Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnat în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 23.11.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 07.12.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond::

Prin sentința civilă nr. 1911 din 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M____ în dosar nr. 10.XXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S_______ SRL în contradictoriu cu intimata _________________________ anulat în parte procesul-verbal nr. 1 din 12 iunie 2014 înregistrat cu nr. 1683/12.06.2014 ca fiind nelegal întocmit de către intimată în ceea ce privește faptele contravenționale descrise la punctul 1 literele a) și c) din actul sancționator și, pe cale de consecință, a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate pentru aceste fapte în cuantum de 12.000 lei și, respectiv, 5.000 lei, precum și înlăturarea măsurilor dispuse cu privire la aceste fapte.

Prin aceeași hotărâre instanța a respins excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională și a menținut ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal nr. 1 din 12 iunie 2014 înregistrat cu nr. 1683/12.06.2014 în ceea ce privește fapta contravențională descrisă la punctul 1 litera b) din actul sancționator, amenda contravențională aferentă, precum și măsurile dispuse cu privire la această faptă.

De asemenea a redus onorariul avocațial solicitat de către petentă la suma de 1.000 lei și a compensat cheltuielile de judecată solicitate de părți constând în onorariul avocațial.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în analizarea legalității procesului verbal contestat, că din descrierea agentului constatator reținută în procesul verbal de contravenție la litera a) rezultă neîndeplinirea de către petentă a obligației prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 în privința a șase lacuri piscicole, unei împrejmuiri de gard, unei clădiri și a unui cort pentru evenimente. Prin urmare, s-a constatat săvârșirea de către petentă a mai multor fapte contravenționale, constând în nerespectarea legislației din domeniul construcțiilor în repetate rânduri, respectiv pentru fiecare dintre aceste lucrări ce necesită autorizație de construire.

Totodată, instanță a constat că prin procesul verbal contestat petentei i s-a aplicat o singură sancțiune, respectiv amenda contravențională în sumă de 12.000 lei, fără a fi procedat la individualizarea sancțiunilor aplicate pentru fiecare dintre contravențiile săvârșite, împrejurare ce contravine prevederilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001.

Prin modul global de aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța nu este în măsură să verifice dacă sancțiunea a fost corect individualizată pentru fiecare contravenție reținută în sarcina petentei și nici dacă au fost respectate dispozițiile legale, agentul constatator neputând face o apreciere globală asupra celor trei sancțiuni contravenționale aplicate.

Și în privința contravenției constatate și descrise la litera c) din cuprinsul actului sancționator. Astfel, intimatul a reținut în sarcina petentei aceeași încălcare a art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că a realizat lucrări de captare a apei, de amplasare a unei conducte de captare și de aducțiune a apei, care, din rațiunile expuse mai sus, comportă elemente constitutive ale mai multe contravenții de aceeași natură. Prin urmare, aplicarea unei singure sancțiuni în mod global, de 5.000 lei, nu este legală, astfel că se impune anularea în parte a parte în ceea ce privește faptele contravenționale descrise la literele a) și c) din cuprinsul acestuia, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii de 12.000 lei și, respectiv, 5.000 lei, și a înlăturării măsurilor dispuse cu privire la aceste fapte.

Pe cale de consecință, reținând că încheierea procesului verbal nu s-a realizat în condiții de legalitate, impunându-se măsura anulării în parte a acestuia.

Instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de aplica sancțiunea contravențională, în ceea ce privește săvârșirea contravenției menționată la lit. b din cuprinsul procesului verbal de contravenție, având în vedere că data la care o construcție este terminată nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar în momentul în care construcția a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală, neexistând identitate între noțiunea de finalizare a construcției și cea de terminare a construcției edificate fără autorizație de construire, deoarece, în caz contrar, nu s-ar mai putea da eficiență acestor articole evocate. Prin urmare, termenul special de prescripție de 2 ani nu curge de la data săvârșirii faptei, ci de la data terminării construcției, situație însa ce nu se reduce la faptul material al încetării actelor de construire, ci presupune si recepția lucrărilor de construire, împrejurare ce nu a fost dovedită în cauză.

