Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I E Nr. 544

Ședința publică de la 27.06.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C_______ L___

JUDECĂTOR - M_______ G____

JUDECĂTOR - L______ A_______ O_____

GREFIER - C_______ P_________

.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului în C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent A__________ M_____ și pe intimat I.P.J. G_____, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 2740/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.06.2014 și a pronunțat următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 2740 din 20.03.2014 a Judecătoriei G_____ s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul A__________ M_____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____, la data de 11.02.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul A__________ M_____, în contradictoriu cu intimatul I__ G_____, a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.01.2013 și a solicitat anularea procesului – verbal contestat.

În motivarea formulată la termenul de judecată din 09.10.2013, petentul a arătat că nu se poate identifica sancțiunea aplicată fiecăreia dintre contravenții, iar agentul constatator nu i-a solicitat petentului predarea plăcuțelor de înmatriculare.

În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002.

În susținerea plângerii formulate, a fost depus, la dosar, în copie, procesul – verbal contestat.

Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională este scutită de taxa judiciară de timbru.

Intimatul, legal citat, nu a desemnat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială.

Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

În fapt, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.01.2013, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum total de 1470 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4,art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3, art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 102, alin. 1 pct. 1, art. 100 alin.3 pct. f din OUG 195/2002.

Agentul constatator a reținut că, la data de 28.01.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________ de 68 km/h, înregistrată de radar PYT 181 Caseta 645. De asemenea petentul nu purta centura de siguranță, nu avea asupra sa documentele de identitate sau ale autoturismului, iar inspecția tehnică periodică era expirată din 04.02.2012. Totodată s-a reținut că petentul nu a respectat dispozițiile polițistului rutier care i-a solicitat să predea plăcuțele de înmatriculare.

În drept, potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG 195/2002 constituie contravenție depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit pct. 3 constituie contravenție nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.

Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului auto de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. 2, iar potrivit art. 102 alin. 1 pct. 1 constituie contravenție conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.

Potrivit art. 100 alin. 3 pct. f din OUG 195/2002 constituie contravenție nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Contrar susținerilor petentului, instanța reține că în cuprinsul procesului verbal sunt identificate sancțiunile contravenționale aplicate pentru fiecare contravenție reținută în sarcina petentului. Astfel, pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4, s-a stabilit o amendă contravențională în cuantum de 140 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3, petentul a fost sancționat cu avertisment, pentru contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18, s-a aplicat amendă în cuantum de 420 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 102, alin. 1 pct. 1, amendă în cuantum de 630 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art. 100 alin.3 pct. f din OUG 195/2002, petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 880 lei.

În consecinta, instanta apreciaza ca procesul verbal contestat a fost legal întocmit.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, în cauza A_____ împotriva României (Hotărârea din 04.10.2007, definitivă la 31.03.2008) , Curtea Europeană admite că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept , însă trebuie recunoscute celui acuzat de săvârșirea unei contravenții garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 par. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , respectiv informarea acuzatului , în termenul cel mai scurt , asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce , acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea , garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat , posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Ca urmare, esențial din punctul de vedere al Curții este ca atât pe parcursul judecății, cât și în etapa analizării probelor să nu se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie să aibă posibilitatea să propună și să administreze ce probe dorește, iar instanța să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea contravenientului, cu imparțialitate, motivând de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urmă. Aceasta este în esență și concluzia la care ajunge Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ contra României.

Or, în speță, instanța nu a încălcat dreptul la apărare al petentului, acestuia fiindu-i încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Cu toate acestea instanța apreciază că petentul nu a reușit să dovedească că situația de fapt reținută în înscrisul contestat nu corespunde realității.

Astfel, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4, din OUG 195/2002 instanța reține, așa cum rezultă din planșa foto radar, depusă la dosarul cauzei (fila 25), că viteza cea mai mare atinsă de autoturismul petentului, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, este de 68 Km/h, înregistrată de aparatul radar la data de 28.01.2013, ora 10,14. În baza buletinului de verificare metrologică instanța reține că aparatul radar folosit în cauză, a fost declarat „admis” în urma verificării metrologice, fiind destinat să măsoare atât în regim de staționare, cât și în regim de deplasare, iar conform atestatului de operator, agentul constatator avea pregătirea necesară pentru a folosi aparatul radar menționat.

În ceea ce privește contravențiile prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4,art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3, art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 102, alin. 1 pct. 1, din OUG 195/2002, instanța apreciază că petentul nu a reușit să dovedească că situația de fapt reținută în înscrisul contestat nu corespunde realității.

