R O M Â N I A
TRIBUNALUL T________
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,
C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
DECIZIA NR. 139
R E C U R S
Ședința publică din data de 07.03.2013
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE – T_____ I____
JUDECĂTOR – R_____ G_______
JUDECĂTOR – D_______ L_______
GREFIER – B__________ – Z________ C_______ – A______
Pe rol, judecarea recursului civil având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției declarat de recurent petent N_____ S_____ cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. F_____ C_______ C______ în T____ M_______, ______________________, ____________, _____________________ împotriva sentinței civile nr.5564/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________ – Serviciul Juridic cu sediul în A_________, ___________________.71-73, jud. T________.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. F_____ C_______ pentru recurent petent N_____ S_____ și consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 36 din O.G. 2/2001, prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru și de timbru judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art.1591 al.4 Cod Procedură Civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că obiectul cauzei îl reprezintă anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de solicitat și probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Av. F_____ C_______ pentru recurent petent N_____ S_____ având cuvântul, solicită admiterea recursului promovat în cauză, iar pe fond, admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx emis de Inspectoratul de Poliție Județean T________, precizând că agentul constatator nu a ținut cont de marja de eroare de +/-4% ce profită în mod legal contravenientului și că din fotografiile intimatului Inspectoratului de Poliție Județean T________ nu rezultă că recurentul petent ar fi avut o viteză peste limita legală, viteza autoturismului acestuia din urmă fiind de 136 km/h, ci nu 154 km/h. În susținerile sale, depune la dosarul cauzei practică judiciară și Ordinul nr.301/23.11.2005.
Consilier juridic G_________ P_____ - V______ pentru intimat Inspectoratul de Poliție Județean T________ având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat în cauza de față cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, arătând instanței de recurs că succesiunea imaginilor existente la dosarul cauzei se poate demonstra și că recurentul petent a circulat cu autoturismul său având viteza care i-a fost reținută.
Precizează reprezentantul intimatului că acest proces se judecă conform normelor Codului de Procedură Civilă și că aparatul radar este astfel conceput și verificat astfel încât să înregistreze atât viteza staționară, cât și cea în deplasare.
T R I B U N A L U L:
Asupra recursului, de față:
Prin sentința civilă nr. 5564 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria A_________ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul N_____ S_____, cu domiciliul în mun. T____-M_______, ___________________, _____________, jud. T________, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean T________, cu sediul în mun. A_________, ____________________. 71-73, jud. T________, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 21.08.2012, întocmit de un agent constatator din cadrul I__ T________ - Serviciul Rutier, s-a reținut în sarcina petentului N_____ S_____, săvârșirea faptei prevăzute art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 21.08.2012, orele 15.45, petentul a condus autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DE 70, la km 75 în afara localității, fiind înregistrat și filmat de aparatul radar cu viteza de 154 km/h . De asemenea, s-a menționat că a fost filmat la secvența 4462 a hardului de la auto XXXXXXXX.
Potrivit art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A_____ c. României), dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, s-a apreciat că acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Petentul a susținut că viteza înregistrată de aparatul radar este nereală, agentul constatator neținând seama de marja de eroare a aparatului radar conform normelor legale, respectiv ordinul 301/2005, astfel că viteza de deplasare a fost de 108 Km/h, și nu de 154 km/h, dar nu a probat în niciun fel aceste susțineri.
Din planșele foto depuse la dosar de către intimată reiese faptul că în data de 21.08.2012, orele 15.45, petentul a condus autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DE 70 în afara localității cu viteza de 154 km/h
Instanța a apreciat că nu poate reține susținerile petentului în sensul că viteza înregistrată de aparatul radar este nereală, agentul constatator neținând seama de marja de eroare a aparatului radar care, indică o viteză mai mare decât cea avută în realitate, respectiv 108 km/h, întrucât la dosar, fila 14, intimata a depus buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, având rezultatul verificării admis.