În ceea ce privește temeinica faptei reținută la lit. b, instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că petenta a împrejmuit cu gard cu stâlpi de beton și plasă de sârmă terenul cu suprafața de 6.800 mp, plantat cu nuci, situat în intravilanul localității V________, poziționat în pantă, înscris în CF nr. 2224/N/V________, nr. cad. 7/f(70/6), fără a obține autorizație de construire. De altfel, acest aspect nici nu a fost contestat de către petentă, iar amenda de 3000 lei, aplicată de către agentul constatator a fost corect individualizată și nu se impune reindividualizarea în sensul aplicării minimului special.

Cererea de apel a Comunei V________:

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ______________________________________ admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate cu consecința respingerii în tot a plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/12 iunie 2014, înregistrat sub nr.1683/12.06.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii apelanta a arătat că în mod neîntemeiat prima instanță a reținut că acesta nu a procedat la individualizarea sancțiunilor aplicate pentru fiecare dintre contravențiile săvârșite, aplicând o singură sancțiune, respectiv amenda contravențională în cuantum de 12.000 lei, în realitate a fost constată o singură faptă, respectiv edificarea/amenajarea complexului de agrement.

În ceea ce privește contravențiile reținute la lit. a, b și c, sancțiunile contravenționale principale au fost aplicate pentru flecare dintre cele trei fapte, iar cumulate acestea nu depășesc, mulate, nedepășind dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă, adică 200.000 lei, totalul amenzilor aplicate prin procesul-verbal fiind de 20.000 lei.

Cererea de apel a Societății S_______ SRL.

Prin cererea de apel formulată Societatea S_______ S.R.L. a solicitat instanței modificarea parțială a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a plângerii contravenționale formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, solicitând, de asemenea, admiterea excepție prescripției răspunderii contravenționale.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că prin decizia de îndrumare nr. VII din 20 noiembrie 2000 ÎCCJ a statuat că data săvârșirii faptei contravenționale în cazul construcțiilor finalizate o constituie data terminării construcției, moment de la care trebuie calculat și termenul de prescripție.

În situația în care instanța nu va ține cont de această excepție, apelanta a solicitat instanței să constate nulitatea procesului verbal de contravenție având în vedere că din cuprinsul acestuia lipsește data săvârșirii faptei, precum și faptul că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dreptului de a formula obiecțiuni, nu se prevede locul încheierii actului sancționator, nu este prezentată o descriere completă a așa-pretinselor fapte, iar martorul indicat S____ I____ nu a fost prezent la momentul încheierii procesului verbal.

Toate aceste neregularități ne cauzează grave vătămări, alterând iremediabil prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat

Poziția intimatelor:

Prin întâmpinarea formulată (f. 20) intimata apelantă ____________________________ instanței respingerea apelului declarat în cauză criticile aduse de către apelanta petentă sunt lipsite de temei, solicitând și respingerea excepției prescripției dreptului de a mai aplica sancțiunea contravențională, invocată de către petentă.

Intimata apelantă, Societatea S_______ S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de Societatea S_______ S.R.L. este întemeiat pentru următoarele considerente:

Faptele contravenționale reținute în sarcina apelantei petente prin procesul-verbal de contravenție atacat, constau în săvârșirea contravențiile prevăzute de art. 3 al. 1 lit. a și d și de art. 26 al. 1 lit. a și al. 2 din Legea nr. 50/1991.

În fapt s-a reținut că la data efectuării controlului, respectiv data de 16 mai 2014, s-a constat că a) La locul denumit de localnici „Șate”, situat în extravilanul localității V________, _______________________ nr. 927, nr. 930 și nr. 930/1, există 6 lacuri piscicole, cu suprafața totală a luciului de apă de aproximativ 2,19 hectare, împrejmuire-gard cu stâlpi de beton și plasă din sârmă pe o lungime de aproximativ 1.570 metri, o clădire din lemn pentru alimentație publică (bar) cu o terasă acoperită, având suprafața totală construită de aproximativ 150 metri pătrați, precum și un cort pentru evenimente pe fundație din beton și schelet din lemn, având suprafața construită de aproximativ 840 metri pătrați, toate edifícate fără autorizație de construire, faptă prevăzută și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. a) și art. 26 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, cu amendă de 12.000 lei.

