Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE nr. 1972/2015

Ședința publică din 14 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I__ S_________

Judecător: S_____ I____ T_______

Grefier: E____ R_____ P______

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr. 1816 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent T________ C_________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, pentru intimatul petent, avocat P_____ R_____, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind apelanta intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimatul petent a formulat întâmpinare iar la data de 16 septembrie 2015, apelanta intimată a formulat note scrise, în două exemplare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.

Avocat P_____ R_____, având cuvântul pentru intimatul petent, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosarul cauzei, în cuantum de 500 lei.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr. 1816 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de formulată de petentul T________ C_________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-SA, s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/11.02.2013 emis de C_____ SA București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx din 11.02.2013 petentul a fost sancționat de intimata C_____ SA București pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din OG 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, reținându-se că la data de 12.01.2013 vehiculul categoria A cu nr. XXXXXXX aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă, locul DN 1 Romanești, județul Prahova.

Conform adresei înaintată de intimată procesul verbal de constatare a contravenției respectiv a fost comunicat prin afișare la domiciliul petentului, în prezența unui martor la data de 20.02.2013, iar acesta a fost încheiat la 11.02.2013.

Potrivit art.25 alin.2 din OG 2/2001: „Comunicarea procesului verbal de contravenție se face de organul care a aplicat sancțiunea, în termen de o lună de la data aplicării acesteia”.

În conformitate cu art.27 din OG 2/2001: „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul petentului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal”.

Din cuprinsul textului reiese că modalitatea de comunicare a procesului verbal prin afișare la sediul contravenientului este subsidiară comunicării procesului verbal prin poștă cu aviz de primire, după cum s-a reținut și prin Decizia nr. 10/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În această situație intimata trebuia să procedeze mai întâi la comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției prin poștă cu aviz de primire si numai ulterior, în situația în care această modalitate nu era posibilă să procedeze la comunicarea prin afișare.

O comunicare prin afișare a procesului verbal de constatare a contravenției făcută ca în cazul de față fără comunicare prin poștă cu aviz de primire echivalează cu o necomunicare a procesului verbal de constatare a contravenției și astfel a fost admisă plângerea și s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 13 nr.xxxxxxx/11.02.2013 emis de C_____ SA.

Prin sentința civilă nr. 2351 din 06 aprilie 2015, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a fost admisă cererea pentru completare dispozitiv sentință formulată de formulată de petentul T________ C_________, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA și s-a completat dispozitivul sentinței civile nr.1816 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în sensul că a fost obligată intimata C_____ SA București - CESTRIN București la 520 lei cheltuieli de judecată față de petent reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea de completare dispozitiv a sentinței, formulată de către petent prin apărător este întemeiată și în cauză sunt îndeplinite disp.art.444 C__, deoarece prin dispozitivul sentinței, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii petentului referitoare la cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxă de timbru pentru care se aflau chitanțele la dosar la filele 5 și 56, dar în motivarea sentinței a arătat că petentul a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1816 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX completată prin sentința civilă nr. 2351 din 06 aprilie 2015, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată dispuse în sarcina sa.

În motivarea cererii, a arătat că, în fapt, instanța de fond a admis plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/11.02.2013, anulându-l și obligând-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 de lei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 451 alin. 2 Noul cod de procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurata de avocat.

Astfel, instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.

Apelanta intimată a solicitat să se observe că această sumă acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerată, având în vedere atât valoarea cât și complexitatea cauzei, respectiv plângere contravențională cât și depus de către avocați este unul minim, necesitând sub aspect juridic doar redactarea plângerii și, facultativ, susținerea acesteia în fața instanței.

În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 5015/2005 pronunțată în Dosarul nr. xxxxx/2004, potrivit căreia „instanța de judecată este competentă să soluționeze problema lichidării cheltuielilor de judecată, putând, potrivit acestui text de lege pe deplin aplicabil, să diminueze cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat în condițiile evocate de text și care se justifică și în fapt, în prezenta cauză”.

Și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 493/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 456/2007, analizând constituționalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, reiterând argumentele din alte decizii anterioare, a reținut următoarele: „prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil”.

Tot în cuprinsul aceleiași decizii se mai reține că „în sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil”.

În acest sens, apelanta intimată face referire la decizia pronunțată în cauza S____ și P_______ c/a României.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Noul cod de procedură civilă, O.G. nr.2/2001, O.G. nr.15/2002 și Legea nr. 455/2001, solicităm judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 Noul cod de procedură civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 471 alin. 5 din Codul de procedură civilă, intimatul petent T________ C_________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală cu obli­garea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanța.

Prin întâmpinarea formulată, instanța de fond a soluționat corect plângerea contravențională formulată, admițând excepția prescripției executării sancțiunii din procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 11.02.2013, cu motivarea că ape­lanta pârâtă a comunicat procesul verbal prin procedura subsidiară prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, instanța a avut în vedere și a respectat Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiin­țării de plată.

