DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1309 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.09.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: R___ V___ A________

JUDECĂTOR: M_____ E_____

JUDECĂTOR: L_______ G______ A________

GREFIER :M____ A______ M________

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.7602/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata B____ M____ , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.06.2012, petentul B____ M____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal _______ 11 nr. xxxxxxx/14.11.2011 întocmit de intimată.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu este semnat de agentul constatator.

Totodată, în temeiul art. 242 pct. 2 C.p.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În drept petentul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001 și Legea nr. 554/2004.

În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.

Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar certificat calificat, și planșă foto (filele 20-22).

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal _______ 11 nr. xxxxxxx/14.11.2011 întocmit de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 20.05.2011, la ora 19.27 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.

Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 20.05.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 14.11.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, va exonera petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.

Împotriva sentinței civile nr. 8201/10.12.2013 a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare recurenta-intimată a aratat că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse, la data contravenției, pentru autovehiculul aparținând petentului neexistând rovinietă valabilă, considerând că probele au fost greșit interpretate în raport de art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, instanța apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă și nu se mai impune analizarea fondului cauzei, iar potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, nu se pot încheia alte procese verbale în acel interval de 30 de zile.

A mai precizat că fapta a fost săvârșită la data de, 20.05.2011 iar amenda a fost aplicată la data de 14.11.2012 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, conform art. 13 alin 1 din OG 2/2001, și că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției a fost comunicat contravenientului în termenul legal respectând disp. art. 14 alin 1 din OG 2/2001.

În opinia recurentei-intimate din interpretarea prevederilor articolelor menționate, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art.9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 8, art.312 alin 3 C__.

Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________, nr.xxxxxxx/14.11.2011, petenta intimata a fost sanctionata contravențional cu amenda, in cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 din O.G.15/2002, retinandu-se ca la data de 20.05.2011, ora 19.27, a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare XXXXXXXXX pe Autostrada A2, km 12+450 m, pe raza localitatii Glina, judetul Ilfov, fara a detine rovinieta valabila.

Tribunalul va analiza cu prioritate motivul de nelegalitate al procesului verbal, prevazut de art.17 din O.G. nr.2/2001, ce vizeaza semnarea nelegala a acestuia.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, tribunalul retine ca potrivit art. 17 din O.G.2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Procesul verbal contestat a fost incheiat fara a fi semnat olograf de catre agentul constatator, semnatura aplicata fiind electronica, conform Legii 455/2001 si H.G. 1259/2001.

Or, prin decizia nr.6 din 16 februarie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii formulat de Avocatul Poporului, s-a stabilit ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art.4 pct.1-4 si art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnatura electronica, republicata, procesele verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, prevazute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incheiate potrivit art.9 alin.1 lit.a alin.2 si 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absoluta in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator.

Prin urmare, fata de considerentele de fapt si de drept anterior expuse, precum si in temeiul art.304 pct.9 si art.312 alin.3 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurenta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.7602/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata B____ M____ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2015

Președinte Judecător Judecător

R___ V___ A________ M_____ E_____ L_______ G______ A________

Grefier

M____ A______ M________

Pentru grefier promovat semneaza grefierul-sef de sectie

Concept red. gref. MAM

Red. Jud: RVA./2exemplare/15.12.2015

Jud.fond :B____ M______- Jud. /Cornetu