Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 482/2014

Ședința publică de la 22 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ D_________

Judecător A______ M_____ P______

Grefier M______ L___

S-a luat in examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul C_____ I___ V_____ împotriva sentinței civile nr. 9384/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 06.05.2014, răspunsul la întâmpinare formulat de apelantul petent.

Tribunalul constată că prin motivele de apel ( fila 2) s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată, în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra apelului .

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față,

Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.03.2013, petentul C_____ I___ V_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/20.02.2013 și ridicarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice.

În motivarea cererii petentul arată că în data de 20.02.2013, se deplasa cu autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza localității Valea Ursului, iar în zona Școlii Generale a fost oprit de un agent constatator pe motiv că a depășit autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX peste marcajul longitudinal continuu, intrând pe sensul opus de mers. De asemenea, petentul arată că agentul constatator nu a realizat în mod corect încadrarea juridică a faptei, menționând că fapta săvârșită este prevăzută de art. 120 lit. d din OUG nr. 195/2002. Față de descrierea faptei indicată în procesul verbal încadrarea juridică corectă era art. 120 alin. 1 lit. i din OUG nr. 195/2002, astfel încât petentul consideră nelegal procesul verbal încheiat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal se învederează instanței că petentul a avut o urgență medicală, astfel că în timp ce se deplasa dinspre București către Sibiu a fost anunțat de mama sa că tatăl său se simte foarte rău. Mai menționează petentul că teama și îngrijorarea cu privire la starea de sănătate a tatălui său l-au determinat să-și piardă răbdarea și să efectueze manevra de depășire a autoturismului ce se deplasa în fața sa cu o viteză foarte mică. Totodată, se arată că manevra de depășire a început pe linie discontinuă, finalizându-se pe linie continuă, iar locul în care se afla echipajul de poliție nu le permitea agenților să observe marcajul ce se afla pe porțiunea de drum unde s-a efectuat depășirea. Mai mult decât atât petentul învederează instanței că fapta nu a fost comisă cu intenție, nu a prezentat pericol social și nu a pus în pericol siguranța circulației.

Prin sentința civilă nr. 4103/01.07.2013 a Judecătoriei Sibiu a fost declinată competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Pitești, reținându-se că locul săvârșirii faptei este _________________________.Argeș, ce se află în circumscripția Judecătoriei Pitești.

Prin întâmpinare intimatul a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate. Intimatul învederează instanței că la data de 20.02.2013 petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul care rula în aceeași direcție de mers, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus și generând pericol de accident.

Prin sentința civilă nr. 9384/22.11.2013 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă plângerea ca nefondată reținându-se în esență următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/20.02.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. d din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

În fapt s-a reținut că la data de 20.02.2013 petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul care rula în aceeași direcție de mers, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus și generând pericol de accident.

Conform art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Se interzice depășirea vehiculelor: lit. d) „pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m” și lit. i) „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e nerespectarea regulilor privind depășirea”.

Prima instanță a verificat cu prioritate dacă procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege și a apreciat că nu sunt incidente cauze de nulitate absolută. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate privind indicarea greșită a încadrării juridice a faptei instanța a reținut că acesta este neîntemeiat deoarece, în măsura în care fapta este complet descrisă, contravenientul nu suferă nicio vătămare. În cauză agentul constatator a descris suficient fapta săvârșită în cuprinsul procesului verbal astfel încât greșita indicare a temeiul juridic nu atrage nulitatea actului sancționator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Potrivit susținerilor petentului în data de 20.02.2013, petentul a avut o urgență medicală, astfel că în timp ce se deplasa dinspre București către Sibiu a fost anunțat de mama sa că tatăl său se simte foarte rău.

Din planșele foto depuse la dosar (filele 8-11) rezultă că petentul a depășit neregulamentar un autoturism ce se deplasa în aceeași direcție de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus și generând pericol de accident.

Instanța de fond nu a reținut apărările petentului bazate pe faptul că a fost nevoit să depășească din cauza îngrijorării pentru starea de sănătate a tatălui său. Se constată că în caz de urgență medicală cetățenii pot apela serviciul de urgență 112 solicitând prezența unui echipaj de ambulanță, format din persoane specializate în astfel de cazuri care să asigure asistența bolnavului. Nerespectarea de către petent a regulilor de circulație în scopul de a ajunge la domiciliul tatălui său, destinație până la care avea de parcurs o distanță considerabilă, nu poate fi considerată o stare de necesitate, având în vedere existența unor servicii specializate pentru astfel de situații.

