Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 132

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 FEBRUARIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : N______ D_____ C_______

JUDECĂTORI: O_________ G_______

P_____ C_______

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul V________ M____, domiciliat în comuna C____ Luncii, _________________. 90, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1156 din 08.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în municipiu Suceava, _______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul personal și consilier juridic Talpalariu G______ pentru intimat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, din partea intimatului, întâmpinare, înmânând duplicatul de pe aceasta recurentului.

Totodată procedează la identificarea acestuia, care prezintă buletinul ________ nr. xxxxxx, CNP – xxxxxxxxxxxxx.

Consilier juridic Talpalariu G______ pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare nr. xxxxxx din data de 04.02.2013.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Recurentul arată că, deși el a fost amendat, mașina nu este a sa, este a numitului P_______ C_____, astfel cum rezultă și din certificatul de înmatriculare, iar el a fost acasă, astfel încât nu avea cum să o conducă, iar la volanul mașinii se afla, la acea dată, numitul V________ C_______.

Consilier juridic Talpalariu G______ pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.

Precizează că, constatarea a fost făcută în mod direct și corect de către agentul constatator, luându-se astfel toate măsurile pentru identificarea persoanei în cauză, precum și a autoturismului.

Menționează că la pagina 6 dosar de fond se află un contract de vânzare-cumpărare care arată că autoturismul aparține recurentului.

Învederează că legiuitorul a prevăzut sancțiunea complementară de ridicare a certificatului de înmatriculare, având în vedere, gradul de pericol social al faptei.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1156 din 08 martie 2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul V________ M____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx emis la data de 12.10.2011 de către intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava – Poliția Mun. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.10.2011, de I____________ Județean de Poliție - Poliția mun. Suceava, a fost petentul V________ M____ sancționat contravențional cu amenda în cuantumul de 1250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute în art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ, sancțiunea complementară de a plăti despăgubiri de 320 euro.

În sarcina sa s-a reținut faptul că, la data de 12.10.2011, ora 12¹⁰ , pe DN 2, în localitatea Pătrăuți, Jud. Suceava, a fost identificată în trafic circulând autoutilitara marca M__ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce aparține petentului, fără a deține rovinietă valabilă. Procesul-verbal a fost încheiat în prezența martorului asistent V________ M____ C_______, fiind semnat de agentul constatator și de martorul asistent.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile de validitate ale procesului-verbal în cauză, care are înscrise mențiunile obligatorii impuse prin art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, fiind întocmit și cu respectarea art. 19 alin. 1 din aceeași Ordonanță, neexistând niciuna dintre cauzele de nulitate ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, instanța a reținut că în procesul verbal de contravenție a fost indicat locul ca fiind DN 2 Pătrăuți, acesta fiind suficient pentru a se putea stabili categoria de drum pe care circula autoutilitara. Instanța a reținut că tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, iar vehiculul a fost surprins în trafic pe un drum național, astfel încât nu poate fi identificată nicio vătămare adusă petentului prin neindicarea km exact.

Cât privește temeinicia, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța a mai reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 1.250 lei și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 320 euro aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

S-a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda. Același act normativ prevede la art. 7 alin. 1 că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerii rovinietei valabile în ceea ce privește tipul și valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate utilizatorilor români.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, prin utilizatori români se înțelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Față de textele legale mai sus menționate, instanța a apreciat că subiectul activ al contravenției este acea persoană care folosește rețeaua de drumuri naționale fără a fi achitat tariful de utilizare a acestei rețele de drumuri, având un drept de proprietate sau un alt drept legal în baza căruia poate folosi vehiculul.

Față de aceste aspecte, instanța a considerat netemeinice susținerile petentului privind calitatea sa de contravenient, apreciind că obligația deținerii rovinietei aparține proprietarului, fiind fără relevanță cine a circulat cu autovehiculul.

Petentul nu a făcut dovada în fața instanței că la momentul verificării vehiculului în cauză - și anume 12.10.2011 - deținea o rovinietă valabilă.

În prezenta cauză, instanța a mai reținut că, printr-un contract de vânzare cumpărare (f. 6), la data de 22.08.2011, petentului V________ M____ în calitate de cumpărător, i s-a transmis dreptul de proprietate asupra vehiculului marca M__ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, de către P_______ C_____, în calitate de vânzător.

Prin urmare, în prezenta cauză, sancțiunea contravențională nu putea fi aplicată persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, aceasta neavând calitatea de utilizator în sensul data acestei noțiuni de către O.G. nr. 15/2002, în condițiile în care a fost identificat proprietarul actual care are și calitatea de utilizator.

A considerat că petentul nu poate invoca în apărarea sa propria culpă reieșind din neînmatricularea autoutilitarei achiziționată la data de 22.08.2011 pe numele său. Mai mult, conducătorul auto a prezentat organelor de poliție, cu ocazia controlului în trafic de la data de 12.10.2011, contractul de vânzare cumpărare din data de 22.08.2011, potrivit căruia a fost identificat utilizatorul utilitarei, așa cum reiese din înscrisurile de la fila 28-30.

De asemenea, nu poate avea calitate de contravenient nici conducătorul auto care nu îndeplinește cerințele impuse de lege de a avea un drept de proprietate sau un alt drept legal în baza căruia poate folosi vehiculul.

