R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 1119/A/2015

Ședința publică din data de 10.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A________ O___ S______

JUDECATOR: VEGHEȘ A__ T______

GREFIER: I____ L____ M______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul B_______ D__________ N______ împotriva sentinței civile nr.926/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelant, domnul avocat P_________ D_____, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că prezenta cauză a fost amânată pentru comunicarea motivelor de apel, intimatul depunând întâmpinare, după care.

Instanța comunică reprezentantului apelantei un exemplar de pe întâmpinare.

Reprezentantul apelantului declară că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.

Instanța acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței, admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal de contravenție, neexistând nici o dovadă la dosarul cauzei referitoare la această sancționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 06.02.2015, petentul Bugeancă D__________ N______ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C____-S______, anularea procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 25.01.2015 și anularea măsurii reținerii permisului de conducere.

Prin sentința civilă nr.926/01.07.2015, Judecătoria Caransebeș a respins plângerea, menținând ca legal și temeinic procesul verbal atacat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 25.01.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, reținându-se că, la data de 25.01.2015, orele 10:00, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător situată la intersecția cu _________________________, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii.

Petentul a menționat, la rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal, că nu îl semnează și că nu este adevărat.

În ceea ce privește legalitatea actului de sancționare, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei actului, instanța a reținut, din cuprinsul raportului agentului constatator, că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată direct și nemijlocit de polițistul rutier. În cuprinsul raportului, agentul constatator consemnează că „ajungând la intersecția cu __________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii, pe trecerea pentru pietoni prevăzută cu indicator și marcaj rutier. Conducătorul auto, văzând că pietonul se află angajat în traversare, la mijlocul străzii, în loc să oprească pentru a-i permite traversarea, l-a ocolit, continuându-și deplasare pe _______________________________> Fiind audiați martorul asistent V_______ I__ Metode precum și martora propusă de către petent, instanța a reținut că depozițiile acestora sunt contradictorii, respectiv martora propusă de către petent a susținut că pietonul despre care se pretinde că petentul nu i-ar fi acordat prioritate se apropia de trecerea de pietoni, ajungând la ea doar după ce petentul a trecut de trecere. În schimb, martorul asistent a arătat că pietonul aproape că traversase pe trecerea de pietoni, când petentul, în loc să oprească pentru a-i acorda prioritate, l-a ocolit.

Instanța a reținut drept corespunzătoare adevărului starea de fapt reținută de agentul constatator și confirmată de martorul asistent, având în vedere că agentul de poliție a fost investit cu autoritatea de a constata săvârșirea unor fapte contravenționale iar, în cazul în care acesta reține o stare de fapt nereală în mod abuziv, este pasibil de sancțiuni penale, fiind greu de crezut că acesta s-a expus unui asemenea risc doar pentru a se realiza amendarea petentului. De altfel, potrivit jurisprudenței CEDO în materie, nu este interzisă folosirea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în situația în care fapta a fost constatată direct și nemijlocit de agentul constatator.

Faptul că martorul asistent care a confirmat teza agentului de constatare a mai semnat, în această calitate, și alte procese-verbale, nu presupune, prin el însuși, că martorul este părtinitor sau chiar că a făcut afirmații mincinoase. Dimpotrivă, coerența cu care martorul a prezentat starea de fapt și claritatea cu care a răspuns la întrebări a condus instanța la concluzia că depoziția acestuia a fost una sinceră, spre deosebire de cea a martorei propuse de către petent, în cazul căreia au fost necesare multiple întrebări și clarificări pentru ca starea de fapt expusă de către aceasta să devină una coerentă.

Ca atare, instanța a constatat că procesul-verbal este legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate, întrucât petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei și deci nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petentul B_______ D__________ N______, solicitând modificarea în tot a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție contestat.

În susținerea apelului depusă prin memoriu separat apelantul arată că instanța de fond a interpretat greșit probele administrat, întrucât pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoană, fapt confirmat de martora Ciric Margarusa M______, iar femeia despre care se face vorbire se afla la circa doi-trei metri de trecere. Mai arată că zona respectivă este plină de gropi, motiv pentru care mergea foarte încet. În apropierea trecerii de pietoni se afla o persoană, însă aceasta nu avea intenția de a traversa, motiv pentru care apelantul afirmă că și-a continuat deplasarea.

Apelantul mai arată că dacă acea persoană ar fi fost pe trecerea de pietoni îi era foarte ușor să oprească și să-i cedeze trecerea.