b) Terenul, în suprafață de 6.800 m.p., plantat cu nuci, situat în intravilanul localității V________, poziționat în pantă, înscris în C.F. nr.2224/N/V________, nr. cad. 7/f(70/6), care este împrejmuit cu un gard cu stâlpi din beton și plasă din sârmă, pe o lungime de aproximativ 90 metri, edificat fără autorizație de construire, faptă prevăzută și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. d) și art. 26 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, cu amendă de 3.000 lei.

c) Pe domeniul public (stradă), în dreptul imobilului cu nr. 629 din localitatea V________, există o captare de apă prin traversarea pereului lateral mal drept al pârâului ce traversează satul V________ și o conductă captare apă, pozată subteran transversal pe stradă, precum și o conductă de aducțiune în lungime de 200 metri, pozată subteran, între imobilele din V________ cu nr. 629 (proprietar S____ Mihaly) și nr. 630 (proprietară Radnotzi M________, domiciliată în Ungaria), care alimentează lacurile piscicole și de agrement situate la locul denumit „Șate”, toate edificate fără autorizație de construire, faptă prevăzută și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. a) și art. 26 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, cu amendă de 5.000 lei.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv din contractul de închiriere atașat la fila 14 din dosarul de fond, instanța reține că la data de 01.08.2008 între Societatea S_______ SRL și Societatea Galcar Prod SRL, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 81, având ca obiect închirierea unui număr de 6 lacuri cu pești și cabană lacustră, cu mențiunea că societatea apelantă va preda obiectivul începând cu data de 01.08.2008.

De altfel, chiar din cuprinsul procesului verbal de inspecție nr. 1369/09.05.2014 (f. 28) încheiat chiar de către Inspectoratul Județean în Construcții M____, rezultă că lucrările de amenajare a celor 6 iazuri piscicole și de montare a unui cort, au fost executate în perioada 2003 – 2009.

În continuare, din declarația martorului D___ I____, audiat la data de 12 februarie 2015 (f. 70), instanța reține că împrejmuirea cu gard din stâlpi și sârmă a terenului plantat cu nuci a fost realizată în anul 2005. De asemenea, martorul a arătat că aducțiunile de apă de la pârâu la lacuri au fost realizate probabil în perioada 2002 – 2004. De asemenea, martorul a mai arătat că gardul de beton a fost construit în perioada 2002-2004, iar ulterior anului 2005 nu au mai fost efectuate lucrări de renovare sau de modificare a construcțiilor.

Aceste declarații se coroborează și cu declarațiile martorului S____ I____ (f. 71) care a arătat că gardul din beton și sârmă este construit în urmă cu 4-5 ani, iar lacurile au fost amenajate succesiv în urmă cu 10-5 ani, împrejmuirea terenului plantat cu nuci a fost realizată în urmă cu 5-7 ani. Gardul nu are fundație din beton, ci este format din stâlpi de beton și plasă de sârmă. În final, a arătat că lucrările de captare a apei au fost realizate în urmă cu aproximativ 6 ani, iar spațiul este unul accesibil publicului, în cortul pentru evenimente se organizează nunți și botezuri.

La fila 126 din dosar petenta apelantă a depus adresa nr. 417/03.02.2005 meisă de Administrația Națională Apele Române, prin care i se comunica administratorului societății faptul că a fost acceptată notificarea de începere a execuției investiției Amenajare pescărie în localitatea V________, iar la fila 124 a fost un certificat de urbanism, emis în 26.002.2008, certificat necesar obținerii autorizației de construire pensiune – pescărie. La data de 26.11.2008, prin adresa nr. xxxxx (f. 128) Electrica a comunicat avizul favorabil amplasamentului pensiune – pescărie, la fila 140 a fost depus avizul sanitar iar la fila 141 avizul emis de Consiliul județean M____. Chiar dacă aceste avize nu pot suplini lipsa autorizației de construire, instanța apreciază că se poate reține din înscrisurile depuse, că data execuției lucrărilor este anterioară anului 2010.

