circulat cu o viteză cu 52 km/h peste cea mai mare viteză legal admisă pe drumurile publice din România, condiții în care consecințele potențiale ale unui accident la o astfel de viteză sunt extrem de grave.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a considerat că actele procesuale ale petentei relevă o atitudine de tergiversare a procesului, petenta neurmărind o justă și rapidă soluționare a cauzei pentru a-și dovedi nevinovăția, ci doar amânarea executării sancțiunilor.

Astfel, dincolo de invocarea unor motive de nelegalitate a constatării evident neîntemeiate, fapt dovedit de invocarea unei jurisprudențe în care erau respinse chiar motivele de nulitate a procesului-verbal pe care petenta le-a invocat, instanța a constatat că aceasta a acționat deliberat pentru tergiversarea judecății, introducând plângerea la o instanță evident necompetentă față de locul săvârșirii faptei și mențiunile din procesul-verbal. Acționând astfel, petenta, cu rea credință, a amânat termenul la care s-a făcut judecata pe fond cu mai mult de 5 luni de la înregistrarea plângerii, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 33 alin. 1 din OG 2/2001.

Sub același aspect al circumstanțelor personale, din istoricul abaterilor petentei de la regimul circulației rutiere se constată că aceasta nu este la prima contravenție la regimul rutier, săvârșind o altă abatere de la regimul legal de viteză în aceeași zi în care a fost sancționată pentru fapta din cauza de față.

În concluzie, se constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul de față nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă atât a sancțiunii principale, cât și a sancțiunii complementare aplicate prin procesul-verbal atacat.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx dresat de un agent constatator din cadrul IGPR- Biroul A2 la data de 12.01.2014 este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate.

Împotriva sentinței civile nr.1637/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în termen legal a declarat apel apelanta petentă B______ R_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

1.Se critică sentința din perspectiva soluției greșite date excepției lipsei calității de reprezentant a agentului constatator care a întocmit procesul – verbal.

Arată (ca și în plângerea contravențională) că agentul constatator a refuzat să îi prezinte documentația din care să rezulte calitatea sa (respectiv dispoziția de numire în calitate de polițist rutier) refuzând să îi prezinte și dovada privind funcționarea în parametri a aparatului radar.

Mai arată apelanta că, deși în întâmpinarea depusă la fond se face vorbire despre dispoziția de numire emisă de IGPR nr.50/28.08.2008, actul nu a fost depus la dosar.

2. Critică apelanta modul în care instanța de fond a trecut peste criticile sale vizând faptul că procesul – verbal este lizibil cu privire la numele agentului constatator și denumirea instituției din care acesta face parte, arătând că un astfel de mod de încheiere a procesului – verbal contravine disp.art.16 din OG 2/2001, existând dubii cu privire la numele și prenumele agentului constatator și fiind indicată incorect denumirea unității unde activează agentul constatator („BA2”).

3. Se critică sentința sub aspectul greșitei aprecieri a legalității aprecierii măsurii tehnico – administrative a reținerii permisului de conducere, deoarece textul prevăzând regimul sancționator al contravenției prev. de art.121 din HG 1391/2006, respectiv art.102 alin.3 din OG 195/2002 prevede sancțiunea principală –amendă prevăzută în clasa a IV a de sancționare și sancționarea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile.

Arată apelanta că măsura reținerii permisului de conducere ar trebui să urmeze aplicarea sancțiunii complementare amintite anterior, asumarea sancțiunii nefiind aplicată prin procesul – verbal contestat, în această situație apelanta invocând nulitatea absolută virtuală a procesului – verbal, vătămarea produsă prin actul atacat neputând fi remediată decât prin anularea actului respectiv.

Contestă raționamentul logic juridic al judecătorului fondului cu privire la soluția dată acestei critici, arătând că, dacă măsura complementară nu putea fi aplicată de agentul constatator ci doar de șeful poliției rutiere a județului / municipiului București, atunci agentul constatator nu putea reține permisul de conducere decât după aplicarea sancțiunii complementare conform procedurii descrise anterior.

