Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Recurs contravențional

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 17.03.2014

Completul compus din:

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Judecător – S_______ D____

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 240

La ordine judecarea recursului contravențional formulat de recurentul-intimat I____________ de S___ în Construcții Nord – Est în contradictoriu cu intimata-petentă A_________ E_______ împotriva sentinței civile nr. 6539 din 31.05.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata A_________ E_______, lipsind reprezentantul recurentului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după intimata A_________ E_______ depune la dosar întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Intimata A_________ E_______ solicită respingerea recursului.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 6539 din 31.05.2013 Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea formulată de către petenta A_________ E. E_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ S___ în Construcții Direcția Regională în Construcții Nord Est prin reprezentant și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx încheiat în data de 24.01.2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 24.01.2013, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx încheiat în data de 24.01.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută art. de art. 26 lit. a din Legea 50/1991.

Pentru a aplica această sancțiune, s-a reținut că petenta în anul 2012 fără a deține autorizație de construcție, a ridicat din chirpici cu dimensiunile aproximativ de 4,00x2,80 m o construcție acoperită cu azbociment.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Analizând temeinicia aceluiași proces verbal prima instanță a reținut că, potrivit de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991, “Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni: a) executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b), de catre investitor si executant;”

În privința temeiniciei actului contestat, prima instanță a reținut că agentul constatator, învestit cu atribute de autoritate publică, în limitele competenței sale, poate încheia procese verbale exclusiv cu privire la fapte pe care le percepe personal, forța juridică a procesului verbal, de act autentic, derivând tocmai din acest atribut.

În speță este vorba despre o contravenție constatată pe loc, prin propriile simțuri, de către agentul constatator, iar constatările personale ale agentului constatator cu privire la care nu se ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenției, astfel ca prezumția conform căreia situația reținută în procesul verbal corespunde realității nu a fost răsturnată.

Așadar, prima instanță a reținut că probele existente la dosar constituie motive suficiente pentru a constata vinovăția petentei și a conchide că procesul-verbal îndeplinește condiția de temeinicie.

Însă, prima instanță a avut în vedere că nu s-a dovedit că fapta imputată a avut amploarea descrisă în procesul verbal pentru a justifica aplicarea sancțiunii pecuniare

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de aceste împrejurări, examinând sancțiunea aplicată petentului prin prisma criteriilor instituite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de contravenient și prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 prezintă un grad de pericol social redus, nu au produs urmări grave, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment corespunde cel mai bine faptelor săvârșite.

Având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 2 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, prima instanță a admis în parte plângerea și a înlocuit cu avertisment sancțiunea de 420 lei amendă aplicată petentei prin procesul verbal de F nr. xxxxxxx încheiat în data de 24.01.2013, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 26 lit. a din legea nr. 51/1991 de către intimatul I____________ de S___ în Construcții B_______.

Împotriva acestei sentințe, intimatul I____________ de S___ în Construcții Nord – Est a declarat recurs, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată, motivat de faptul că potrivit art. 26 alin. 6 din Legea 50/1991, nu se poate aplica avertisment.

Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu are posibilități de plată a amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată prin procesul verbal.

Recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Actul constatator a fost întocmit de către I____________ Județean în Construcții B_______ pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, constând în executarea de către intimată a unei construcții, fără a deține autorizație.

Prima instanță a analizat pe fond plângerea contravențională, fără a sesiza existența unui motiv de nulitate absolută a procesului verbal de constatare a contravenției.

Cercetând procesul verbal întocmit de către I____________ Județean în Construcții B_______, tribunalul constată lipsa de competență a agentului constatator, justificat de ceea ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 3 și 4 din Legea 50/1991,

„Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de S___ în Construcții”.

Prin urmare, I____________ Județean în Construcții B_______ nu avea competența de a întocmi procesul verbal de constatare a contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, fiind investit de legiuitor doar pentru constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j).

Așa fiind, tribunalul constată că necompetența agentului constatator este recunoscută de literatura și practica juridică ca o cauză virtuală de nulitate absolută a actului constatator și că instanța are obligația să o analizeze din oficiu, chiar dacă nu face parte dintre cauzele de nulitate expres enumerate prin dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Neobservând incidența acestei excepții, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, menținând existența contravenției și procedând la aplicarea avertismentului, prin înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii.

Totodată, deși potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 6 din Legea 50/1991, nu se aplică avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de această lege, tribunalul va soluționa recursul cu respectarea principiului neagravării situației în propriu recurs, prin raportarea la dispozițiile art. 315 alin. 4 coroborat cu art. 296 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de organul constatator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-intimat I____________ de S___ în Construcții Nord – Est cu sediul ales în mun. Iași, ______________________, jud. Iași în contradictoriu cu intimata-petentă A_________ E_______ domiciliată în ___________________________ împotriva sentinței civile nr. 6539 din 31.05.2013, pronunțată de Judecătoria B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

R_____ M______ U________ M______, S_______ D____ C____ I_____

Red. R.M.

Tehnored. C.I. / 08.05.2014

2 ex.

Jud. fond C____ L____