Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 839/A/2015

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ I______

Judecător M____ M_______

Grefier A__ O_____ B____

Pe rol judecarea apelului de C_________ administrativ și fiscal privind pe

apelantul B______ V___ I____ formulat împotriva sentinței civile nr. 6808/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX7 în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU - POLIȚIA MUNICIPIULUI BACĂU BIROUL RUTIER (PROCES VERBAL ________ NR. xxxxxxx/16.08.2014), având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a permite părților să se prezinte.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns av. R____ F_____ cu împuternicire avocațială pentru contestator, lipsă fiind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, se învederează faptul că procedura este legal îndeplinită cu părțile.

Instanța constată faptul că nu s-au solicitat probe noi în apel și constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe cererea fondul cauzei.

Având cuvântul, apărătorul contestatorului solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal, iar în subsidiar în temeiul art.7 din OG nr.2/2001, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Instanța declară dezbaterile închise și trece la deliberare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de apel de față, reține următoarele:

I. ANALIZA INSTANȚEI DE FOND

Prin sentința civilă nr. 6808/2.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul B______ V___ I____ în contradictoriu cu intimata IPJ Bacău.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: „Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 16.08.2014 petentul B______ V___-I____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, luându-se și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 49, alin.1, rap. la art.102, alin.3, lit.e din OUG nr.195/2002.

S-a reținut că în ziua de 24.08.2014, petentul a condus autoturismul marca „Audi” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , pe Calea Republicii din municipiul Bacău, cu viteza peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele de măsurare a vitezei cu 106 km/h pe sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.

Verificând legalitatea procesului verbal contestat, în conformitate cu art.34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.

Eroarea cu privire la numele contravenientului din procesul verbal nu conduce la nulitatea acestuia, in condițiile in care nu i s-a produs nicio vătămare in acest mod, neexistând dubii cu privire la faptul că el conducea autovehiculul, petentul recunoscând că el se afla in autoturismul indicat in procesul verbal, fiind identificat de agentul de politie la momentul controlului.

Nici indicarea greșită a CNP-ului nu conduce automat la nulitatea actului constatator in condițiile in care pe lângă acest cod numeric personal in procesul-verbal a mai fost menționată ________ numărul Cartii de identitate , care a fost depusă de petent la fila 5 ds., aspect ce conduce la concluzia ca petentul este persoana indicată in procesul-verbal.

Martora audiată în instanță a declarat la rândul său că a doua zi s-a prezentat cu petentul să achite jumătate din amendă dar că funcționara a refuzat încasarea plății motivat de faptul că CNP este greși și nu se înțelege numele petentului, insă data de 16.08.2014 în care a fost întocmit procesul-verbal a căzut ____________ sâmbătă, astfel că a doua zi indicata de martoră era duminică, zi nelucrătoare, astfel încât instanța va înlătura aceasta declarație a martorei și nu va ține cont de ea.

Vătămarea invocata de petent referitoare la faptul că nu a putut plăti la primărie jumătate din minimul amenzii nu poate fi reținută de instanță in condițiile in care, petentul nu a dovedit ca s-a prezentat la casieria primăriei in termenul legal iar in procesul-verbal au fost trecute și alte elemente de identificare ale contravenientului cu care acesta putea fi verificat pentru a se putea percepe plata. Mai mult decât atât, petentul putea recurge și la alte modalități de plata a jumătate din minimul amenzii, respectiv prin plata online intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghișeului virtual de plăți, potrivit art. 28 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 1 din OG nr.2 /2001 “constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege […]”. În ceea ce privește latura obiectivă a faptei așa cum a fost reținută de agentul constatator în sarcina petentului elementul material constă într-o acțiune, respectiv, de a conduce autoturismul în localitate cu viteza de 106 km/ h, cu 56 km mai mult față de viteza legală maximă admisă în localitate. Pentru a antrena răspunderea petentului este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acestuia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis includerea contravențiilor, ca regulă, în materia penală astfel că prezumția de nevinovăție este o garanție existentă și în acest domeniu, aplicându-se, în esența ei, și în materie civilă, astfel încât este evident că ea acoperă și materia contravențiilor. Astfel, ca un element fundamental al prezumției de nevinovăție se instituie sarcina probei în cadrul obligațiilor organului constatator, astfel că acestuia îi revine sarcina să facă dovada că petentul a depășit limita legală de viteză.