4. Critică apelanta, greșita omisiune de a reține ca motiv de nulitate relativă sau absolută, aspectul că fapta a fost constatată de un agent de poliție (Sucata F_____) iar procesul – verbal de contravenție a fost încheiat de altă persoană (D________ M_____), fiind încălcate astfel disp.OG 2/ 2001, care prevăd că agentul constatator este cel care constată săvârșirea contravenției, întocmește procesul – verbal și aplică sancțiunea.

5. Cu privire la temeinicia sentinței se invocă critica formulată în plângere cu privire la lipsa din înregistrarea video a mențiunii efectuării autotestării (obligatorie cf.art.3.2.6 din N.M.L 021-05).

Se arată că, din imaginile înregistrării, nu se poate distinge fizionomia contravenientului, astfel că în raport și de nerecunoașterea săvârșirii faptei, dubiul îi profită apelantei – petente.

Se mai invocă faptul că din planșele foto depuse la dosarul cauzei, rezultă că înregistrarea vitezei de 182 km/h s-a realizat la ora 13.59.05 iar numărul mașinii devine vizibil la 13.59.10, neexistând o planșă foto din care să se poată distinge atât viteza imputată cât și numărul de înmatriculare al autovehiculului, astfel încât nu există înregistrare cu toate mențiunile obligatorii, lipsa acestora echivalând cu lipsa probelor de vinovăție.

6. O cerere formulată în subsidiar în apel este cea de reindividualizare a sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul – verbal contestat.

Se invocă circumstanțele reale (starea de sănătate a unui membru al familiei și traficul rutier lejer), în concurs cu circumstanțele personale (instanța de fond reținând că petenta a mai fost sancționată în aceeași zi pentru același gen de infracțiune fără a ține seama că acea sancțiune nu-i fusese comunicată).

În apel, petenta apelantă a solicitat administrarea probei cu acte, cerând instanței de apel să admită intimatei actele nominalizate în primul motiv de apel.

Intimata IGPR a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Se descrie situația de fapt (respectiv că autoturismul marca Volkswagen nr.XXXXXXXX a fost înregistrat circulând pe A2 – km 96 (pe direcția București – C________) cu viteza de 182 km/h, în ziua de 12.01.2014 orele13,59 arătând intimata că fapta a fost constatată cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, că aparatul radar deține atestat pentru desfășurarea activității cu aparat radar AUTOVISION.

Arată intimata că s-a reținut existența contravenției prev. de art.12 alin.1 din HG1391/2006, că procedura de constatare și încheierea procesului – verbal de contravenție s-au efectuat cu respectarea prev. HG 1391/2006 și ale OG 2/2001, că sancțiunile aplicate sunt legale și că nu există motiv de reindividualizare a acestora, gradul de pericol social concret al faptei neputând fi diminuat în raport de apărările făcute de intimată.

Se precizează că, agentul D________ M_____ este polițist rutier, calitatea rezultând din Disp.IGPR 50/2008 – Anexa 3, pag.24.

Se mai solicită respingerea celorlalte motive de apel, arătând intimata că fapta și vinovăția contravenientei – apelante sunt dovedite.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, apelanta petentă reia criticile formulate în apel în motivele 1-3.

Părțile nu au propus probe noi în apel.

Analizând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate în cauză, reține tribunalul următoarele:

Prin sentința civilă nr.1637/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta B______ R_____ împotriva procesului – verbal ________ nr.xxxxxxx dresat de IGPR, ca neîntemeiată.

1.Cu privire la soluționarea excepției lipsei calității de polițist rutier (sau a calității de reprezentat, cum a intitulat-o apelanta) consideră tribunalul că critica apelantei este nefondată.

Corespondența cu intimata, actele depuse de aceasta indică faptul că agentul constatator D________ M_____ (agent principal de poliție) din cadrul Biroului de Poliție A2) își desfășoară activitatea în cadrul acestei instituții, la fel ca și agentul principal de poliție Sucata F_____, care a realizat înregistrarea video a contravenției cu aparatura de supraveghere și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor marca AUTOVISION – _________ 335,montat pe autospeciala Dacia L____ nr.MAI xxxxx.

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că în ziua de 12.01.2014 pe autostrada A2 București – C________, între km 12 – 220, s-au desfășurat activități de poliție rutieră pentru prevenirea activității rutiere sau diminuarea efectelor unui asemenea eveniment din cauza vitezei excesive sau neadaptate la condițiile de trafic.

