Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 241/2015

Ședința publică de la 19 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S____ I_____ Ț____

JUDECĂTOR: M_____ D_________ B______

JUDECĂTOR: A______ D_____

GREFIER: I____ B____

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de recurentul M_________ A_____________ SI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLITIE ARGES - POLITIA STEFANESTI împotriva Sentinței civile nr. 4085/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 28.04.2014, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind V_____ I__, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a solicitat judecarea în lipsă.

Tribunalul, în temeiul disp. art. 457 alin. 3 C.p.c., invocă excepția inadmisibilității căii de atac a recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia. TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față , deliberând constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.05.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul V_____ I__ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.04.2013 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES-SERVICIUL RUTIER ARGES.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 27.04.2013, în jurul orelor 07:00, în timp ce se deplasa pe raza orașului Ștefănești, cu autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost oprit de un agent de poliție și sancționat pentru faptul că ar fi încălcat marcajul longitudinal simplu ce desparte sensurile de mers.

Susține petentul, că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu sunt reale, întrucât nu a săvârșit fapta descrisă, iar martorul care a semnat procesul verbal nu a fost prezent în momentul în care petentul a fost oprit de către agentul constatator.

Relevă petentul, că s-a angajat în depășire pe linie discontinuă, revenind pe banda sa de mers înainte să înceapă linia continuă.

Mai arată faptul că, agentul constatator a plecat împreună cu actele de identitate ale petentului și a revenit după aproximativ 3 ore, timp în care petentul nu a părăsit locul opririi.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 C__.

Organul constatator, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

La dosarul cauzei au fost depuse procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.04.2013, copie CI, raport al agentului constatator, fiind administrată proba cu înscrisuri.

În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P______ prin sentinta civilă nr. 4085/28 aprilie 2014 a admis în parte plângerea formulată de petentul V_____ I__, a dispus menținerea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.04.2013, întocmit de intimatul IPJ ARGEȘ – Politia Orasului Stefănesti si a dispus inlocuirea sancțiunii contraventionale aplicată petentului in suma de 450 lei, cu sancțiunea AVERTISMENT, inlăturând punctele penalizatoare corespunzătoare si măsura complementară a suspendării permisului de conducere auto.

Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că petentul V_____ I__ a fost sancționat contravențional de către intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI ARGES-SERVICIUL RUTIER ARGES, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/27.04.2013.

Astfel, s-a reținut de organul constatator că la data de 27.04.2013, în timp ce conducea pe raza localității Ștefănești, jud. Argeș, autoturismul marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX contravenientul a încălcat marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 450 și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării.

Procesul verbal de constatare a contravenției întrunește toate condițiile de formă cerute de art. 16 din OG 2/2001 și face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său până la proba contrară, proba pe care contravenientul nu a făcut-o.

Petentul a fost sancționat cu amendă și s-a aplicat măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, procesul verbal fiind întocmit în prezența acestuia.

Sub aspectul individualizării sancțiunii însă, potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Mai mult, în art. 16 din aceiași ordonanță prevede că, „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale de actul de identitate, CNP, descrierea faptei cu indicarea datei, orei locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția”.De asemenea, potrivit art. 19, „procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de către contravenient, iar în cazul în care nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, care va cuprinde datele personale din actul de identitate, semnătura martorului”.

În speță, se poate observa la o simplă lecturare a procesului verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție relativă de adevăr până la proba contrarie că a fost întocmit în prezența petentului și cuprinde mențiunile obligatorii prev. de art. 19 din OG 2/2001, menționate mai sus.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, deși sancțiunea aplicată petentului are o natură pecuniară, cuantumul ei este scăzut, iar legea care incriminează contravenția respectivă are caracter civil, procedura vizată poate fi asimilată unei proceduri penale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 6 CEDO în materie penală. Normele aplicabile aveau un caracter general aplicabil, nevizând un grup determinat de persoane, ci adresându-se tuturor cetățenilor.

Curtea a reamintit că în materie penală problema administrării probelor trebuie privită din perspectiva parag. 2 și 3 ale art. 6 CEDO. Primul consacră prezumția de nevinovăție. El impune ca sarcina probei să aparțină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului.

Curtea a notat, de asemenea, că în materie contravențională dispozițiile legale consacră principiul disponibilității, specific procedurii civile. În temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerile cu privire la procesele-verbale de stabilire și sancționare a contravențiilor au obligația de a verifica dacă a fost respectat termenul legal de formulare a plângerii, de a asculta atât pe contravenient, cât și pe autoritatea care a aplicat sancțiunea și pe martorii indicați în cuprinsul procesului-verbal sau al plângerii. Prin OG 2/2001 nu se face referire expres la garanțiile procedurale aplicabile în materie penală, cum ar fi spre exemplu respectarea prezumției de nevinovăție.

