document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINTA CIVILA Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 02 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ A_______

Grefier M_____ T______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petent R_________ B___ S.A. și pe intimat B____ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție NR. 5/04.03.2015.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrată din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 18.09.2015 și apoi pentru astăzi, 02.10.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin plângerea contravențională formulată de către petenta _____________________ în contradictoriu cu intimata B____ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.03.2015, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului–verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 5/04.03.2015, ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale, cu restituirea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, petenta arată că, în urma controlului efectuat de către intimată, având ca obiect verificarea modului în care petenta a respectat obligațiile privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și combaterea finanțării actelor de terorism, intimata în mod greșit a reținut neraportarea către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a tranzacțiilor derulate în perioada 31.07.xxxxxxxxxxxxxxx14 prin conturile clienților băncii, susținându-se că aceste tranzacții prezentau suspiciuni de spălare de bani.

Pentru faptele reținute, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea 656/2002 cu amenda în cuantum de 20.000 lei și pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 și art. 9 alin. 1 și 2 din Regulamentul CE nr. 1781/2006 cu avertisment.

Petenta a invocat excepția prescripției dreptului de a sancționa pretinsele fapte contravenționale, motivat de faptul că între data săvârșirii fiecărei pretinse fapte contravenționale și data întocmirii procesului-verbal contestat s-a scurs o perioadă de timp care depășește termenul de prescripție de 6 luni.

Pe fondul cauzei, petenta susține că, faptele pretinse de intimată nu se încadrează în temeiul indicat de BNR, astfel încât nu se poate aplica sancțiunea potrivit art.28 alin.2 din Legea 656/2002, în plus petenta nu se află în ipoteza conturată de legiuitor în art. 6 din același act normativ, respectiv banca nu a constatat nicio suspiciune cu privire la operațiunile analizate de inspectorii BNR.

A mai precizat petenta că pentru fapta reținută la pct. 2 din Procesul-verbal contestat, lipsește cu desăvârșire descrierea acesteia, astfel că în temeiul art 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este nul. Totodată, a mai precizat petenta că fapta prevăzută la pct. 2 nu există întrucât subscrisa s-a conformat prevederilor art. 9 din Regulamentul CE xxxxxxxxx.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, Legea 656/2002.

Cererea a fost legal timbrată.

Petenta a depus la dosar în susținerea plângerii înscrisuri (f. 14-332 – Vol. I, 1-227 – Vol. II, 1-23 – Vol. III).

Intimatul a formulat întâmpinare, depusă prin Serviciul Registratură în data de 13.05.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a precizat că tranzacțiile descrise în anexa 1 la procesul-verbal de contravenție sunt tranzacții desfășurate în perioada 31.07.2013 – 31.08.2014 perioadă supusă verificării conform tematicii aprobată de conducerea BNR ce întrunesc condițiile pentru raportarea către ONPCSB

A mai precizat intimatul că în cuprinsul procesului-verbal contestat a fost descrisă conduita pe care trebuia să o urmeze petenta și nu a făcut-o, respectiv nu a respins transferurile sau nu a solicitat informații complete cu privire la plătitor.

În drept au fost invocate prevederile art. 205-206 C.pr.civ.

În ședința din data de 04.09.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art.255 rap la art. 258 C.pr.civ.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 5/04.03.2015, întocmit de BNR, în sarcina petentei _____________________ s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de articolul 6 alin. 2 din Legea nr. 656/2002 și săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 4, art. 9 alin. 1 și alin. 2 prima teză din Regulamentul CE nr. 1781/2006.

Astfel, în urma activității de inspecție s-a constatat neraportarea către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a unor tranzacții acre prezintă indicii de suspiciune de spălare de bani, derulate în perioada 31.07.xxxxxxxxxxxxx14 prin conturile clienților prezentați în anexa nr. 1, parte integrantă a procesului-verbal, precum și existența unor cazuri în care nu au fost obținute integral informațiile referitoare la plătitor, detaliile privind adresa privind adresa fiind incompletă, iar petenta nu a respins transferurile sau nu a solicitat informații complete cu privire la plătitor.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.

Or, în speță, instanța constată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, dar și de alte acte normative speciale care stabilesc măsurile ce se impun în cazul săvârșirii faptelor contravenționale atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

În cauza de față, instanța constată că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 și 7 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Totodată, instanța constată că procesul-verbal contestat este semnat de către contestator.

De asemenea, consideră că lipsa unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu a provocat acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În plus, având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., instanța apreciază că, în speță, petentului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat. Mai mult instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost semnat de către contravenient.