Susținerea petentului în sensul că în contractul de vânzare cumpărare nu este stipulată nicio mențiune cu privire la obligativitatea acestuia de a achita rovinieta, instanța a reținut că responsabilitatea de achitare a tarifului de utilizare este o obligație legală ce revine proprietarului vehiculului.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, s-a avut în vedere atitudinea petentului care, prin neînmatricularea autoutilitarei a încercat să eludeze legea, evitând astfel îndeplinirea obligației de achitare a rovinietei, fapt ce sporește gradul de periculozitate socială.

Mai mult, instanța nu a putut reține apărările acestuia în sensul că are venituri limitate, fiind pensionar, venituri cu care își acoperă cheltuielile cu medicamentele necesare, potrivit înscrisurilor de la filele 25-28 din dosar, în condițiile în care aceste apărări nu sunt susținute de probele de la dosar, din care reiese că veniturile petentului sunt mult mai mari, putându-și permite a achiziționa o autoutilitară în valoare de 10.000 euro cu care efectuează activități de transport marfă (potrivit avizului de însoțire secundar nr. xxxxxxx - f. 7)

În ceea ce privește lipsa dispoziției privind reținerea certificatului de înmatriculare, potrivit art. 8 al. 6 din OG 15/2002, instanța a reținut că această omisiune profită petentului și nu atrage anularea procesului verbal de contravenție.

Potrivit adresei Inspectoratului de Poliție Județean Suceava nr. xxxxxx din 15.02.2012 (f. 37) petentul a mai fost sancționat prin întocmirea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 12.10.2011 pentru încălcarea art. 52² lit. a din OUG nr. 109/2005, deoarece nu a făcut dovada deținerii licenței de transport, prin care s-a aplicat și măsura de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare, pe o perioadă de 6 luni, conform art. 62 din OUG 109/2005, așa cum s-a menționat în procesul verbal de reținere a certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu nr. de înmatriculare (f. 38).

Așadar, măsura reținerii certificatului de înmatriculare nu s-a dispus în baza art. 8 al. 6 din OG 15/2002. Astfel, prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire nu a avut relevanță pentru restituirea certificatului de înmatriculare.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul V________ M____ în contradictoriu cu intimata I____________ Județean de Poliție Suceava – Poliția Mun. Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx emis la data de 12.10.2011, menținându-se măsurile dispuse.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs petentul V________ M____.

În motivare a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, deoarece el nu poate fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, întrucât dispozițiile legale statuează clar că vinovat de săvârșirea contravenției prevăzut de art. 8 din OUG nr. 15/2002 este persoana care figurează în certificatul de înmatriculare sau persoana care circulă cu autoturismul.

Precizează că el nu figurează în certificatul de înmatriculare al mașinii, deși a luat mașina de la numitul P_______ C_____ pentru câteva zile, de probă, urmând să se hotărască dacă o achită, să procedeze la radierea acesteia și înmatriculare pe numele său. Mai mult, i s-a spus că mașina are toate taxele, impozitele, inclusiv rovinieta, achitate pe o perioadă de un an.

Față de acestea, atât timp cât pe certificatul de înmatriculare apare ca proprietar numitul P_______ C_____, iar legea îl sancționează pe cel care apare în certificatul de înmatriculare, rezultă cu certitudine că el nu poate fi subiect activ al contravenției reținute.

Precizează că la data controlului, când a fost întocmit procesul – verbal de contravenție, cel ce conducea autoturismul era numitul V________ C_______ M____.

Pentru motivele arătate pe larg solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegal, iar pe fond admiterea plângerii, anularea procesul – verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică și consideră că instanța a analizat motivele de legalitate prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precizând totodată că procesul – verbal prin el însuși reprezintă un mijloc de probă a situației de fapt întrucât cuprinde constatări directe și nemijlocite ale unui funcționar public, astfel încât nu există nici un motiv pentru care să se pornească de la reaua – credință a agentului constatator.

Precizează că actul de constatare în cauză beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care este un mijloc de probă suficient și pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate și a sancțiunii reținute prin procesul – verbal de constatare.

Pentru cele arătate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesul – verbal de contravenție.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de recurs, dar și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă,Tribunalul reține următoarele:

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 304 și 304¹ Cod proc. civilă, în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică.

Sub aspectul legalității procesului verbal, Tribunalul reține că nulitățile exprese sunt cele stabilite de prevederile art. 17 din același act normativ, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Din analiza procesului verbal rezultă cu evidență că procesul verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, iar fapta a fost suficient de bine descrisă încât să permită încadrarea ei în textul de lege care sancționează contravenția în discuție.

Prima instanța a analizat judicios plângerea petentului, constatând întemeiat că, din probatoriul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta. Așa cum corect a reținut instanța de fond, contravenția reținută în sarcina petentului se consumă în momentul neîndeplinirii obligației pozitive de a deține rovinieta valabilă la bordul autovehiculului.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului, opinie împărtășită și de către instanța de control judiciar.

În conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – judicios a apreciat instanța de fond că nu se impune înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, întrucât potrivit dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 si ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite si să ducă la corijarea conduitei petentului.

În concluzie, în baza art. 312 al.1 rap. la art. 304¹ Cod procedură civilă Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de petentul V________ M____, domiciliat în comuna C____ Luncii, _________________. 90, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1156 din 08.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în municipiu Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 06.02.2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ P_____ C_______ H____ A___ O___

Red. N.D.C.

Jud. fond. C_____ A___

Tehnored. H.A.

Ex. 2/11.03.2013