Deși statele contractante sunt în măsura să hotărască dacă anumite fapte ar trebui sancționate contravențional sau penal, autorii acestor fapte nu trebuie să se găsească într-o situație dezavantajoasă pentru simplul motiv că prin prevederile legale aplicabile se consacră un regim juridic distinct de cel aplicabil în materie penală.

Concluzionând, Curtea a considerat că, deși „depenalizarea” contravențiilor nu ridică probleme în sine, nerespectarea garanțiilor fundamentale (cum ar fi prezumția de nevinovăție), care să protejeze individul, chiar daca este societatea comercială, de eventualele abuzuri ale autorităților nu este compatibilă cu dispozițiile art 6 CEDO. Reiterând importanța unei astfel de garanții (care să restabilească echilibrul între autorul prezumat al unei fapte incriminate prin lege și autoritățile publice competente să stabilească și să sancționeze fapta respectivă) în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept penală, Curtea a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit disp.art.20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit disp.art.46 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.

Ca urmare, instanța de fond a constatat că în cauză este deplin aplicabil principiul respectării prezumției de nevinovăție, în accepțiunea art.6 din CEDO, astfel cum s-a stabilit în cauza sus-menționată, petentul nefăcând dovada nelegalității procesului verbal de contravenție.

Totodată, instanța a reținut că susținerea intimatului, că aceasta este politica statului în domeniul prevenirii și combaterii comportamentului contravențional, că scopul legii contravenționale nu ar fi atins, nu poate conduce decât la crearea unei situații în contradicție cu prevederile legale, din Constituția României, cum este și cazul în speță. Se poate reține că petentul a săvârșit fapta contravențională atâta vreme cât procesul verbal de contravenție este întocmit legal de agentul constatator, nefiind lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea prevederilor legii, ce reprezintă cadrul general în domeniul contravențiilor.

Instanța, având însă, în vedere gradul relativ redus de pericol social al faptei, faptul ca petentul este la prima abatere de aceasta natură, iar fapta nu a avut urmări social periculoase, a constatat ca sancțiunea amenzii aplicate este mult prea mare în raport de criteriile de individualizare, mai sus menționate, astfel încât, a înlocuit-o cu sancțiunea avertismentului, potrivit art.7 din OG.2/2001.

F___ de cele reținute mai sus, văzând si disp. art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată petentului prin procesul-verbal ________ xxxxxxx/27.04.2013, cu sancțiunea avertismentului, a înlăturat punctele penalizatoare corespunzătoare și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere auto, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.

Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs intimatul IPJ Arges criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie .

A arătat în esentă recurentul că în mod gresit prima instantă a înlocuit sanctiunea amenzii aplicate petentului cu sanctiunea avertismentului si a înlăturat sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce motivat de gradul redus de pericol social întrucât fapta de a încălca marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers prezintă un grad ridicat de pericol social , în plus petentul nu este la prima abatere la regimul circulatiei pe drumurile publice astfel cum rezultă din cazierul auto atasat cererii de recurs.

Prin întâmpinarea formulată la data de 02.12.2014 petentul intimat V_____ I__ a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat arătând că sentinta civilă recurată este temeinică si legală.

La termenul de judecată din data de 19.03.2015 tribunalul a invocat din oficiu exceptia de inadmisibilitate a recursului , în raport si de prevederile art. 457 NCPC exceptie cu privire la care a retinut următoarele :

Potrivit prevederilor art. 7 alin.1 si 2 din Legea nr. 76/24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , Capitolul II, Dispozitii de punere în aplicare , (1) dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instantă este „definitivă „ , de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă , acesta va fi supusă numai apelului la instanta ierarhic superioară. (2) dispozitiile alin.1 se aplică si în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instantă este „supusă recursului „ sau că „ poate fi atacată cu recurs „ ori, după caz, legea specială foloseste o altă expresie similară.

Potrivit prevederilor art. 459 NCPC căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

De aceea tribunalul, în raport de textele de lege sus arătate si văzând si prevederile art. 457 alin.1 si 3 NCPC - potrivit cu care (1) hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei; (3) dacă instanta respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronuntată de instanta de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părtilor care au luat parte la judecata în care s-a pronuntat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul , termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege - retinând că în spetă calea de atac este exclusiv apelul , văzând că în mod gresit instanta de fond a stabilit calea de atac ca fiind recursul, va admite exceptia de inadmisibilitate a căii de atac a recursului cu consecinta respingerii recursului ca inadmisibil si prin urmare va dispune comunicarea din oficiu a hotărârii prezente către toate părtile în vederea exercitării căii de atac prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurentul M_________ A_____________ SI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLITIE ARGES - POLITIA STEFANESTI împotriva Sentinței civile nr. 4085/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 28.04.2014, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind V_____ I__ ca inadmisibil.

Dispune comunicarea din oficiu către toate părtile a deciziei urmând ca de la data comunicării să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 19 Martie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.

Red. AD/4 ex/26.03.2015