În același timp, instanța a reținut că petentul avea obligația de a nu depăși cu mai mult de 50 km/h a viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantum de 630 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța a constat că a fost corect individualizată și aplicată de către agentul constatator față de circumstanțele faptei. Instanța a apreciat că acest gen de faptă contravențională prezintă un grad de pericol social ridicat, fiind astfel puse în pericol sănătatea și integritatea corporală a persoanelor.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.
În motivarea recursului recurentul petent a arătat că instanța a apreciat în mod greșit că nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului - verbal.
Astfel, cu privire la temeinicia procesului verbal solicită să se constate că a fost sancționat pentru o faptă (depășirea limitei legale de viteză) care se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În acest caz, sarcina probei, revine, potrivit legii, organului constatator, care, prin intermediul mijloacelor tehnice existente în dotarea sa, trebuie să dovedească săvârșirea contravenției.
Apreciază că agentul constatator nu a ținut seama de marja de eroare a aparatelor de măsurare a vitezei de deplasare. Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1 lit. C din Norma de Metrologie Legala - NML 021-05/ 23.11.2005, aprobata prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului R____ de Metrologie Legala, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei, eroarea maximă tolerată este de +/- 4%, din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 Km/h. Astfel, apreciem că intimata trebuia sa facă dovada că la măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului s-a avut in vedere eroarea de măsurare menționată. Pe cale de consecință, viteza de deplasare a autovehiculului subsemnatului care trebuia înscrisă în procesul verbal ar fi fost de 147,8 Km/h ( 154 - 4% ) și nu de 154 Km/h așa cum în mod greșit a interpretat agentul constatator.
Ca urmare, raportat la această viteză, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat decât în condițiile în care se face dovada ca a depășit viteza maximă admisă cu mai mult de 50 Km/h, în caz contrar, în situația în care se dovedește că a depășit viteza legală cu 47,8 Km/h fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit. d pct.3.din OUG 195/2002. Însă, potrivit art. 34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este investită să verifice temeinicia și legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și stabilirea unei alte sancțiuni.
A mai arătat recurentul că instanța de fond motivează ca nu poate reține susținerile sale în sensul că viteza înregistrată de aparatul radar este nereală, motivând că la dosarul cauzei există buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, având rezultatul verificării admis. Apreciază că instanța de fond a procedat greșit deoarece buletinul de verificare metrologică se referă Ia aspecte tehnice ale aparatului de măsurat viteza iar în cauză a invocat aspecte legale în fața instanței de fond, mai exact, a invocat prevederile pct. 3.1.1 lit. C din Norma de Metrologie Legală - NML 021-05/ 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului R____ de Metrologie Legală, care stabilește faptul că orice aparat de măsurare a vitezei are o marjă tolerată de +/- 4%. Apreciază că, potrivit prevederilor legale în vigoare și a practicii în materie contravențională, aceasta marjă de eroare profită în mod legal contravenientului, aspect de care instanța nu a ținut seama Ia pronunțarea hotărârii atacate.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, precum și pe dispozițiile OUG nr.195/2002 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei în condițiile prev de art. 242 alin.2. C. pr. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 21.08.2012, întocmit de un agent constatator din cadrul I__ T________ - Serviciul Rutier, s-a reținut în sarcina petentului N_____ S_____, săvârșirea faptei prevăzute art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, motivat de faptul că în data de 21.08.2012, orele 15.45, petentul a condus autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DE 70, la km 75 în afara localității, fiind înregistrat și filmat de aparatul radar cu viteza de 154 km/h . De asemenea, s-a menționat că a fost filmat la secvența 4462 a hardului de la auto XXXXXXXX.
Împotriva procesului verbal menționat petentul a formulat plângere care prin sentința civilă nr. 5564 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria A_________ a fost respinsă ca nefondată.
Petentul a formulat recurs împotriva sentinței menționate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat ci vinovăția sa ar putea fi stabilită în raport de o altă contravenție, fiind aplicabile dispozițiile art. 108 alin.1 lit. d pct.3.din OUG 195/2002 .