Intimata și-a îndeplinit această obligație deoarece din planșele foto (fila 26 din dosar) și din înregistrarea de pe CD-ul vizionat în prezența apărătorului petentului în timpul ședinței de judecată în care acesta a recunoscut mașina din înregistrare, rezultând că petentul a circulat cu viteza de 106 km/h în localitate, reieșind cu claritate că mașina lui avea această viteză și că era în localitate..

Instanța reține că potrivit art.49 al. 1 din OUG nr.195/2002, „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, iar depășirea acestei viteze cu mai mult de 50 km/h constituie contravenția prevăzută de art.102 al.3 lit.e din același act normativ și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Potrivit dispozițiilor O.U.G. 195 / 2002 republicată, constatarea vitezei se face, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar intimata a făcut dovada verificării metrologice a cinemometrului montat pe DACIA L____ MCV nr. MAI xxxxx.

Martora audiată in instanță a descris amănunțit și pitoresc modul in care petentul a depășit viteza legală admisă în localitate, respectiv că la ora 12 noaptea, in timp ce se plimba cu mașina împreună cu ea, din cauza unui câine de pe stradă de care petentul s-a speriat, acesta ar fi efectuat o manevra bruscă de volan către stânga, astfel încât martora, care se afla pe scaunul din dreapta șoferului și care „se juca la computerul de bord” al autovehiculului, s-a dezechilibrat și a atins butonul pentru modulul „pilot automat” care a fost setat de ea la momentul venirii de la Iași la viteza de 100 km/h, autoturismul fiind proprietatea ei.

Instanța va înlătura aceasta declarație, nefiind convinsă de cele susținute, motivat de faptul că ajungerea la viteza setata de 100 km/h nu se face instantaneu iar in acest interval de creșterea progresivă a vitezei de la 50 de kilometri la ora în sus șoferul ar fi avut timp sa acționeze si sa frâneze, mai ales ca activarea pilotului automat este semnalizata la computerul de bord al mașinii și se resimte si prin creșterea graduală a vitezei de deplasare. Martora a făcut referire la faptul că viteza a fost setata de ea la 100 km/h insă din înregistrarea video rezultă că viteza cu care a fost depistat petentul in trafic e de 106 km/h, astfel că explicația martorei referitoare la maximul vitezei setate nu este fundamentată.

Mai mult decât atât, petentul ar fi trebuit să aibă cunoștință despre dotările autovehiculului pe care intenționa să-l conducă iar martora să-l informeze la rândul său in momentul în care i-a încredințat mașina, în condițiile in care atât de ușor se poate trece de la un modul de conducere la altul, pentru ca acesta să nu fie luat prin surprindere și să conducă autovehiculul in totală cunoștință de cauză.

Petentul nu a reușit să dovedească nicio eroare de fapt sau să răstoarne cele menționate în procesul-verbal de contravenție și nici că aceste mențiuni nu corespund realității, simplele sale afirmații referitoare la faptul că nu a rulat cu viteza de 106 km/h nefiind în măsură să dovedească netemeinicia procesului - verbal. Mai multe din planșele foto și înregistrarea video rezultă că petentul a circulat cu această viteză.

Față de considerentele ce preced, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale astfel că, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001, republicată, va respinge plângerea contravențională și va menține procesul verbal contestat.

Instanța nu va admite nici cererea formulata in subsidiar de înlocuire a amenzii cu avertismentul deoarece fapta săvârșită este de o gravitate deosebită, faptul de a circula cu o asemenea viteză în localitate fiind extrem de periculoasă atât pentru ceilalți participanți la trafic cât și pentru pietoni, singura lor protecție fiind respectarea legislației rutiere de către conducătorii auto, aspect ce impune menținerea sancțiunilor aplicate.”

II. CEREREA DE APEL

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu avertisment.

În motivarea apelului a invocat în esență faptul că eroarea cu privire la numele contravenientului și indicarea greșită a CNP-ului este motiv de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție. De asemenea invocă apelantul în apărarea sa eroarea de fapt în ceea ce privește viteza reținută, precizând că într-un moment de neatenție, ca urmare a unui viraj scurt, proprietarul mașinii care era pe locul din dreapta a atins schimbătorul de pilot automat, care fusese setat anterior de către proprietara autovehiculului la viteza de 110 km/h.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

III. ANALIZA INSTANȚEI DE CONTROL JUDICIAR

Tribunalul reține că prin criticile formulate apelantul invocă motive de nelegalitate a sentinței, care ar fi fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 referitoare la eroarea numelui contravenientului și indicarea greșită a CNP-ului, precum și critici de netemeinicie cu privire la eroarea de fapt ce vizează viteza cu care circula.

