Document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2139/A

Ședința publică din data de 09 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier A________ B_________

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către FÂNARIU G_______ împotriva sentinței civile nr. 8255/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.11.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.8255/24.06.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul FÂNARIU G_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 26.02.2015, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 26.02.2015 a fost încheiat de către I____________ de Poliție Județean T____ procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Faptele reținute în procesul-verbal de contravenție constau în aceea că petentul a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________________ Timișoara iar la intersecția cu Calea Șagului a pătruns și traversat intersecția pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, forțând conducătorii auto care veneau din dreapta sa să frâneze pentru a evita impactul și totodată, nu a purtat centura de siguranță.

Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, pentru prima faptă, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și cu amendă în cuantum de 195 lei pentru cea de-a doua, în temeiul art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 15 din dosar.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului, acesta semnându-l de primire.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd: ”Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.” și art. 36 alin. 1: din O.U.G. nr. 195/2002”Conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a examinat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție atacat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă. Astfel, acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, nefiind incident niciun caz de nulitate relativă sau absolută.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost combătută de către petent.

În primul rând, fapta de natură contravențională săvârșită de petent a fost constatată ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de agentul de poliție.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

Prezumția de nevinovăție presupune faptul că în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii nu trebuie sa porneasca de la ideea preconcepută ca petentul a săvârșit fapta de care este acuzat.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu corespund realității. Mai mult, procedurii de judecare a plângerilor contravenționale îi este aplicabilă procedura de drept comun prevăzută de C.proc.civ., astfel că petentul trebuie să respecte principiul consacrat de art. 249 C.proc.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Cu toate acestea, petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție.

De asemenea, martorul P______ M_____, audiat în cauză, a declarat că nu a semnat procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent și că nu cunoaște niciun aspect legat de faptele de care este acuzat petentul.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a reținut că agentul constatator a respectat prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Nerespectarea regulilor de circulație prin trecerea pe culoarea roșie a semaforului electric și nepurtarea centurii de siguranță prezintă pericol pentru siguranța traficului rutier în general, iar faptul că petentul, în calitate de conducător auto, a încălcat în mod deliberat această regulă, coroborat cu motivarea plângerii contravenționale din care reiese că petentul nu a înțeles finalitatea dispozițiilor legale încălcate, conduc la concluzia că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei cu sancțiunea avertismentului deoarece această ultimă sancțiune nu și-ar atinge scopul pentru care a fost edictată de către legiuitor, și anume îndreptarea conduitei contravenientului.

Față de cele de mai sus, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.8255/24.06.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în baza dispozițiilor art.466,468 C.pr.civ.a formulat apel apelantul F______ G_______, solicitând admiterea acestuia în baza art.480, anularea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței legal învestită pentru administrarea probei testimoniale încuviințate,având în vedere următoarele considerente:

Apelantul formulat o plângere împotriva P.V.de contravenție ________ nr.xxxxxxx/26.02.2015 încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE JUD.T____ prin care a fost sancționat cu o amendă de 585 lei considerându-se că în data reținută în actul constatator ar fi comis 2 contravenții rutiere,una constând în pătrundere și traversarea unei intersecții din Timișoara pe culoarea roșie a semaforului,cealaltă constând în nepurtarea centurii de siguranță.

In plângerea depusă nu corespunde realității stare de fapt reținută în condițiile în care a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului și așteptând ca alte autovehicole aflate în fața sa să execute manevre de viraj lateral,a fost surprins de schimbarea culorii semaforului și si-a continuat apoi drumul fără a periclita în vreun fel traficul; de asemenea, a susținut că avut aplicată centura de siguranță la momentul consumării evenimentului rutier.

In dovedirea susținerilor a solicitat ca probe prezentarea înregistrărilor video făcute cu camerele din intersecție, precum și audierea ca martor conducătorului auto B___ I___,aflat în trafic și la fața locului în intersecția __________________ Cl.Șagului.

