Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 469

Ședința publică de la 06 martie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: G____ M_______ E____

JUDECĂTOR: S_______ V_______ I______

JUDECĂTOR: ȘTEFUC L______

GREFIER: I_____ M______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta petentă ______________________________ PROD SRL cu sediul în București, Sector 2, SOLD.G____ I__, nr. 6A, în contradictoriu cu C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN cu sediul în București, Sector 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 6569/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.

La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind luat la a doua strigare, au lipsit părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită, dovezile de citare cu părțile fiind atașate la filele 19 și 20, din dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că dosarul se află la primul termen de judecată, are ca obiect ” plângere contravențională”, iar intimata a depus întâmpinare.

Tribunalul, procedează la judecarea cauzei în lipsa părților legal citate și potrivit dispozițiilor art. 306 alin.2 C.pr.civ. invocă din oficiu motivul de ordine publică a aplicării legii mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 râmând apoi în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.10.2011 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta ______________________________ PROD SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.09.2011 întocmit de către intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul De Studii Tehnice Rutiere Și Informatică - CESTRIN solicitând anularea procesului verbal de constatare a contravenției.

În motivarea acțiunii petenta a arătat că la data de 20.03.2011 autocamionul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX a fost surprins în trafic, pe DN1, pe raza localității Românești, județul Prahova, circulând fără a deține rovinietă valabilă.

Arată petenta că la data de 15.01.2010 autocamionul a fost vândut numitului I_______ C_________, iar la data de 19.01.2010, acesta a fost scos din evidențele fiscale de pe numele petentei, astfel că, în opinia sa, responsabilitatea achitării rovinietei revine acestuia.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.09.2011, actul de identitate al numitului I_______ C_________, factura fiscală _________ nr. xxxxxxx/15.01.2010, certificat de atestare fiscală nr. 6599, certificatul de înmatriculare al autoturismului.

La data de 01.03.2012, intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat, respectiv planșa foto.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.6569/26.04.2012, Judecătoria Ploiești a respins plângerea formulată de petenta ______________________________ PROD SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut și constatat următoarele:

„Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1750 lei întrucât în data de 20.03.2011 autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea sa, a fost surprins în trafic circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Cu privire la temeinicia procesului verbal instanța constată că petenta a contestat procesul-verbal de contravenție întrucât la momentul constatării contravenției nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX întrucât la data de 15.01.2010 l-a înstrăinat către numitul I_______ C_________, astfel că, în opinia petentului, responsabilitatea achitării rovinietei aparține acestuia din urmă. Potrivit disp. art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă. De asemenea, conform art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si deținerea rovinietei valabile revine, în exclusivitate, destinatorilor menționați in certificatul de înmatriculare. Prin utilizator în sensul disp. art. 1 alin. 1 pct. b din OG nr. 15/2002 se înțelege „persoanele fizice sau juridice, înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot fi folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculare în România…”. Petenta nu a făcut dovada faptului că s-au efectuat modificări în cuprinsul certificatului de înmatriculare al autoturismului, iar la rubrica utilizator figurează o altă persoană. Chiar dacă petenta a vândut autoturismul către numitul I_______ C_________ la data de 15.01.2010 conform contractului de vânzare-cumpărare aflat la dosar la fila 5, acest din urmă act nu poate fi opus terților, și deci nici intimatei, întrucât are valoarea unui act sub semnătură privată, iar conform disp. art. art. 1182 C.civ. data acestuia nu este opozabilă terților (adică oricui în afara de semnatarii actului, deci nici intimatei). Cu alte cuvinte fără îndeplinirea formalităților prevăzute de lege (petenta nu a dovedit că s-ar fi efectuat) pentru intimată și orice alți terți nu poate fi opusă situația juridică rezultând din contractul de vânzare-cumpărare, iar petentul este cel care avea obligația să achite contravaloarea rovinietei pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX.De asemenea, instanța reține că, deși petenta a susținut că autoturismul ar fi fost scos din evidențele fiscale de pe numele său, nu a făcut dovada acestor susțineri, iar certificatul fiscal depus la dosar la fila 6 atestă doar să petentul nu avea debite restante către bugetul local la data de 19.01.2010.”

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului, a arătat că a operat în cartea de identitate a autocamionului schimbarea proprietarului - din S.C. C_______ I_______ ORIENTALE S.R.L. menționându-se ca proprietar I_______ C_________, cu datele de (astfel cum reiese din copia cărții sale de identitate atașate), schimbarea fiind operată la data de 20.01.2010 și intrând în evidențele Consiliului Local Sector 2 - DVBL sector 2 la aceeași data. Cu toate că a făcut dovada că autocamionul nu se mai afla în proprietatea sa și în consecință nu mai putea avea calitatea de utilizator, în sensul art. 1 din OG 15/2002, totuși instanța de fond fără adispune verificări suplimentare, a respins plângerea formulată, motivând faptul ca nu ar fi îndeplinit formalitățile prevăzute de lege în vederea opozabilității către terți.

A apreciat că nu putea avea calitatea de utilizator, potrivit definiției dată acestei noțiuni prin art. 1, alin. 1, lit. "b" din O.G. nr. 15/2002, întrucât posesia și folosința autocamionului aparține terțului dobânditor, iar în temeiul prevederilor legii referitoare la operațiunile de leasing, finanțatorul este exonerat de orice răspundere față de terți pentru prejudiciile cauzate prin folosința bunului de către utilizator, mai ales că nu a avut nici folosința/posesia și nici proprietatea bunului, considerând că nu se face vinovată de contravenția săvârșită de dobânditor, iar fapta descrisă în procesul verbal contestat nu întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată.