Instanța de control judiciar nu poate reține apărarea apelantului cu privire la eroarea numelui trecut în cuprinsul procesului de contravenție. În urma verificării procesului verbal de contravenție contestat (fila 6 ds. fond) rezultă fără dubiu că numele consemnat de agentul constatator este B______ V___ I____, iar nu Burgmel cum indică petentul.

Tribunalul nu poate reține nici critica petentului referitoare la indicarea greșită a CNP-ului ca motiv de nulitatea absolută, dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa sau indicarea greșită a CNP-ului. Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 16 alin 1 din OG 2/2001, lipsa CNP-ului poate atrage nulitatea procesului verbal doar în situația în care ar produce o vătămare celui ce o invocă, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Or câtă vreme petentul nu a făcut dovada contrară că cel care a condus autovehiculul la momentul săvârșirii contravenției nu este același cu cel care a fost trecut în procesul verbal de contravenție, vătămarea nu s-a dovedit, iar în lipsa ei, procesul verbal de contravenție rămâne eficace.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că petentul nu a dovedit eroarea de fapt, iar apărările sale în calea de atac tribunalul le apreciază ca nefondate. Tribunalul reține că pentru a opera eroarea de fapt, făptuitorul care deși are capacitatea fizică și psihică în momentul comiterii contravenției, trebuie să își fi reprezentat greșit realitatea obiectivă, deoarece nu cunoaște anumite stări de fapt, situații sau împrejurări existente în momentul respectiv, ori le cunoștea greșit, deformat, astfel încât în ambele există o discordanță între această realitate obiectivă și imaginea pe care și-o face acea persoană despre realitate. Cu atât mai mult nu poate reține tribunalul apărarea apelantului cu cât în cuprinsul mențiunilor din procesul verbal de contravenție, petentul nu a adus la cunoștința agentului constatator cele descrise în motivele plângerii contravenționale referitoare la eroarea de fapt, precizând doar că nu are obiecțiuni și că viteza cu care se deplasa nu e reală.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, tribunalul reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, astfel că în mod corect s-a luat măsura reținerii permisului de conducere.

Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are caracter punitiv, ci un caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Față de aceste argumente, în mod pertinent s-a reținut de către instanța de fond temeinicia mențiunilor din procesul-verbal, iar raportat la gravitatea abaterii si riscul ridicat de producere a unor grave accidente prin nerespectarea limitei de viteză maxim admise pe sectorul de drum pe care circula petentul (depășirea limitei de viteză admise cu peste 50 km/h în interiorul localității), tribunalul constata ca individualizarea sancțiunii a fost corect făcută în procesul-verbal.

Cu referire la sancțiunea complementară, este de reținut că suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare, această sancțiune nu are numai un caracter punitiv, ci și caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Conform art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, iar raportat la scopul instituirii acestei sancțiuni, tribunalul constată că se justifică aplicarea acesteia indiferent de sancțiunea principală aplicată, amendă sau avertisment. Astfel, nerespectarea limitei de viteză maxim admise pe sectorul de drum pe care circula petentul, prezintă un grad de pericol social abstract suficient de ridicat pentru a se concluziona că nu se poate îndrepta conduita contravenientului prin simpla aplicare a unui avertisment. Tocmai pentru că fapta prezintă un grad de pericol social, se impune preîntâmpinarea săvârșirii de fapte similare și înlăturarea stării de pericol pentru valorile sociale protejate (siguranța celorlalți participanți la trafic). Sancțiunea complementară se aplică pe lângă oricare dintre sancțiunile principale (amendă sau avertisment), scopul sancțiunii complementare fiind de a înlătura și preîntâmpina o stare de pericol (generată de petent prin conducerea autovehiculului cu nerespectarea prevederilor legale imperative).

Având în vedere considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul B______ V___ I____ împotriva sentinței civile nr. 6808/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX7 în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU - POLIȚIA MUNICIPIULUI BACĂU .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015.

Președinte, C______ I______		Judecător, M____ M_______
	Grefier, A__ O_____ B____

Red sent. jud.D_____ M______

Red/tehnop dec. jud. I______ C______/9.12.2015

A.B ex/-