Apelantul solicită înlăturarea depoziției martorului asistent, în condițiile în care acesta este un „martor de serviciu” al poliției, fiind martor asistent la întocmirea mai multor procese verbale.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

În apărare intimatul arată că procesul verbal de contravenție a fost în mod temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit actul sancționator în conformitate cu acestea, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art, 16 din OG 2/2001. Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale, iar din procesul verbal de contravenție rezultă clar locul săvârșirii contravenției, astfel că, sub aspect formal, procesul verbal este încheiat cu respectarea prev. art. 16 din OG 2/2001. Apelantul nu a făcut dovada contrară aspectelor menționate în cuprinsul actului sancționator și, pe cale de consecință, nu a fost răsturnata prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ la data de 25.01.2015, apelantul B_______ D__________ N______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, reținându-se că, la data de 25.01.2015, ora 10:00, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător situată la intersecția cu _________________________, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii.

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

Tribunal apreciază însă ca întemeiată critica apelantului referitoare la temeinicia actului constatator.

Verificând procesul verbal de contravenției și modul în care a fost încheiat acesta prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că jurisprudența Curții Europene a inclus în noțiunea de „acuzație în materie penală” și materia contravențională, datorită calificării dată în dreptul intern faptei, a câmpului de aplicare general al normei, a gravității faptei, cât și preeminenței caracterului represiv al sancțiunii contravenționale (de ex. Hotărârea din cauza Engel c. Olandei). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă agentului constatator.

Tot Curtea Europeană a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, A_____ c. României) și faptul este permisă utilizarea prezumțiile de fapt și de drept și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama și de gravitatea mizei. Prin urmare, nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate personal de agent nu au caracter absolut. Prezumția de veridicitate poate opera până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Într-adevăr în speță probele administrate de intimat nu au convins tribunalul în privința existenței contravenției și a vinovăției apelantului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Apelantul a contestat săvârșirea faptei atât în momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, cât și ulterior în fața instanței, susținând în mod constant că nici un pieton nu se afla pe trecerea de pietoni. La solicitarea apelantului prima instanță a audiat martora Ciric Mărgărușa M______, persoană care se afla întâmplător în acea zonă și care a declarat că nu i s-a părut corectă sancționarea apelantului pentru o asemena faptă, motiv pentru care și-a exprimat disponibilitatea de a fi audiată în calitate de martoră. Contrar opiniei primei instanțe tribunalul apreciază că lipsa de coerență a martorei se poate datora atât timpului scurs între data săvârșiri faptei și data audierii, cât mai ales faptului că martora vorbea la telefon fiind ușor de presupus că nu a perceput în detaliu desfășurarea evenimentului.

Astfel tribunalul consideră că prima instanță nu trebuia să înlăture acestă declarație. Însă nu trebuie înlăturată nici declarația martorului asistent V_______ I__ Metodie, potrivit căreia la un moment dat a traversat __________________ vârstă. De altfel cele două declarații nici nu sunt contradictorii, ci mai degrabă faptele au fost prezentate din puntul de vedere al fiecărui martor. Astfel martorul asistent a relatat că a văzut autovehiculul apelantului apropiindu-se de trecere, că doamna era aproape de trotuar, iar apelantul a ocolit-o, continuându-și deplasarea. A mai relatat martorul că la solicitarea agenților de poliție a încercat să o oprească, însă aceasta a refuzat să coopereze motivând că se grăbește la biserică. Pe de altă parte martora apelantului a relatat că doamna se apropia de trecere, relatarea sa putându-se referi de fapt la momentul la care doamna s-a întors pentru a discuta cu martorul asistent.

Pe de altă parte o faptă contravențională nu poate exista în lipsa unei stări de pericol creată asupra valorilor sociale apărate prin norma de incriminare, în speță valoarea ocrotită fiind integritatea fizică a pietonului care traveresează _____________________________ declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că pietonul a refuzat să participe la întocmirea oricăror acte de sancționare a apelantului, continuându-și deplasarea. Or, acest comportament al pietonului, coroborat cu declarația martoriei propusă de apelant, martoră care la rândul ei nu a perceput o stare de pericol deși se afla în imediata apropiere a trecerii de pietoni, duc la crearea unui dubiu serios în privința existenței contravenției, dubiu care profită apelantului.

În aceste condiții aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Tribunalul, va admite apelul declarat de apelantul B_______ D__________ N______ împotriva sentinței civile nr.926/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, va schimba, în tot, sentința civilă apelată și, rejudecând, va admite plângerea contravențională formulată de petentul B_______ D__________ N______ și va anula procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 25.01.2015 de IPJ C____-S______.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul B_______ D__________ N______,CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Caransebeș, _____________________.1A, ___________, județ C____-S______, împotriva sentinței civile nr.926/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, cu sediul în Reșița, __________________, nr.40, jud. C____-S______.

Schimbă, în tot, sentința civilă apelată.

Admite plângerea contravențională formulată de petentul B_______ D__________ N______ și anulează procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 25.01.2015 de IPJ C____-S______.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A________ O___ S____ VEGHEȘ A__ T______

GREFIER,

I____ L____ M______