Astfel, martorul Frațila M____, audiat la solicitarea petentului precizează că în ziua respectivă se afla în mașina condusă de către petent, iar la aproximativ 30 de m de Spitalul M______ acesta a fost oprit de un echipaj de poliție care a precizat că petentul ar fi condus cu depășirea vitezei legale și fără a purta centură de siguranță. A mai precizat martorul că petentului i s-au cerut actele mașinii dar acesta a arătat că nu le are asupra sa.

Așadar, din declarația martorului nu rezultă că petentul ar fi purtat centură de siguranță sau ar fi avut inspecția tehnică valabilă (de altfel petentul nu a susținut aceste împrejurări prin plângerea formulată) iar martorul a confirmat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal cu privire la lipsa documentelor autoturismului.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 100 alin.3 pct. f din OUG 195/2002 instanța reține că potrivit declarației martorului petentul a fost chemat la mașina poliției, iar discuțiile dintre petent și agentul constatator s-au purtat în acel loc.

Așadar, declarația martorului nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceasta nu poate infirma faptul că, în cadrul discuției purtată între agentul constatator și petent acestuia din urmă i s-a solicitat să predea plăcuțele de înmatriculare.

Față de aceste considerente instanța apreciază că petentul nu a reușit să dovedească că situația de fapt reținută în înscrisul contestat nu corespunde realității.

Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța apreciază că acestea sunt proporționale cu pericolul social al faptelor săvârșite, cu atât mai mult cu cât petentul nu a invocat și nu a dovedit împrejurări care ar putea justifica înlocuirea amenzilor contravenționale în avertisment.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, petentul A__________ M_____, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat corect contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 pct. f din OUG nr. 195/2002, care nu e dovedită.

A mai arătat recurentul că agentul rutier nu i-a solicitat să predea plăcuțele de înmatriculare, aspect confirmat și de martorul audiat în cauză.

A solicitat recurentul înlăturarea sancțiunilor dispuse pentru această contravenție, respectiv: măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, 4 puncte amendă și 280 lei amendă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 486 C.pr.civilă, ale O.G. 2/2001 și OUG 195/2002.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, astfel cum dispune articolul 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal contestat în cauză recurentul-petent a fost sancționat contravențional pentru că la data de 28.01.2013 a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX pe ________________________, cu o viteză de 68 km/h, înregistrată de radar de 68 km/h. De asemenea, nu purta centura de siguranță, nu avea asupra sa actele autoturismului și nici documentele sale de identitate, iar inspecția tehnică periodică era expirată de aproape un an.

Totodată, în sarcina recurentului-petent s-a reținut că nu a respectat dispozițiile polițistului rutier care i-a solicitat să predea plăcuțele de înmatriculare.

Dintre toate acestea, recurentul-petent critică soluția instanței de fond privind fapta de a nu respecta dispozițiile polițistului rutier de a preda plăcuțele de înmatriculare.

Cu privire la aceasta se reține că martorul audiat de instanța de fond a declarat că era în mașina recurentului-petent și a auzit întreaga discuție cu organul constatator.

Din declarația martorului nu rezultă că agentul de poliție ar fi cerut recurentului să predea plăcuțele cu numărul de înmatriculare.

Este adevărat că, așa cum a reținut instanța de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și autenticitate.

În schimb, această prezumție este relativă, după cum tot relativă e și prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul, conform jurisprudenței CEDO.

Prin urmare, cât timp organul constatator nu a adus absolut nicio probă în sprijinul „acuzațiilor” sale, nu există nici un motiv pentru a nu se da eficiență singurei probe administrate în cauză, respectiv declarația martorului ocular din care nu rezultă aspectul că agentul de poliție ar fi solicitat recurentului-petent să predea plăcuțele cu numărul de înmatriculare.

Cât timp nu s-a făcut dovada că s-ar fi adresat recurentului-petent această solicitare, în sarcina lui nu se poate reține un refuz de a da curs solicitării.

Față de acestea, recursul urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul anulării în parte a procesului verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul privind pe recurent A__________ M_____ cu domiciliul în _________________________ și pe intimat I.P.J. G_____, cu sediul în G_____, _____________________, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 2740/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx.

Modifică in parte sentința recurată si in rejudecare admite in parte plângerea, in sensul că anulează in parte procesul verbal de contraventie cu privire la contraventia prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002, exonerează petentul de plata amenzii aplicate pentru contravenția mai sus menționată, in suma de 280 lei si inlătură sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

I r e v o c a b i l ă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C. L___ M. G____ L. A. O_____ C. P_________

(C.O.)

Conform art. 261 C.p.c.

Semnează P___-Grefier

Red. L.A.O_____ /Dact. J. D______

2 ex./23.07.2014/Fond D.G.B_______