În speță, ar fi chiar lipsită de cauză obligația sa de a achita această taxă de utilizare, de vreme ce nu avem nici dreptul de folosință/posesie/utilizare a autovehiculul nemaiavând posibilitatea de a stăpâni efectiv bunul, respectiv (în materialitatea sa), direct și nemijlocit și nici posibilitatea de a folosi (de a exploata) acest bun. Nu poate fi reținută o astfel de obligație de achitare a „tarifului de utilizare" în sarcina sa, deci nu putea avea calitatea de utilizator, potrivit definiției dată de dispozițiile art. 1, alin. 1, lit. "b" din O.G. nr. 15/2002. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut în culpa sa lipsa efectuării mențiunilor privind vânzarea, deși aceste mențiuni sunt operate la data vânzării, acolo unde a avut posibilitatea efectivă în ale efectua, în evidentele Poliției singura persoana responsabilă și cu calitate de a efectua modificări fiind proprietarul, din momentul vânzării - I_______ C_________.

A mai arătat că potrivit art. 17 din OG 2/2001 "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu." În mod similar se impune semnarea de către agentul constatator și prin prevederea cuprinsă în art. 19.

A precizat că deși nu a indicat motivul lipsei semnăturii în mod expres, astfel cum reiese din teza finală a art. 17 "nulitatea se constată și din oficiu", iar instanța, în baza rolului activ avea obligația de a verifica egalitatea procesului verbal, mai ales fiind în discuție o nulitate expresă de formă. Arată că, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice". Or, procesele-verbale contravenționale emise în temeiul OG nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie prin intermediul serviciilor poștale.

Față de această situație, a apreciat că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe suport de hârtie pentru a fi transmise către contravenienți, pe cale de consecință procesul verbal contestat fiind nul.

A mai susținut că instanța de fond avea obligația de a face verificări și asupra existenței faptei, având rolul expres de a lămuri fapta cercetată sub toate aspectele, atât în privința nulităților exprese cât și în privința existenței faptei. Or, deși avea obligația de a constata asupra existenței faptei, prima instanță nu a făcut acest lucru, omițând a solicita din partea intimatei dovada săvârșirii faptei contravenționale, însă deși nu a făcut acest lucru, avea obligația de a constata efectiv existența faptei, administrând orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Având în vedere argumentele de fapt și de drept prezentate în temeiul art. 312 alin. 3 c.pr.civ., a solicitat admiterea recursul.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304 ¹ C.pr.civ., art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.

Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale.

În motivarea întâmpinării, a arătat că procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În motivarea întâmpinării, a arătat că respectivul contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor. Contractul de vânzare cumpărare opozabil părților, sens în care instanța de fond ar fi trebuit să înlăture apărarea recurentei cu privire la înstrăinarea autoturismului. Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, certificatul făcând dovada că recurenta nu figurează în evidențele cu creanțe bugetare.

Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 a rezultat că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, recurenta petentă apare menționată în Cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002. Astfel că, recurenta - petentă avea obligația, conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art. 24 alin. 2 lit. d) să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitatea. Cum , acesta nu a depus diligențele minime pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului, tocmai și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus amintite, recurenta –petentă a rămas menționată în cartea de identitatea vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație față de care răspunderea contravențională în sarcina acesteia s-a angajat conform OG 2/2001 și OG 15/2002.

A mai arătat că nu avea obligația de a solicita informații cu privire la persoana care a condus în mod efectiv la data săvârșirii contravenției autovehiculul în cauză. Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind făcută cu ajutorul mijloacelor tehnice specifice sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

A învederat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și intimată. Pe de altă parte pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculului în data, la ora și locul stipulat în procesul verbal de contravenție contestat. Autovehiculul recurentei fost identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autovehicul acesteia nu există înregistrată rovinietă valabilă. Autovehiculul recurentei-petente a fost identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinietă.

Pentru toate aceste considerente, solicită în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. respingerea recursului ca neîntemeiat și pe fond menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală

În drept, a invocat disp. art. 308 alin. 2 C.pr.civ. OG 2/2001, OG 15/2002, solicitând în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.

În recurs, nu au fost încuviințate și administrate alte probatorii.

La termenul de judecată din data de 06.03.2013, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.2 C.pr.civ. a invocat din oficiu motivul de ordine publică a aplicării legii mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, asupra căreia a rămas apoi în pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de ordine publică invocat,, tribunalul reține următoarele:

In ce priveste motivul de ordine publica de recurs invocat din oficiu de catre instanta, referitor la incidenta legii contraventionale mai favorabile, tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

La momentul savarsirii faptei, precum si la cel al intocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu continea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit carora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Dispozitiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform carora legea contraventionala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situatii( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contraventionala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constitutiei, textul art. 15 din Constitutie a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contraventionale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumeaza notiunii de lege contraventionala, avand in vedere ca reglementeaza un alt termen de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecinta, tribunalul retine incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitiile legii contraventionale mai favorabile aplicandu-se si faptelor savarsite anterior intrarii in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

F___ de aceste considerente, tribunalul va admite recursul, va modifica sentința recurată și în consecință va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurenta petentă ______________________________ PROD SRL cu sediul în București, Sector 2, ___________________, nr. 6A, în contradictoriu cu C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN cu sediul în București, Sector 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 6569/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite plângerea contravențională și anulează procesul-verbal de contravenție R11 nr. xxxxxxx/19.09.2011, cu consecința exonerării petentului de plata amneziilor și a despăgubirilor aplicate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.03.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

G____ M_______ E____ S_______ V_______ I______

ȘTEFUC L______

GREFIER,

I_____ M______

Operator date cu caracter personal 5595

Red ȘL / Tehn. IM

2 ex./19.04.2013

Judecător fond A___ I_____