În drept, instanța reține că potrivit articolului 28 alin.1 lit.a din legea nr.656/2002, constituie contravenție nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (1), (7) și (8) și la art. 6, potrivit cărora, de îndată ce o persoană fizică, în cadrul activității desfășurate pentru o persoană juridică prevăzută la art. 10, sau una dintre persoanele fizice prevăzute la art. 10 are suspiciuni că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, informează persoana desemnată conform art. 20 alin. (1), care sesizează imediat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul, aceleași obligații sunt aplicabile și cu privire la efectuarea operațiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele.

În continuare, instanța reține că, potrivit art. 6, persoanele prevăzute la art. 10, care au cunoștință că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operațiunea fără informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției suspecte. Aceste persoane sunt obligate însă să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacția efectuată, precizând și motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art.5, iar conform alin.2, persoanele prevăzute la art. 10, care constată că o operațiune sau mai multe operațiuni care au fost efectuate în contul unui client prezintă indicii de anomalie pentru activitatea acestui client ori pentru tipul operațiunii în cauză, vor sesiza de îndată Oficiul, dacă există suspiciuni că abaterile de la normalitate au ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, aceleași obligații fiind aplicabile și atunci când constată că față de o operațiune sau mai multe operațiuni care au fost efectuate în contul unui client există suspiciuni că fondurile au ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism.

Potrivit art. 4 din Regulamentul CE nr. 1781/2006 - Informații complete cu privire la plătitor (1) Informațiile complete cu privire la plătitor constau în nume, adresă și număr de cont al acestuia (2) Adresa plătitorului poate fi înlocuită cu data și locul nașterii, numărul de identificare al clientului sau numărul național de identitate (3) În lipsa numărului de cont al plătitorului, prestatorul de servicii de plată al acestuia îl înlocuiește cu un identificator unic care permite urmărirea tranzacției până la plătitor.

Potrivit art. 9 din Regulamentul CE nr. 1781/2006 - Transferurile de fonduri pentru care informațiile cu privire la plătitor lipsesc sau sunt incomplete (1) În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile cu privire la plătitor solicitate în temeiul prezentului regulament lipsesc sau sunt incomplete, acesta respinge transferul sau solicită informații complete cu privire la plătitor. În toate cazurile, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului respectă orice act cu putere de lege sau act administrativ privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului, în special Regulamentele CE nr. 2580/2001 și (CE) nr. 881/2002 și Directiva 2005/60/CE, precum și toate măsurile naționale de punere în aplicare; (2) În cazul în care un prestator de servicii de plată omite în mod regulat să furnizeze informațiile obligatorii cu privire la plătitor, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului ia măsuri care pot consta, mai întâi, în emiterea unor avertismente și stabilirea unor termene, înainte fie de a respinge orice transfer nou de fonduri care provine de la acest prestator de servicii de plată, fie de a decide, dacă este cazul, să restrângă sau să încheie relația comercială cu respectivul prestator de servicii de plată. Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului raportează acest lucru autorităților responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului.

În ceea ce privește caracterul continuu al faptei contravenționale, din prevederile art.13 reiese că, este continua contravenția în situația în care, încălcarea obligației legale durează în timp, respectiv într-un interval se săvârșesc, prin acțiune sau omisiune, mai multe acte materiale care se circumscriu faptei încadrate în prevederea legală care stabilește contravenția.

În cauză, instanța reține că, în sarcina petentei s-a constatat neraportarea către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a unor tranzacții derulate în perioada .07.xxxxxxxxxxxxxxx14 prin conturile clienților băncii, susținându-se că aceste tranzacții prezentau suspiciuni de spălare de bani cât și faptul că nu a solicitat informații complete cu privire la plătitor, natura acestor fapte contravenționale fiind una continuă.

Față de considerentele de fapt și de drept reținute, având în vedere că, aplicarea sancțiunii s-a realizat prin procesul-verbal întocmit la data de 04.03.2015, instanța reține că, în cauză a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.13 alin.2 din OG 2/2001, pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată susținerea petentei în sensul prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca orice act administrativ de autoritate, fiind întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză. În aceste condiții, cum prezumția respectivă este doar relativă si poate fi răsturnată prin proba contrară, instanța reține că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientei la apărare și la un proces echitabil.

Astfel, printr-o jurisprudență constantă, CEDO a statuat că folosirea prezumțiilor de fapt si de drept nu este contrară dreptului persoanei la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, în condițiile în care dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28; cauza Vastberga Taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraful 113). Forța probant a proceselor-verbale încheiate de agenții statului este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța oricărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărîrea din 7 septembrie 1999).