Intimatul petent consideră că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului” raportat la art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”; art. 25 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, „Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiu­nea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia”.

Din lecturarea apelului se deduce că, în fapt, apelanta a solicitat doar casarea în parte a sentinței nr. 1816/2015 doar în ceea ce privește plata cheltuielile de judecata în sumă de 520 lei, avansate de acesta, justificate cu acte, în situația în care la fond nu a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecată.

În acest sens, intimatul petent a solicitat instanța de apel să se rețină că în sentința apelată, instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere prin care solicită să dispună obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. Deci, apelanta pârâtă critică ceva la ce nu a fost obligată prin această sentință. Apelul este lipsit de obiect.

Apelanta intimată nu a promovat calea apelului la sentința civilă nr. 2351/2015 prin care instanța de fond s-a pronunțat pe capătul său de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată in suma de 520 lei.

Instanța, în motivare, a reținut culpa apelantei pârâte în modalitatea de întocmire și comunicare a procesului verbal aplicând corect dispozițiile art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, obligând-o la plata cheltuielile avansate de intimat și dovedite cu înscrisuri.

În concluzie, criticile apelantei pârâte sunt nefondate, prin sentința civilă nr. 1816/2015 nu a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Pe fond, intimatul petent a solicitat să se rețină ca nefondate criticile apelantei pârâte privind onorariul avocatului. Avocatul său i-a solicitat plata unui onorariu de bun simț, 500 lei, perfect justificat de munca depusă și diligențele pe care le-a făcut pentru a câștiga prezenta cauză. Avocatul a formulat cererea pentru instanță, a depus dovezi în susținerea cererii, l-a reprezentat în fata instanței și a susținut cererea sa cu succes. Apelanta intimată nu este în măsură a cuantifica munca și efortul depus de avocatul său în câștigarea cauzei. Aceasta vorbește doar din punctul său de vedere, în acest sens, solicitând ca instanța să nu și-l însușească.

Din analiza aprofundată a înscrisurilor depuse la dosar rezultă că avocata care l-a reprezentat a depus o muncă bazată pe profesionalism ceea ce a dus la soluționarea cererii sale.

Onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elemen­tele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

Din analiza dosarului reiese clar diligența depusă de avocat în soluționarea favorabilă a cererii sale, punând la dispoziția instanței toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.

În acest sens, intimatul petent invocă Decizia ICCJ nr.2420/11.04.2008.

Pentru toate aceste motive, intimatul petent a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca temei­nică și legală cu obligarea apelantei intimate la plata cheltuielilor avansate de acesta, respectiv onorariu de avocat, dovedit cu chitanță.

Analizând apelul declarat, în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, prin sentința civilă nr.1816/2015 a admis plângerea contravențională și a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 25 și art. 27 din OG nr. 2/2001 cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție, modalitatea de comunicare prin afișare la sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire, potrivit deciziei nr. 10/2013 a ICCJ.

Din actele existente la dosarul cauzei a reieșit că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare la sediul contravenientului și nu s-a făcut dovada că mai întâi acesta a fost comunicat prin poștă cu aviz de primire.

Prin sentința civilă nr. 2351/2015 a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 1816/2015, în sensul că intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.

Apelanta a declarat apel împotriva sentinței civile nr.1816/2015, completată prin sentința nr. 2351/2015, solicitând doar diminuarea cheltuielilor de judecată, nefăcându-se referiri la critica sentinței civile nr.1816/2015 ci doar la cea de completare nr. 2351/2015.

Tribunalul consideră că apelanta în mod corect a fost obligată la cheltuieli de judecată prin sentința de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1816/2015 deoarece a fost admisă plângerea contravențională a petentei și astfel, apelanta pierzând procesul, este obligată și la plata cheltuielilor de judecată, în cazul de față, onorariu avocat și taxă de timbru iar solicitarea de a cenzura cheltuielile de judecată este adevărat atributul instanței dar suma de 500 lei primită de avocat de la petent nu este o sumă foarte mare astfel încât să se ia măsura reducerii unui astfel de onorariu.

Apelanta nu a făcut nici o critică asupra sentinței civile nr. 1816/2015, adică asupra fondului cauzei ci doar asupra sentinței civile prin care a fost completat dispozitivul primei sentințe.

Văzând dispozițiile art.480 alin.1 NCPC,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având sediul în București, Bulevardul I____ M____, nr. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1816 din 16 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent T________ C_________, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P_____ R_____ M_______, în Tg-J__, _________________________, _____________, județul Gorj, ca nefondat.

Obligă apelanta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul petent.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte, I__ S_________		Judecător, S_____ I____ T_______
	Grefier, E____ R_____ P______

Red. S.I.

Tehnored. P.R.

Jud. fond: D. I______

4 ex./09.11.2015