Tribunalul apreciază soluția instanței de fond ca fiind neîntemeiată, făcându-se o greșită interpretare a probelor administrate.
Astfel, deși se constată, în acord cu instanța de fond, că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de formă ale acestuia, neexistând cauze de nulitate absolută, se apreciază că recursul este fondat cât privește analizarea temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Sub aspectul temeiniciei tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În cauza de față, tribunalul constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului condus de petent s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip R____ AUTOVISION, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video _________ nr. 189, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 09.03.2012 coroborat cu procesul-verbal de contravenție din care rezultă că acest cinemometru montat pe auto Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX a fost folosit la constatarea vitezei autoturismului condus de recurentul petent. Din buletinul de verificare rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
În susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal intimatul a depus la dosar și 6 planșe foto, în care se observă autoturismul condus de petent. Din succesiunea acestora rezultă că la data reținută, recurentul petent a circulat cu autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DE 70, cu o viteză peste limita legală admisă. Astfel, din planșele foto aflate la dosar se reține că recurentul petent a fost surprins timp de o secundă circulând cu viteza de 154 km/h, deplasarea acestuia făcându-se ulterior cu o viteză mai mică de 150 km/h.
În aceste condiții, cum din planșele foto aflate la dosar rezultă că recurentul petent a condus autoturismul numai timp de o secundă cu o viteză de 154 km/h și tribunalul constată că viteza înregistrată de aparatul radar are o eroare maximă tolerată care potrivit art. 3.1.1. lit. c din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 a B.R.M.L este de +/- 4 % din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h în cazul în care funcționează în regim de deplasare, această eroare trebuie interpretată în favoarea recurentului petent. Astfel că se reține că este cert că recurentul petent a circulat cu o viteză sub 150 km/h ( până la viteza de 147,84 Km/h dacă avem în vedere marja de eroare), iar nu cu viteza înregistrată de aparatul radar de 154 km/h.
În aceste condiții încadrarea corectă a faptei contravenționale săvârșite de petent este în art. 102 al. 2 rap. la art. 108 al. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr.195/2002 în loc de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.
Săvârșirea acestei contravenții atrage sancțiunea amenzii contravenționale, însă nu se mai aplică sancțiunea contravențională constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ci sancțiunea complementară constând în 6 puncte de penalizare.
Pe cale de consecință, recursul formulat de recurentul petent împotriva sentinței civile nr. 5564 din 29.10.2012 pronunțată de Judecătoria A_________ este apreciat ca fiind întemeiat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod Procedură ivilă să fie admis și se va dispune modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a plângerii și modificării procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.08.2012 de către intimatul I__ T________, Serviciul Rutier, în sensul sancționării petentului pentru contravenția prev. de art. 102 al. 2 rap. la art. 108 al. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G nr. 195/2002 în loc de contravenția prev. de art. 102 al. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002, cu consecința menținerii sancțiunii amenzii contravenționale și înlocuirii sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile cu sancțiunea complementară constând în 6 puncte de penalizare. Se vor menține celelalte mențiuni înscrise în procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurentul petent N_____ S_____ împotriva sentinței civile nr. 5564 din 29.10.2012 pronunțată de Judecătoria A_________ pe care o modifică în tot și rejudecând:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N_____ S_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T________ - Serviciul Rutier.
Modifică procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.08.2012 de către intimat în sensul sancționării petentului pentru contravenția prev. de art.102 al.2 rap. la art.108 al.1 lit. d pct.3 din OUG nr.195/2002 în loc de contravenția prev. de art.102 al.3 lit. e din OUG 195/2002.
Modifică sancțiunea amenzii contravenționale de la 630 lei la 420 lei (6 puncte penalizare).
Înlătură măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T.I. R.G. D.L. B-Z.C-A.
Red./Tehnored. T.I./15.03.2013
Exemplare:2