În continuare, instanța constată, din cuprinsul procesului verbal de contravenție, faptul că agentul constatator nu a indicat fata săvârșirii contravențiilor, prin urmare instanța, la stabilirea acesteia, va analiza probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile enumerate anterior, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză. Analizând, prin urmare toate aceste probe, instanța constată că se poate aprecia că lucrările descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție au fost efectuate anterior anului 2010, iar ulterior acestei perioade nu au mai fost efectuate alte investiții.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (în forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal de contravenție) dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

În motivarea excepției prescripției apelanta petentă a invocat dispozițiile Deciziei nr. VII din 2000 pronunțată de CSJ asupra recursului în interesul legii referitor la aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor.

În dezlegarea dată recursului declarat de procurorul general, instanța supremă a stabilit că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției. În considerentele deciziei s-a reținut că faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât edificarea construcțiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Prin urmare, în cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 31 din Legea nr. 50/1991.

Pornind de la interpretarea dată de către CSJ, instanța reține că la momentul la care intimata apelantă a efectuat controlul și a întocmit procesul verbal de contravenție care face obiectul prezentei cauze, lucrările executate fără autorizație erau finalizate, terminate din punct de vedere legal.

Aceasta este concluzia care se desprinde din analiza întregului material probator administrat în cauză, ambii martori declarând că în incinta complexului, respectiv în cortul amenajat se organizează nunți și alte evenimente, lacurile există, gardurile sunt ridicate, iar în ultimi ani nu au mai fost efectuate îmbunătățiri, lucrări de modificare sau renovare, precum și din înscrisurile depuse în fața primei instanțe.

În cazul în care am considera că momentul la care începe să curgă termenul de prescripție ar fi cel prevăzut de art. 37 al. 5 teza I, din Legea nr. 50/1991, așa cum afirmă intimata apelantă _________________________________: Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, s-ar ajunge la situația în care săvârșirea contravenției de executare de lucrări fără autorizație de construire ar putea fi sancționată o perioadă de timp nedeterminată, de la momentul începerii lucrărilor de construire și până la data obținerii autorizației de construire, interpretare care contravine rațiunii instituției prescripției răspunderii contravenționale. Astfel, noțiunea de prescripție a răspunderii contravenționale desemnează acea cauză de stingere a obligației contravenientului de a suporta consecințele contravenționale ale faptei săvârșite, ca efect al trecerii unui interval de timp, anume determinat prin dispozițiile cuprinse fie în OG nr. 2/2001 fie în normele legale aplicabile, derogatorii de la ordonanța ce reglementează regimul juridic al contravențiilor.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că apelanta petentă Societatea S_______ SRL a făcut dovada că a edificat construcțiile, fără autorizație, însă cu mai mult de 2 ani anterior constatării faptei și aplicării sancțiunii, la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție nr. 1/12.06.2014, înregistrat sub nr. 1683/12.06.2014, era prescris dreptul de a constata săvârșirea contravenției și de a mai aplica sancțiunea, fapt de natură a atrage nulitatea procesului verbal de contravenție atacat.

Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 2Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de Societatea S_______ SRL, va admite excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată de societatea și a anulării procesului verbal de contravenție nr. 1 din 12 iunie 2014 înregistrat cu nr. 1683/12.06.

Tot pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelanta intimată _________________________________.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul ___________________________ în V________, ________________________, jud. M____, cod fiscal xxxxxxx.

Admite apelul formulat de _________________, cu sediul în __________________________, ______________________, jud. M____, cu sediul ales în Tg. M____, _____________________. 1A/1, jud. M____, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, având C__ RO xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1911/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____.

Schimbă în parte sentința de mai sus în sensul că:

Admite excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, și în consecință:

Admite plângerea contravențională și anulează procesul - verbal de contravenție nr. 1/12.06.2014 înregistrat sub nr. 1683/12.06.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07.12.2015.

Redactat: C.R

Listat: 26.01.2016/H.L/4 ex. jud. fond: O___ A______ O______