Ca și instanța de fond, și tribunalul apreciază suficientă precizarea Dispoziției IGPR nr.50/2008 (care în anexa 3, la poziția 24, îl nominalizează pe lucrătorul polițist D________ M_____) pentru stabilirea calității impuse de art.15 al.3 din OG 2/2001, astfel încât primul motiv de apel va fi respins.

2. Nici critica cuprinsă în al doilea motiv de apel nu este fondată, mențiunile cuprinse în procesul – verbal cu privire la numele, prenumele agentului constatator, calitatea acestuia ( _____________________________ suficiente în raport de norma imperativă cuprinsă în art.17 alin.1 din OG 2/2001.

3. Apreciază tribunalul completă și riguroasă analiza făcută de instanța de fond cu privire la legalitatea sancțiunii contravenționale și a măsurii tehnico – administrative aplicate prin procesul – verbal contestat.

Astfel, tribunalul apreciază că examenul efectuat în temeiul art.34 din OG 2/2001 a relevat în mod corect că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde prevederilor indicate pentru încadrarea juridică a acesteia iar sancțiunile sunt stabilite în conformitate cu prevederile legale (contravenția reținută în sarcina apelantei cea prev. de art.2 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 iar sancțiunile în limitele prev. de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 cu ref. la art.98 al.4 pct.d din OUG 195/2002).

Consideră tribunalul că indicarea art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 rep., alături de mențiunea explicită că permisul de conducere se reține pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 111 pct.1 lit.a din OUG 195/2002 rep., indică faptul că reținerea permisului de conducere s-a realizat în scopul suspendării dreptului de a conduce, această măsură complementară fiind obligatorie și nu opțională în cazul contravenției prev. de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 ( apelantei fiindu-i eliberată dovada cu dreptul de circulație pe o perioadă de 15 zile).

4. Cea de a patra critică formulată de apelanta B______ R_____, nu indică vreun motiv de nulitate al procesului – verbal, în raport de disp.art.121 al.2 din HGR 1391/2006, potrivit cărora „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Cum textul de lege nu condiționează legalitatea procesului – verbal de constatare a unor asemenea contravenții de dresarea procesului – verbal de către aceeași persoană care a realizat înregistrarea și măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculului (fiind aproape imposibilă în practică o asemenea procedură) se va îndepărta și acest motiv de apel.

5. Tribunalul va respinge și cea de a cincea critică formulată în cauză, în urma modificării NML 021-05 prin Ordinul 187/14.07.2009, prev. pct.3.5.1 impun ca înregistrările efectuate cu aparatura de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor „trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului”.

Așa fiind, se constată că normele de metrologie legală nu impun pentru verificare metrologică sau omologarea, mențiunea privind efectuarea autotestării sau imaginea conducătorului auto aptă a duce la identificarea contravenientului.

Pentru aceste motive si pentru că critica vizând conținutul fotogramelor este îndepărtată de vizionarea înregistrării video, va constata tribunalul că înregistrarea realizată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic întărește prezumția de adevăr de care se bucură conținutul procesului – verbal în ceea ce privește situația de fapt, mai ales în lipsa unor probe care să dovedească o situație de fapt diferită, astfel încât consideră că apărările formulate nu sunt de natură a oferi apelantei – petente beneficiul dubiului în ceea ce privește fapta sau vinovăția.

6. În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii principale cu sancțiunea „avertisment” se constată că circumstanțele reale conturând (în opinia apelantei) starea de necesitate nu au fost probate, cum nu s-au probat circumstanțele personale din evaluarea cărora (în sensul disp.art.21 al.3 din OG 2/2001) să constate instanța de apel că se poate stabili că fapta are un grad de pericol social concret redus și care să justifice aplicarea art.7 din OG 2/2001.

Pentru aceste motive, tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelanta B______ R_____ împotriva sentinței civile nr.1637/2014 a Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 al.1 c.pr.civ.

Respinge apelul declarat de apelanta B______ R_____ împotriva sentinței civile nr.1637/2014 a Judecătoriei Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.

Președinte, G_______ T_____		Judecător, R_____ R___
	Grefier, M______ M____

Red.R.R___

Dact.M.M.

Ex.4/06.01.2015

j.f.P.N______