Prin însăși cererea de chemare în judecată petentul recunoaște că a început efectuarea depășirii autovehiculului din fața sa pe linie discontinuă, continuând depășirea pe linie continuă, însă consideră că depășirea începută pe marcaj discontinuu nu încalcă prevederile legale, chiar dacă aceasta s-a finalizat pe marcaj continuu.

Dispozițiile art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 interzic depășirea când pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, fără a distinge după momentul în care se încalcă acesta, astfel că o depășire începută pe marcaj discontinuu și terminată pe marcaj continuu încalcă prevederile mai sus menționate. Totodată, din planșele foto depuse la dosar rezultă cu claritate că depășirea s-a desfășurat prin încălcarea marcajului longitudinal continuu.

În concluzie s-a apreciat că aspectele invocate sunt nefondate, iar în privința sancțiunii aplicate s-a reținut că aceasta a fost corect individualizată și că nu se impune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel petentul , invocând următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra criticilor de nelegalitate a actului constatator invocate în primă instanță, prin raportare la disp.art.16 din OG nr.2/2001. În procesul verbal nu este menționată instanța competentă la care se depune plângerea contravențională, iar descrierea faptei este lapidară și nu cuprinde toate aspectele ce pot servi la aprecierea gradului de pericol al faptei. Chiar dacă fapta a fost filmată cu cameră video, în procesul verbal trebuia să se menționeze din ce direcția venea vehiculul și pe care parte a sensului de mers se afla acesta.

Aspectele invocate pe fond, respectiv urgența medicală determinată de starea de sănătate a tatălui petentului, sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională, viind un caz fortuit sau de forță majoră. În acest context în baza art.11 din OG nr.2/2001 trebuia să fie admisă plângerea și să se dispună anularea procesului verbal de contravenție.

Apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 C.pr.civilă.

Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 480 C.pr.civilă tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:

Prima critică din apel nu este fondată, deoarece prima instanță a analizat și s-a pronunțat asupra criticilor de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, invocate de petent în primă instanță, cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă ale actului constatator. Astfel, petentul prin plângerea contravențională a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate, deoarece agentul constatator a făcut o încadrare greșită a faptei.

Asupra acestui considerent prima instanță s-a pronunțat și a reținut că nu este de natură a atrage anularea procesului verbal, deoarece fapta este descrisă suficient, de natură a fi încadrată juridic și că petentul nu a suferit o vătămare din acest motiv.

Prima instanță a redat în considerentele sentinței fapta săvârșită de petent, așa cum a fost descrisă în procesul verbal, constând în aceea că în ziua de 20.02.2013 a efectuat o manevră de depășire a unui autovehicul care rula în aceeași direcție de mers, în zona de acțiune a indicatorului „ depășirea interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers , circulând pe sens opus și generând pericol de accident.

Fapta este descrisă suficient în procesul verbal, iar neindicarea instanței competente să judece plângerea nu atrage nulitatea procesului verbal , cu atât mai mult cu cât petentul a avut posibilitatea să conteste actul constatator și să beneficieze de control judiciar.

În privința aspectului invocat pe fondul cauzei, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În mod corect au fost înlăturate apărările contravenientului, reținându-se că, faptul că se grăbea pentru a ajunge la tatăl său care se afla într-o stare de sănătate precară, nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională. Nerespectarea de către petent a regulilor de circulație pentru a ajunge în domiciliul tatălui său, până la care avea de parcurs o distanță considerabilă, nu reprezintă o stare de necesitate, în accepțiunea legiuitorului.

Reținând cele ce preced, tribunalul apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, urmând ca în baza art. 480 C.pr.civilă să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul C_____ I___ V_____, cu domiciliul în Sura M___, nr. 534, jud. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 9384/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2014.

Președinte, C_______ D_________		Judecător, A______ M_____ P______
	Grefier, M______ L___

Red. A.M.P

Dact. NE/ 4 ex

17.06.2014