Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1050/RCA

Ședința publică din data de 04.09.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M_____ C_______

JUDECĂTOR – E________ C______

JUDECĂTOR – A_____ B_____ S_________

GREFIER – M______ G________

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent organ constatator P_______ C________ POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2623/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat petent fiind L______ D______ D_____, cu domiciliul în C________, ______________________, județ C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul prin av. D______ C_______, în baza delegației de substituire a av. titular C_______ Tudoruș, pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de invocat decât înscrisurile depuse la dosar.

Instanța, ia act de poziția procesuală a recurentei, nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul, recurentul prin reprezentant formulează concluzii de admitere a recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, respingerii plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată pentru ambele faze procesuale..

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 08.06.2012, petentul L______ D______ D_____, în contradictoriu cu intimatul PRMARUL MUNICIPIULUI C________ – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxx/23.05.2012.

În motivare, petentul a arătat că nu a staționat în locul respectiv, ci a oprit pentru un minut pentru a coborî o persoană.

Cererea nu a fost precizată în drept.

În probațiune, nu au fost depuse înscrisuri de către petent.

La solicitarea instanței, intimatul a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat, precum și transcrierea mecanică a acestui proces verbal.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxx/23.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, pentru fapta prevăzută de art. 143 lit. a din R OUG nr. 195/2002, reținându-se faptul că în data de 23.05.2012 ora 10,20 pe ___________________________ a staționat voluntar cu auto numărul XXXXXXX la mai puțin de 25 m de colțul intersecției străzii Tomis cu _____________________________> Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ, petentul neinvocând niciunul dintre motivele prevăzute de art. 16.

În ceea ce privește temeinicia, conform art. 100 alin 2 din OUG nr. 195/2002, „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”, iar conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 1 „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 1. oprirea nejustificată sau circulația pe banda de urgență a autostrăzilor ori oprirea pe partea carosabilă a drumurilor expres sau a drumurilor naționale europene (E)”.

Conform art. 143 lit. a din R OUG nr. 195/2002, „se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară, iar conform art. 142 lit. f „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției.”

În cauza de față, dat fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, care nu au lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Pe de altă parte, se constată că petentul recunoaște că a oprit autoturismul pentru a coborî o persoană, însă textul de lege nu prevede și vreo excepție cu privire la durata opririi/staționării.

Prin urmare, față de aceste motive, instanța a constatat că sunt întrunite elemente constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului și a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

În termen legal organul constatator a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2623/2013 pronunțată de Judecătoria C________.

În motivarea recursului arată că deși instanța a respins plângerea nu a dispus obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimată.

În drept invocă art. 304 pct.8, 9 , art. 304¹ Cod procedură civilă.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :

Potrivit Codului de procedură civilă :

Art. 274. - Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Art. 275. - Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Art. 276. - Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

Art. 277. - Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.

Analizând cererea în discuție privind obligarea petentei intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, prin prisma ansamblului probator existent la dosar și a dispozițiilor art. 274 al.1 c.proc civ, potrivit cu care „partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”, Tribunalul o apreciază ca întemeiată.

Principiul care rezultă din aceste dispoziții, la baza cărora stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil, impun ca aceste cheltuieli să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu procesul, în toate fazele sale, cu condiția ca partea ce le solicită să fi obținut câștig de cauză.

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții se observă că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Presupunând finalizarea unui proces, cheltuielile de judecată apar pe de o parte ca fiind prejudiciul material suferit de partea care a câștigat procesul, iar pe de altă parte, ca fiind despăgubirile acordate, sumele încuviințate de instanță a fi returnate părții care a câștigat procesul. Față de cele reținute, natura juridică a cheltuielilor de judecată apare ca fiind una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală și totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți.

Se reține astfel caracterul fondat al criticilor formulate de recurentul intimat, prin prisma disp. art. 304 pct.9 c.proc.civ, instanța de control judiciar constatând că în mod eronat prima instanța a apreciat că nu se impune acordarea chemtuielilor de judecată pentru că nu s-au solicitat în condițiile în care în ședința din 15.02.2013 intimatul a solicitat expres cheltuieli de judecată.

Față de aceste considerente în temeiul art. 312 al.2 c.pr.civ., Tribunalul va admite recursul dedus judecății, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, iar pe fond va reține în sarcina petentei obligația de plată a cheltuielilor de judecată aferente soluționării în fond a plângerii contravenționale în cuantum de 370 lei.

În temeiul disp. art. 274 c.proc.civ, va reține în sarcina intimatei petente obligația de plată a cheltuielilor de judecată aferente fazei de recurs constând în onorariu apărător .

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă : Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., care permite instanței să mărească sau sămicșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

Prin decizia nr. 401/14.07.2005 Curtea Constituțională a reținut ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielile de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.

În sensul celor aratate, este si jurisprudenta C.E.D.O., care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai în masura în care constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real facute în limita unui cuantum rezonabil.

In ceea ce priveste reducerea onorariului de avocat, instanta a avut in vedere prevederile art.274, al.3 C.pr.civ.

Atat jurisprudenta Curtii Constitutionale (spre exemplu decizia nr.401/14.07.2005 de respingere a exceptiei de neconsitutionalitate a prevederilor art.274al.3C.pr.civ.) cat si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului(cu titlu de exemplificare: hotararea din 24 mai 2006 in cauza Weissman si altii v.Romaniei, hotararea din 5 aprilie 2005 din cauza Monory v.Romaniei, hotararea din 24 mai 2005 cauza B______ v.Romaniei etc) a statuat ca acordarea cheltuielilor de judecata se poate dispune numai in masura in care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare fata de munca depusa de aparator, complexitatea redusa a cauzei si numarul redus al termenelor de judecata, se apreciaza ca onorariu de 200 lei este proportionat si in limita unui cuantum rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul promovat de promovat de recurent organ constatator P_______ C________ POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2623/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat petent fiind L______ D______ D_____, cu domiciliul în C________, ______________________, județ C________.

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Obligă petentul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 370 lei reprezentând onorariu avocat.

Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată către recurent, în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu avocat..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 04.09.2013.

P_________, JUDECATOR, JUDECATOR,

M_____ C_______ E________ C______ A_____ B_____ S_________

GREFIER,

M______ G________

jud.fond.L.Mesroboian

dact.decizie.jud.M.C_______/06.09.2013

dact.gref.V.I_______ 10.09.2013