În consecință, persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă prevăzut de lege și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Din analiza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității. Astfel, corespunde adevărului împrejurarea că petenta nu a raportat către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor tranzacțiile derulate în perioada 31.07.xxxxxxxxxxxxxxx14 prin conturile clienților băncii, susținându-se că aceste tranzacții prezentau suspiciuni de spălare de bani precum și existența unor cazuri în care nu au fost obținute integral informațiile referitoare la plătitor, detaliile privind adresa privind adresa fiind incompletă, iar petenta nu a respins transferurile sau nu a solicitat informații complete cu privire la plătitor.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este susținută și de rapoartele întocmite de petentă în altă perioadă față de data efectuării controlului de către inspectorii BNR, aflate la dosar, din care reiese că, pentru tranzacțiile derulate în alte perioade, unele anterioare perioadei supuse controlului prin conturile clienților băncii indicați în procesul-verbal au fost întocmite rapoarte de tranzacții suspecte, astfel că acesta trebuia să manifeste o diligență sporită față de operațiunile derulate de anumiți clienți.

Însă aceste rapoarte întocmite de petentă într-o altă perioadă decât ce supusă analizei nu face ca fapta contravențională să nu existe pentru perioada supusă analizei, aceasta având obligația de a raporta fiecare tranzacție suspectă, în nici un caz prin sondaj.

De asemenea, temeinicia actului contestat rezultă și din împrejurarea că, R_________ B___ avea adoptat propriul ghid de tranzacții suspecte și regulament privind aplicarea Legii 656/2002, în carul cărora printre altele pot fi considerate operațiuni suspecte depunerile în numerar sau încasările unor instrumente de plată care sunt ulterior transferate rapid în conturile altor persoane cu care clientul nu are în mod obișnuit relații comerciale, retrageri de numerar sau transferuri cu justificare îndoielnică etc., operațiuni care au fost evidențiate și în ceea ce privește tranzacțiile care au făcut obiectul procesului-verbal contestat în cauză. Pe cale de consecință, instanța reține că, petenta nu își poate invoca propria culpă în ceea ce privește neobservarea indiciilor de tranzacții suspecte privind relațiile comerciale analizate.

Nici sub aspectul faptei contravenționale reținută la pct. 2 din procesul-verbal contestat instanța nu poate reține că petenta a făcut proba contrară aspectelor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat.

Din înscrisurile depuse de petentă la filele 226-227, nu rezultă că petenta a solicitat și obținut toate elementele de identificare care puteau fi furnizate de banca plătitorului pentru toate transferurile care conțineau date incomplete cu privire la plătitor și care au fost indicate de agentul constatator în anexa 2 care face parte integrantă din procesul-verbal contestat.

Pentru aceste considerente, instanța reține că petentul nu a făcut în nici un fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși ii revenea această probă), instanța reținând că actul constatator a fost în mod temeinic încheiat cu privire la această contravenție.

Cât privește proporționalitatea sancțiunilor, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța apreciază că se nu impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 20.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instant are în vedere și faptul că gradul de pericol social al faptei este unul ridicat și prin faptul că legiutorul a acordat o importanță deosebită contravențiilor care aduc atingere mediului mediul financiar bancar, dar și siguranța națională, prin stabilirea unor limite ridicate ale amenzii.

Durata mare de timp în care petenta nu și-a conformat conduita normelor obligatorii este un element ce urmează a se avea în vedere la individualizare, unit cu consecințele juridice ale faptei ce a determinat nașterea unei stări de pericol, nefiind necesar sub aspectul laturii obiective a faptei atingerea unui rezultat social negativ concret. De asemenea, instanța reține că în sarcina petentei au fost constatate multiple deficiențe cu privire la obligațiile impuse de Legea nr. 656/2002. Astfel, faptele pentru care a fost sancționată nu au caracter izolat, ci se înscriu în conduita contrară legii, adoptată de petentă prin raportare la Legea nr. 656/2002, cât și ale prevederilor Regulamentului CE nr. 1781/2006.

Pentru aceste motive, întrucât petentul nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată, considerând că procesul-verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat, iar sancțiunile corect individualizate și aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulata petent R_________ B___ S.A. cu sediul in sector 1, București, CALEA FLOREASCA,CLĂDIREA SKY TOWER, nr. 246C in contradictoriu cu intimat B____ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI cu sediul în sector 3, București, _____________________.

ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă, în caz de formulare, la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

A____ AndrescuMarius T______

Red.TehRed.A.A.

02.10.2015/4Ex