Instanța a aprobat numai proba testimonială în ședință de judecată din data de 13.05.2015, admițând totodată audierea martorului asistent semnatar al P.V.de contravenție,P______ M_____.

In condițiile în care martorul propus de apelantul nu a putut fi audiat lipsind de la domiciliu din motive necunoscute acestuia,iar martorul asistent a declarat că nu a semnat P.V.de contravenție și nu cunoaște nimic în legătură cu evenimentul rutier din litigiu, prima instanță s-a grăbit să dispună judecarea cauzei având un probator total insuficient și,mai ales, ineficient, pronunțând astfel o sentință ce nu poate fi considerată temeinică și legală nu în ultimul rând.

Practic, instanța, în loc să sancționeze anumite metode de așa-zisă constatare a unei pretinse contravenții - în speță s-a"inventat"un martor asistent doar pentru a se da satisfacție prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 - reproșează subsemnatului faptul că nu am respectat dispozițiile art-249 C.pr.civ.privind dovedirea susținerilor făcute prin plângere.

Soluția adoptată de instanța fondului nu poate fi menținută câte vreme era și de datoria primei instanțe a se implica în aflarea adevărului, nu doar a se mulțumi cu evocarea principiilor înserate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care administrarea probatorului admis trebuia înfăptuită în respectul invocat art. 6 din Convenția amintită.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat a se analiza legalitatea unui P.V.de contravenție ce se bazează semnătura unui martor-asistent inexistent la întocmirea actului pretins de instanță ca fiind încheiat cu respectarea cerințelor obligatorii impuse de art. 16 și 17 din OB nr.2/2001.

Prima instanță a validat practic un P.V.de contravenție încheiat după bunul plac al unui agent constatator,ignorând minime reguli de protecție ale cetățeanului.

Intimatul I____________ de Poliție Județean T____, în temeiul art. 205 si următoarele Cod Pr.Civ. a formulat întâmpinare, apreciind că motivele învederate instanței de judecată sunt neîntemeiate, apelantul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și leșul a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

In ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Pentru motivele invocate s-a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat; menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o considerăm temeinică și legală.

In temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

Se remarcă, în acest sens, că motivele pentru care petentul critică sentința judecătoriei nu pot conduce la schimbarea acesteia.

Astfel, nu se poate reține că judecătoria nu a intrat în cercetarea fondului, doar pentru că a pășit la judecare fără audierea martorului propus de petent, care nu a putut fi audiat, întrucât citația comunicată acestuia s-a întors cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresă”, sens în care tribunalul remarcă împrejurarea că judecătoria și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în această situație și a pus în vedere petentului să îi indice noul domiciliu al martorului, acordând termen în acest sens prin încheierea de ședință din data de 10.06.2015, însă petentul nu s-a conformat. Așadar, culpa pentru imposibilitatea audierii acestui martor aparține însuși petentului, care nu și-a respectat obligația generală de a urmări finalizarea procesului, astfel că nu se poate considera că judecătorul nu și-a îndeplinit rolul activ și nu a intrat în cercetarea fondului.

În ceea ce privește nesemnarea procesului-verbal de către martorul asistent, aceasta nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, în contextul în care petentul a semnat personal procesul-verbal de contravenție.

În aceste condiții, corect a soluționat judecătoria plângerea contravențională, reținând că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și autenticitate, prezumție pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o îngăduie în cauze de natura celei de față, conform celor arătate în motivarea sentinței apelate, prezumție pe care petentul nu a reușit să o răstoarne prin administrarea vreunei probe în instanța de fond sau de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 C. pr. civ., apelul se va respinge ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de către FÂNARIU G_______,CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ___________________, __________________,împotriva sentinței civile nr. 8255/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN T____ cu sediul în Timișoara, ____________________. 44-46, jud. T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 09.12.2015.

Președinte, M____ T____ C_______		Judecător, I______ T____
	Grefier, A________ B_________

Red .M.T.C. /Tehnored. A.B.

26.01.2016 / 4ex. – 2ex. _____________

Prima instanță:Judecător: A_______ Chichineșdi